Eu ştiu de ce are nevoie o fiinţă ca să fie fericită: de o afecţiune aparte şi de sărut.
Dragostea şi cunoaşterea te fac un om liber.
În clasa a treia, m-a bătut tata şi am făcut pe mine.
Găsise o observaţie de doi bani în carnetul de note.
Mă numesc Lăcrămioara Moscaliuc. Îmi place mai mult să mi se spună Lana.
Uneori îmi tratez neputinţele cu furie.
Sunt capabilă de monstruozităţi verbale, dar apoi regret şi am senzaţia că trebuiau spuse, doar că nu aşa.
Probabil unii oameni se nasc pentru ca eu sa-i întâlnesc şi să le spun anumite lucruri.
Constănţenii sunt un amestec de suburban, şmecherie si curvăsăreală.
„A te face” e ceea ce-l caracterizează pe constănţean.
Constanţa este oraşul-golan al României, fără de care România nu poate.
Cultura nu e a elitelor, ea se adresează tuturor oamenilor, dar pentru asta e nevoie de educaţie.
Trebuie să ne debarasăm de ruşii din capul nostru şi din copilăria noastră.
Teatrul este ca un spital: poate salva vieţi.
Acest fragment din monologul Lanei este ultimul dintre cele şase fragmente pe care le-am publicat. Monologurile în întregime le puteţi asculta sâmbătă, 1 aprilie, la ora 19, la Teatrul de Stat Constanţa, în „Jurnal de România. Constanţa”, un spectacol de Carmen Lidia Vidu.
Mirela Pană, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Florina Stănculeț, Laura Iordan Adrian, Alina Manțu sunt cele şase actriţe care îşi aduc pe scenă vieţile lor, gândurile şi intimităţile lor pentru a crea un tablou realist al Constanţei şi oamenilor săi.
Grafica şi editarea video sunt realizate de Cristina Baciu, iar scenografia şi costumele, de Lăcrămioara Dumitrașcu.
Mai multe informaţii aici.
Foto: Marian Adochiţei
Nici un comentariu