Orice individ are un trecut, o istorie personală, cu furtuni și zile însorite ale propriului destin. Fiecare om suportă, cu sau fără voia lui, transformări, prin experiențele pe care le trăiește, cele mai multe fiind atrase de energia propriei personalități.
Ceea ce este esențial rămâne sculptat în memorie, restul se dă uitării sau trece în umbra amintirilor din ceață.
Mă întreb cum am reacționa fiecare dacă doar o mică parte din ceea ce am construit ca indivizi, ca personalitate ar fi pusă în pericol să fie ștearsă din noi, din ceea ce suntem ? Sau, chiar mai grav, dacă ni s-ar impune a șterge tot ce avem, din propria memorie – identitate? Ce ar fi atunci mai rău decât o condamnare neagră la propria dispariție?
Fiecare monument ce plânge sau a plâns în propria ruină este o parte a organismului viu care este orașul.
Identitatea și vitalitatea unui loc înseamnă nu numai istoria scrisă, care în era informației ne este la îndemână în orice moment, oriunde ne-am afla, printr-un simplu click într-o bază de date. Starea, energia și personalitatea unui oraș devin experiențe reale doar atunci când, practic, făcând cunoștință direct cu locul, îi putem admira frumusețea și unicitatea. Constanța înseamnă, vizual, dincolo de prezența Mării Negre, cultură și istorie. Muzee și clădiri – monumente, bijuterii lăsate în dar de artiștii arhitecți ai trecutului reprezintă cu originalitate și diversitate parfumul poetic al vremii în care au fost clădite. Parte din monumente au fost brutal șterse din peisaj, cu sau fără rea voință… ori din nepăsare față de memoria locului.
O altă bună parte au fost mutilate prin modificări ale structurii și așa-zise amenajări – în fapt distrugeri lipsite de cunoaștere și simțire. Cele mai multe sunt în prag de ruină, printre care și emblema orașului, Cazinoul, ce exprimă noblețe și în același timp cruntă deprimare.
În orașul în care din iarbă a crescut beton sufocant, în care parcurile au devenit aproape inexistente și în care s-a clădit fără minte, dar și fără inimă, în ciuda a tot ceea ce a fost și este sumbru în peisajul urban, sunt convins că există îndeajuns de multă energie vitală și soluții pentru a transforma Constanța, ca prim pas prin salvarea și refacerea urgentă a clădirilor – monumente, într-un oraș demn de admirat în unicitatea, flerul și frumusețea personalității lui.
Nici un comentariu