Pentru un împătimit al politicii, Congresul PSD din Sala Palatului, locul unde se țineau și congresele PCR, se anunța fie ca un meci fără goluri, fie unul spectacol. Și a fost varianta a doua, în opinia mea. La acest Congres PSD, spectacolul a fost deplin și, culmea, la bază au stat frazele caracterizate de un adevăr de neînchipuit pentru un partid politic. Dacă nu ai fi cunoscut trecutul sau activitatea celor de la microfon, ai fi spus că există caractere puternice în viața politică românească. Doar că a spune adevărul nu e totuna cu a face dreptate. Personajele care spuneau aceste adevăruri cred că și-au propus să arate că tocmai adevărul poate duce o problemă serioasă în derizoriu.
Liviu Dragnea: „Nu am avut curajul să condamnăm crimele comunismului, nu ne-am asumat unele greșeli făcute în primii ani de după Revoluție. (…) A ne cere iertare este un gest moral fundamental al despărțirii de un trecut care ne mai urmărește și azi. Vreau să ne Mă întreb și acum dacă lui Liviu Dragnea i-a spus cineva că este specific partidelor comuniste să fii ales cu 97 la sută, fiind, de altfel, singurul candidat, după ce posibilii adversari au fost eliminați unul câte unul.ridicăm în picioare și să ținem un moment de reculegere în amintirea victimelor dictaturii comuniste și să ne cerem iertare României și românilor că nu am făcut acest gest până acum”. Un gest nobil am putea spune. Mă întreb și acum dacă lui Liviu Dragnea i-a spus cineva că este specific partidelor comuniste să fii ales cu 97 la sută, fiind, de altfel, singurul candidat, după ce posibilii adversari au fost eliminați unul câte unul. Mă întreb dacă noului „lider maximo”, condamnat în primă instanță la un an cu suspendare pentru fraude la referendum, i-a povestit cineva cum au fost alegerile din noiembrie 1946 în România, când comuniștii au pus mâna pe putere. Și, nu în ultimul rând, dacă i-a explicat cineva obsesia liderilor comuniști de a trăi ca nababii, stăpâni peste județe sau țări de o sărăcie proverbială. În rest, nu poți nega adevărul spuselor sale… comunismul a produs victime despre care trebuie să ne amintim.
Și, totuși, a fost cineva care i-a zis-o direct noului președinte. Mihai Sturzu, președintele tineretului social-democrat, cuprins parcă de euforia refrenului „gașca mea nu poate să stea liniștită, nici o clipă”, a venit la microfon și şi-a propus să răzbune bunul-simț: „Acum o săptămână am avut alegeri cu un singur candidat. Ăsta e comunismul, oameni buni!”. Problema este că Mihai Sturzu a greșit atât momentul, cât și sala. Ca să nu mai spunem că nu era omul care să rostească aceste cuvinte. Oare să nu-i fi șoptit nimeni la ureche că partidul în care el este şeful organizației de tineret îl are încă președinte de onoare pe Ion Iliescu, cel care vorbea în decembrie 1989 despre „nobilele idealuri ale comunismului”? Să nu fi citit că aproape 500.000 de membri s-au încolonat pentru un singur candidat și doar trei la sută nu l-au votat? Și să fi uitat complet că el însuși a fost singurul candidat la preşedinţia TSD cu doi ani înainte? În rest, desigur, vorbele lui sunt pline de adevăr…
De departe, însă, în opinia mea, Ion Iliescu a pus punctul pe „i”: „Este o critică directă la adresa liderilor partidului nostru, care au o slabă legătură cu intelectualii ţării. Nu sunt prezenţi în mijlocul lor, în acţiuni specifice. Aş vrea să amintesc doar un eveniment recent – Festivalul Enescu. A fost o mare manifestare a culturii româneşti. Liderii PSD n-au fost prezenţi. O singură dată a apărut Ponta pentru câteva minute dintr-un concert. Este un semnal că nu prea sunt deschişi liderii partidului nostru la viaţa intelectuală, la viaţa culturală şi ăsta e un prost semnal. Nu poate un partid să aibă forţă dacă nu are alături de el intelectualitatea ţării”. Asta da, critică! Ai senzația unui președinte venit din societatea civilă, pentru care „viața în adevăr” este mai presus de orice interes politic; personajului care nu mai are nimic de pierdut și cu orice preț vrea să-i aibă alături pe cei mai învățați oameni ai țării. Doar că și Ion Iliescu, în ciuda acestei jonglerii, nu cred că uită cine este și unde se află. În ciuda vârstei, cu siguranță nu a uitat de formule precum „moarte intelectualilor” sau „noi muncim, nu gândim”. Cu atât mai puțin a putut să uite discursul în care le mulțumea minerilor pentru „spiritul civic” de care ar fi dat dovadă aceștia când „au plantat panseluțe” în Piața Universității. Sau când aceiași mineri ar fi găsit „la PNŢ-eu droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată”. Venind mai spre zilele noastre, cred, totuși, că ar fi bine să-i amintească cineva președintelui de onoare două nume de „intelectuali” ai PSD-ului: Adrian Năstase și Adrian Severin. Dar chiar în fața lui Ion Iliescu, în sală, era unul dintre cei mai „străluciți” lideri ai partidului, a cărui teză de doctorat a avut un deosebit impact internațional. În aceste condiții, nu putem să nu remarcăm analiza plină de adevăr: PSD are o problemă cu intelectualii.
Un spectacol cu actori buni, scena, însă, începe să se miște. Ion Iliescu este inculpat în „Dosarul mineriadei”, Liviu Dragnea așteaptă decizia definitivă în „Dosarul Referendumului”…Mergând mai departe, însă, cred că Ion Iliescu nu a ridicat degeaba tocmai această problemă. Pe oricine putem bănui de naivitate politică din acea sală, dar nu pe Ion Iliescu. EL a fost cel care i-a pus eticheta de „arogant” lui Adrian Năstase, lui Mircea Geoană i-a spus „prostănacul”, iar lui Victor Ponta – „cârlan nărăvaș” (inițial apăruse în presă formula „cârlan fără minte”) și nu pare că s-a înșelat în vreun caz. În aceste condiții, consider că bătrânul „aparatcik” a dat o palmă serioasă liderilor actuali: partidul a devenit nefrecventabil pentru oamenii cu carte. Ion Iliescu știe că intelectualii dedicați cercetării se apropie foarte greu de politică, unii spun chiar că intelectualul și politica ar fi total incompatibili, căci un om dedicat științei promovează adevărul cu orice preț, care în politică ar fi o utopie. Însă istoria a demonstrat că până și Partidul Comunist s-a bucurat de intelectuali, chiar de înaltă clasă în unele cazuri, nemaifiind cazul actualului PSD. Ion Iliescu, în fapt, le spune lui Dragnea și Ponta că moștenirea comunistă nu l-a împiedicat să devină președinte, corupția și scandalul plagiatului i-au făcut pe ei, însă, nefrecventabili.Acesta mi se pare cel mai bun spectacol pe care l-a oferit cel mai mare partid de stânga din România post-decembristă: Liviu Dragnea condamnă comunismul de până în 1989, Mihai Sturzu condamnă comunismul contemporan, iar Ion Iliescu condamnă absența liderilor PSD din cercurile intelectuale. Liviu Dragnea îl ridică în picioare pe Ion Iliescu pentru a-și cere scuze public pentru crimele comunismului, lui Mihai Sturzu i se interzice a doua zi să intre în sediul PSD, iar Ion Iliescu îi spune public lui Liviu Dragnea că e mai rău decât în comunism, căci oamenii deștepți fug de „roșul” stângii românești. Un spectacol cu actori buni, scena, însă, începe să se miște. Ion Iliescu este inculpat în „Dosarul mineriadei”, Liviu Dragnea așteaptă decizia definitivă în „Dosarul Referendumului”…
Nici un comentariu