Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa (UOC) a organizat, în contextul Săptămânii Ovidius, o masă rotundă intitulată „Publius Ovidius Naso. De la Sulmona, la Tomis. Două mii de ani de literatură”. Evenimentul, moderat de prof univ. dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere, şi de conf. univ. dr. Florentina Nicolae, prodecanul aceleiaşi facultăţi, s-a desfăşurat la Muzeul de Artă din Constanţa şi a reunit o serie de latinişti din mai multe centre universitare din ţară şi oameni de cultură: prof. univ. dr. Traian Diaconescu – Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, prof. univ. dr. Florica Bechet, prof. univ. dr. Ioana Costa – Universitatea din Bucureşti, conf. univ. dr. Valy Ceia, Universitatea de Vest din Timişoara, conf. univ. dr. Ştefan Cucu – UOC şi dr. Doina Păuleanu, reputat critic şi istoric de artă, director al Muzeului de Artă Constanţa.
Dezbaterea s-a concentrat pe teme precum cromatica ovidiană, lirica epistolară, lirica de dragoste, lirica exilului, „Metamorfozele” lui Ovidius, dar s-a discutat şi despre receptarea poetului relegat la Tomis în literatura română şi cea universală. De asemenea, prof. univ. dr. Traian Diaconescu şi Doina Păuleanu au adus în discuţie epitaful ca structură lirică şi statuia lui Ovidius, situată în centrul istoric al Constanţei. În cadrul evenimentului, prof. univ. dr. Cristina Tamaş a declarat: „Istoria oraşului Constanţa poartă amprenta paşilor poetului, ca o emblemă a împletirii artei poetice cu frumuseţea mării. Cred că este important să vorbim şi astăzi, când Ovidius pătrunde din ce în ce mai mult în conştiinţa publică, despre conceptul pe care el l-a creat, anume conceptul de poetic în spaţiul Mării Negre”.
Participanţii la această masă rotundă au vorbit şi despre modul în care poetul a fost prezent în opera altor scriitori, amintindu-i aici pe Vasile Alecsandri, pe Grigore Sălceanu, pe Michael Solomon, dar şi pe Vintilă Horia cu al său roman „Dumnezeu s-a născut în exil”, şi pe regretatul critic, poet, prozator Marin Mincu, unul dintre fondatorii Universităţii Ovidius, cu romanul „Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu”. În această ordine de idei, Cristina Tamaş a menţionat că, într-un fel sau altul, cei care au scris despre poetul Ovidius au fost ei înşişi oameni care au suferit fie o experienţă, fie o stare de exil, exterior sau interior. „Şi Marin Mincu a simţit această stare a exilului interior şi tocmai de aceea reuşeşte să se identifice cu personajul, cu poetul Ovidius. Pragul dintre viaţa reală şi ficţiune în ceea ce îl priveşte pe Ovidiu ca poet, respectiv ca personaj este foarte subţire”, a apreciat prof. univ. dr. Cristina Tamaş, adăugând, în final: „Ovidius spunea că a venit la Tomis ca să moară. A venit la Tomis ca să devină nemuritor”.
Nici un comentariu