Mai contează ce cred şi ce simt membrii simpli ai partidelor, confruntaţi cu piruetele politicianiste ale celor care contează şi se pot exprima în numele lor? În ultima vreme mă gândesc din ce în ce mai des la ce spunea Puiu Haşotti cu obstinaţie în conferinţele de presă, desigur pentru a-şi justifica propriile derapaje şi convieţuirea armonioasă (pupat monument Tropaeum Traiani) cu Mazăre&co: întâi că politica este arta compromisului, care trebuie să meargă, însă, până la limita compromiterii personale, a doua că un politician trebuie să fie în stare să înghită o broască râioasă la micul dejun. De atâţia ani de când practică acest obicei, ei s-au obişnuit în aşa de mare măsură cu înghiţitul broaştelor încât a ajuns să le placă, să fie dependenţi de ele, să intre în sevraj dacă trece o zi fără o râioasă. Ba chiar – şi asta e cel mai rău – întind mese mari şi îi obligă pe colegii de partid la acelaşi meniu fix.
Din păcate, compromisurile pe care le-au făcut oamenii din conducerea PNL Constanţa au ajuns să-i compromită nu numai pe ei, ci o filială întreagă, cu buni şi cu răi, cu doctrină cu tot! Nu vreţi să ştiţi ce comentarii a trebuit să respingem pe site, referitoare mai ales la senatorul mai sus pomenit! Sau vreţi să ştiţi, dar nu putem noi să le publicăm…
Dacă eu am ajuns să fiu admonestată de prieteni pentru că mi-am exprimat opinia că doar PNL poate da un candidat viabil la Primărie – „care PNL, măi, nu vezi ce face PNL-ul?”, îmi dau seama ce trebuie să suporte membrii de partid de la apropiaţii lor.
În plus, toate variantele de redresare cărora îndrăznesc să le dau o şansă, mai mult din speranţă decât din convingere, se prăbuşesc în faţa realităţii, lăsându-mă în off side. Cum să mai cred că liberalii de la centru vor interveni în PNL Constanţa pentru a impune o linie de conduită, atunci când la primăria capitalei s-a făcut ditamai blatul între PNL şi PSD, vizibil de pe Lună? Poate să prevadă cineva că tot circul acela îi va favoriza în cele din urmă pe liberali?
Îmi imaginez că şi la Constanţa politicienii pricepuţi vehiculează tot felul de teorii, explicaţii şi strategii electorale care depăşesc înţelegerea muritorilor de rând, cum suntem noi sau membrii PNL care n-au dat cu nasul încă de „politica mare”. Cum că nu-i bine să „scoţi” un candidat la înaintare prea devreme, pentru că „se erodează”[2], sau alte prostii monumentale. Că doar, la cât antrenament au, ar putea să înghită şi un crocodil…
Totuşi, nu-mi vine să cred că liberalii zdraveni la cap şi cu un coeficient de inteligenţă peste medie – şi e cazul să existe, că doar vorbim despre dreapta politică! – se mai lasă ameţiţi cu atari basme. Deci rămâne o firavă speranţă la aceştia, că se vor sătura să fie luaţi de proşti, vor vedea că o astfel de politică, a compromisului, îi va duce spre dezastru şi oprobriu, şi vor acţiona acum, cât nu este prea târziu.
[1] Cacofonie neintenţionată, dar adecvată.
[2] Sigur, dacă îl scoţi pe Robert Boroianu, care are charisma unui şoricel de bucătărie, emite două vorbe pe minut şi minte în direct, cu seninătate, de la primele apariţii televizate, evident că se erodează. El pe el.
tocmai mi-am amintit de episodul ãsta http://www.revista22.ro/articol-19344.html
Haşotti era ministru atunci