Am scris, în urmă cu un an, acest text: Te rog să nu mori! Era a doua zi după tragedia din Colectiv. La momentul acela, numărul victimelor era de 27. Câteva săptămâni mai târziu, numărul total a fost însă de 64. Atunci, în ţara asta îmbibată de impostură, cu politicienii ei de carton, cu gândiri profund corupte, în ţara asta în care ai fi crezut că toată lumea doarme în nesimţire, oamenii au ieşit în stradă. Ca să-şi plângă morţii, anii pierduţi, frustrările, revolta, durerea. Să-şi plângă ceea ce nu pot întoarce, ceea ce nu pot repara. A căzut un guvern, au dispărut, măcar din prim plan, nişte generali siniştri. Ai fi fost, poate, un pic tentat să crezi că sistemul nu mai e la locul lui, că răul a fost îndepărtat de la rădăcină.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Dar au venit alegerile locale, context în care (şi) oamenii care şi-au plâns morţii din Colectiv au ales un primar ca Gabrielea Firea. Bucureşti, capitală europeană, secolul XXI. Atât s-a vrut, atât s-a putut. Aproape ca-n filmele cu proşti. Aceleaşi alegeri l-au reconfirmat, în funcţia de primar al municipiului Baia Mare, pe Cherecheş. Acesta a fost adus din Penitenciarul Gherla, la Primăria Baia Mare, să depună jurământul. Fără nicio jenă, nicio pudoare. Într-o ţară normală, o minimă decenţă ar fi împiedicat aşa ceva. Dar, din nou, atât s-a vrut, atât s-a putut.

Proximele alegeri parlamentare dau – sunt convinsă că nu doar la Constanţa – impresia unei uriaşe flegme în obrazul alegătorului. Acela copleşit de facturi, de taxe, de impozite. Acela care nu răspunde la uşă ca să primească, în campanie, o găleată, un pix, o brichetă, un trandafir. N-are nevoie de aşa ceva. E cel care nu (mai) poate fi prostit şi care-şi doreşte şi-acum, naiv, dar deloc deplasat, un Parlament fără penali, fără impostori, fără securişti reciclaţi, fără jurnalişti acoperiţi. Un Parlament fără Tăriceanu, dacă s-ar putea, fără Chioariu, fără Liviu Dragnea. Fără traseişti precum Liliana Mincă. Fără Mădălin Voicu.

Dar ce legătură au alegerile locale şi generalele cu morţii din Colectiv? Ce legătură avem noi cu ei? De ce să mergem într-o duminică geroasă din decembrie să votăm, când putem să ne bălăcim în continuare în comoditate, în nepăsare? Ne putem uita nestingheriţi la Măruţă. Sau la Denise Rifai, dacă, totuşi, nu va candida. De ce să alegem corect? De ce, de ce, de ce? Ca să nu mai moară oameni, de-aia. Ca să nu mai ardă de vii. Ca să nu se mai sufoce cu fum într-un club din capitală sau într-un restaurant din centrul Constanţei. Ca să nu mai moară din cauza unei infecţii intra-spitaliceşti sau pe-o targă, aşteptând o ambulanţă care ajunge, poate, prea târziu.

(Citit de 54 ori, 1 afisari astazi)