Cel mai probabil, dacă eşti licean sau student ți-ai petrecut vara muncind. În cazul liceenilor, lucrurile sunt sau, poate, doar par puțin mai simple pentru că liceul nu implică foarte multe cheltuieli: rechizite, culegeri şi reînnoirea garderobei. Cheltuieli pe care, cu siguranţă, le suportă părinții. Pentru studenți, însă, situația se complică. Presaţi fie de achitarea taxei anuale la facultate, fie de plata căminului sau de chiria garsonierei pe care îşi doresc să o închirieze, ei îşi iau CV-ul în mână şi pornesc încrezători în căutarea jobului ideal.
Dar principala problemă cu care studenții se confruntă este aceea că, din cauza lipsei de experienţă, nu sunt acceptați prea ușor în domeniul în care se specializează. Or, ei nu pot dobândi această experiență, dacă nu li se oferă șansa. Tocmai din acest motiv, se îndreaptă spre un job sezonier, de pe urma căruia să aibă atât un beneficiu financiar, cât şi o experiență profesională, fie ea şi fără legătură cu domeniul lor de suflet.
În cazul meu, în ultimii patru ani, jobul de vacanţă a fost ospătăria. O meserie care pentru alții pare grea, obositoare sau neînsemnată, pentru mine a devenit o pasiune de vară. Ospătăria este despre un program care se dovedeşte a fi total diferit de ceea ce ți-ai fi putut închipui. E despre statul în picioare până la ultimul client, despre înjurăturile din spatele zâmbetului afişat celor care intră în local fix atunci când te pregăteai de închidere. Este despre faptul că trebuie să fii mereu prezentabil şi cu zâmbetul pe buze de dimineață până noaptea, în ciuda oboselii, a durerii insuportabile care-ți pune stăpânire pe picioare şi a stresului acumulat. E despre încălțăminte tocită la călcâi, dresuri rupte, cămăşi sau tricouri pătate şi şorțul care nu stă niciodată suficient de drept.
E despre grabă, despre carnețelul în care notezi rapid comanda pe care, în final, e foarte posibil să o încurci. E despre seninătatea cu care anunți clienții că mâncarea va sosi imediat, chiar dacă tu ştii bine că va mai dura. E despre sonerii isterice şi despre un pager care vibrează obsesiv. Despre bucătari care țipă ca să te-anunțe că o comandă e gata.
E despre colegi favorizați, despre invidie, uneori despre dispreț şi mai mereu despre„bătaia” pe mese. De cele mai multe ori, însă, e despre bani, despre suma cu care te întorci acasă la finalul zilei.
Este despre meniul pe care-l ştii pe de rost și despre băuturile pe care le recomanzi la fiecare preparat. Este şi va fi întotdeauna despre clientul pe care trebuie să-l faci să se simtă confortabil în preajma ta. E despre zâmbetul pe care îl afişezi şi în cea mai proastă zi a ta, dar şi după cea mai urâtă ceartă. E despre greșeli, descurajare și lacrimi vărsate.
E despre curățenie. Multă curățenie. Podele măturate şi spălate de cel puțin trei ori pe zi, mese şi geamuri şterse. E despre tacâmuri împachetate şi sortate pe categorii. E despre mâncarea din care mai iei câte o gură în grabă, despre cafeaua pe care o bei de dimineață până seara și mersul la toaletă pe care îl amâni cu orele. E despre oboseala care-ți pune stăpânire pe tot corpul. E despre febra musculară care pare să nu-ți mai dea pace și despre zilele libere în care nu găseşti forța necesară să te ridici din pat.
Să nu uităm, totuşi, de părțile bune. De colegii care îți duc meniuri la masă sau îți iau comanda atunci când tu nu ai timp. Despre cei care îți repară greşelile, rupându-şi din timpul lor.
Ospătăria e meseria pe care „o furi” de la cei mai buni. E o meserie care înseamnă, pe lângă muncă până la epuizare, şi respect. Cel care-ţi este purtat şi cel pe care-l nutreşti pentru alţii.
Aş putea să spun că e ca o iubire de-o vară. Frumoasă şi nebună, potrivită pentru un student. Într-o vacanţă, două, trei.
Nici un comentariu