Mă numesc Laura Iordan Adrian.
M-am născut în 1976 şi am copilărit în cartierul Amzacea.
În lupta cu sistemul mă simt atât de măruntă şi simt că vorbesc degeaba.
Nu vreau să mă înrăiesc.
Cred că aspectul educațional ar trebui să fie mai important decât divertismentul în teatru, dar acum nu e aşa.
Divertismentul poate crea oameni superficiali, iar oamenii superficiali pot fi un pericol social.
Tinerii încearcă să facă teatru independent în Constanța, dar eu nu sunt pregătită să fac asta: să joc printre mese, în timp ce unii mănâncă, alții beau, vorbesc la telefon.
În ’97-’98 eram studentă la actorie în Craiova. Se juca „Fedra” lui Purcărete şi în sala de spectacol a intrat Ion Iliescu. Un student la istorie s-a ridicat şi a zis „Comunistule, ieşi afară, locul tău nu e aici; eşti un criminal, istoria te va judeca”.
Ion Iliescu s-a ridicat şi a plecat.
Sunt un om care inspiră linişte în jurul său, nu ridic probleme în general, nu creez probleme, nu caut soluțiile cele mai întortocheate, simplitatea e cea care mă face să mă simt bine.
Merg la vot de fiecare dată, însă nu ştiu dacă pot să spun că mă simt iubită şi ocrotită de oraşul meu, Constanța.
Monologul Laurei Iordan Adrian poate fi ascultat în întregime duminică, 26 martie, la ora 19, la Teatrul de Stat Constanţa, în „Jurnal de România. Constanţa”, un spectacol de Carmen Lidia Vidu.
Mirela Pană, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Florina Stănculeț, Laura Iordan Adrian, Alina Manțu sunt cele şase actriţe care aduc în faţa spectatorilor tot atâtea confesiuni de o sinceritate răvăşitoare. În zilele următoare vom publica fragmente din celelalte trei monologuri.
Grafica şi editarea video sunt realizate de Cristina Baciu, iar scenografia şi costumele, de Lăcrămioara Dumitrașcu.
Mai multe informaţii aici.
Foto: Marian Adochiței
Nici un comentariu