Sala de la etajul al treilea al Muzeului de Artă din Constanţa s-a umplut ieri, la venisajul expoziţiei personale a pictorului Constantin Grigoruţă, poate şi pentru că el este, aşa cum l-a descris criticul de artă Doina Păuleanu, un artist într-o continuă evoluţie, dar şi un om care se bucură de succesul colegilor şi nu are vreodată altceva decât vorbe bune despre semenii săi.DSC03625

Promotii tablouri pecanvas.ro

Grigoruţă nu mai este, de câţiva ani, profesor la Colegiul de Arte „Regina Maria”, ci s-a mutat în capitală, la Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza”, dar nu lipseşte din expoziţiile de grup ale artiştilor constănţeni şi nu renunţă la publicul său.

Intitulată „Recital imaginar”, expoziţia prilejuieşte privitorilor o întâlnire cu lumea lui Constantin Grigoruţă, o succesiune de episoade, peisaje, personaje aflate la graniţa dintre figurativ şi abstract, acea graniţă pe care pictorul o iscodeşte în acest moment din evoluţia sa. Forme femeieşti, pisici, inorogi, instrumentişti şi instrumente muzicale, ţărmuri de mare se împletesc în tablouri oferind publicului aventura de a le descoperi şi interpreta întrepătrunderile.

Pictura lui Grigoruţă este, aşa cum remarca Doina Păuleanu, recognoscibilă, atît prin tuşe, prin tehnică, prin apetenţa pentru dinamică, dar şi prin cromatica în care predomină roşul, negrul şi albul. De cîte ori pictorul postează pe contul de Facebook câte un nou tablou – sunt un follower constant –, îmi imaginez masa lui de lucru cu tuburi de roşu şi negru stoarse până la ultima picătură.

Dacă „Recitalul imaginar” este o „expoziţie de etapă”, plasată de critic la momentul în care pictorul are încă nevoie de natură, de realitate, de mare, de personaje, pentru că îl inspiră, dar se desprinde treptat de ele pentru a transmite acorduri, stări, „o anumită vitalitate simbolică şi conceptuală”, atunci poate reprezenta chiar un punct de cotitură, iar admiratorii lui Grigoruţă l-ar putea considera de neratat. De asemenea, este de văzut şi ce va urma, deşi, după mine, ar putea să stăruie mai mult pe acest tărâm liminar, pentru că se vede că-i oferă satisfacţii şi un câmp de lucru semnificativ.

La vernisaj a fost şi un invitat special, aflat la primul eveniment de acest fel din viaţa sa, nepoţica de două luni a pictorului.

 

(Citit de 448 ori, 1 afisari astazi)