Prea mare lucru nu credeam că o să văd la aplicaţia Histria 15, desfăşurată joi după-amiază în poligonul Babadag. Hârjoneala monştrilor de oţel pe dealurile podişului dobrogean, o prezentare plictisitoare a acţiunilor, aceleaşi scenarii ponosite în care mereu câştigă organizatorii, ministrul Duşa la masă, plictisit de câte aplicaţii a văzut, mă rog hurducăiala de la început şi sfârşit cu transportul într-un Aro de pe vremea lui Burebista.
Numai că am găsit ceva. Ceva care mă face să cred că nu e pierdută speranţa în armată, atât cât a mai rămas din ea. La început am crezut că este o glumă. Din ditamai tancul T 580 coboară o femeie. Plină de praf şi julită pe mâini, cu bereta neagră pe cap. O întreb ce caută în tanc, răspunde „conduc”. Ne explică cât de frumos este, dar şi cât este de greu să repari o şenilă ruptă. Bonus, că asta este ceea ce şi-a dorit şi că mulţi ani de acum încolo vrea să conducă monstrul de 46 de tone. Încerc să fac legătura între tancurile alergând pe câmp, tunul de 100 mm bubuind şi fata asta, care nu a împlinit, cred, 25 de ani.
Până la urmă m-a ajutat ordinul de plecare dat de comandantul grupei de tancuri. Femeia a pornit în pas alergător spre penultimul tanc, s-a urcat în doi timpi şi trei mişcări la postul de conductor, a scos bereta, şi-a pus întâi masca şi apoi casca de tanchist şi a demarat în trombă.
Realizez pe loc că, dacă va ajunge, şi îi doresc asta din tot sufletul, să comande oameni, mulţi oameni, şi va trebui să îşi pună semnătura pe un contract păgubos, dar pe şpagă grasă, prin care România să cumpere rable de avioane la mâna a treia sau fregate din cimitirul de nave, va pune pixul deoparte, se va ridica şi va pleca cu coloana vertebrală dreaptă.
În imagini, mecanicul conductor Alina Bîrsan şi tancul său.
Ce vă dă certitudinea să credeți că viitorul tinerei aflată acum la levierele tancului așa va fi ? Mentalitatea dumitale de „răcan” o înțeleg, unde orice șofer sau mecanic poate ajunge chiar ministru dacă conduce sau repară mașina cui trebuie, dar nu o înțeleg pe a militarilor de carieră care-și promovează șoferii în funcții care nu au nimic comun cu pregătirea și experiențele lor profesinale. Altfel, aveți dreptate, rutina exercițiilor și aplicațiilor poate plictisi, dar credeți că pe fotbaliști nu-i plictisesc antrenamentele zilnice ?