Moarte, acest cuvânt care ne înfioară pe toți. Oricât de puternic, oricât de credincios, oricât de cinic, oricât, oricât… tot nu poți să nu te înfiori imaginându-ți tabloul iadului: sunet de sirene, oameni disperați fugind spre locul unde moartea își făcea de cap, tineri cu lacrimi de sânge, la propriu, cu pielea curgând de pe ei, la propriu. Peste tot domnea moartea, fără milă, fără să o poată opri ceva din plăcerea tragediei. Pentru tine, moarte, nu contează că unii erau în floarea vârstei, că unii poate erau la prima lor seară de distracție, că nu au apucat nici măcar să păcătuiască cu adevărat. Pentru tine, moarte, nici mama văduvă care avea acasă cinci copii minori nu a meritat clemență. Prea dureros, prea nedrept, cine se poate pune cu tine, atâta timp cât nu ai milă de nimic?

Promotii tablouri pecanvas.ro

Moartea vine în România secolului al XXI-lea pe toate cărările, pe toate șoselele, pe apă, în parcuri, în restaurante, în cluburi etc. Moartea poate să îți ia copilul care se juca în parc, mesageri fiind câinii vagabonzi; sau să-ți ia soțul tânăr care era polițist, mesager fiind o groapă din centrul capitalei; mesagerul morții a fost de această dată focul, la Clubul Colectiv din București repetându-se tragedia de la restaurantul Beirut din Constanța, am spune de o altă amploare. Însă pentru părinții care și-au pierdut atunci copiii, nu numărul dă amploarea, tragedia pierderii a ceea ce ai mai drag pe lume nu se poate cuantifica în cifre. Și atunci nu poți să nu te revolți, nu poți să nu te întrebi, cum aș putea, MOARTE, să nu am cu tine nimic? Cum aș putea moarte să te fac să simți și tu ce simte părintele sau copilul care primește vestea de la tine?

Grigore Vieru – Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic

Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestemă unii, vreau să zic,

La fel cum lumina pârăsc.

 

Dar ce-ai face tu și cum ai trăi

De-ai avea mamă și ar muri,

Ce-ai face tu și cum ar fi

De-ai avea copii și ar muri?!

 

Nu am, moarte, cu tine nimic

Eu nici măcar nu te urăsc.

Vei fi mare tu, eu voi fi mic,

Dar numai din propria-mi viață trăiesc.

 

Nu frică, nu teamă,

Milă de tine mi-i,

Că n-ai avut niciodată mamă,

Că n-ai avut niciodată copii.

(Citit de 986 ori, 1 afisari astazi)