Privim cu îngrijorare tot mai mare evenimentele ce se derulează sub ochii noştri, cu o viteză demnă de un film de acţiune, şi simţim cum începe să se instaleze panica deoarece, fiind luaţi prin surprindere, nu ştim să gestionăm astfel de situaţii cu care nu ne-am mai confruntat până acum.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Spectrul instabilităţii, insecurităţii, sărăcirii accentuate şi al crizelor de tot felul ce  bântuie global umanitatea tinde să fie resimţit mai acut în aceste zile în care peste Europa se revarsă ca un fluviu valuri de imigranţi.

Nu trebuie scăpat din vedere faptul că aceşti oameni, împovăraţi cu o asemenea etichetă, sunt semenii noştri chiar dacă aparţin altor credinţe sau altor spaţii culturale.

Există la această oră tot felul de discuţii, de natură politică sau socio-economică, privitoare la cauzele care au produs acest fenomen. Factorii de decizie caută să estimeze consecinţele şi soluţiile pe termen scurt, mediu sau lung ale acestui exod. Există opinii pro şi contra primirii refugiaţilor.

Oficialii statelor europene vorbesc despre ei ca despre nişte obiecte sau despre o cantitate de marfă ce trebuie distribuită potrivit unui algoritm politic.

Pe Internet, speculaţiile cu privire la scopurile pe care le deserveşte apariţia acestei migraţii în masă, comparabilă cu aceea din perioada antichităţii târzii, stârnesc reacţii din cele mai diverse. Una dintre ele este teoria conspirației potrivit căreia migraţia ar fi rezultatul raporturilor de forţe ale unor state care au interese strategice sau economice (exploatarea resurselor) în acele zone de unde provin imigranţii, aceştia fiind transformaţi în victime colaterale. O alta suspectează implicarea unor servicii secrete sau a unor ONG-uri prin intermediul cărora interesele globaliste ar urmări să provoace destabilizarea politică şi economică a Uniunii Europene, în special a Germaniei – locomotiva Europei, a monedei euro, să des-creştineze Europa, anulându-i astfel identitatea, şi să provoace o stare de haos şi insecuritate socială astfel încât cetăţenii înşişi, să ceară introducerea unor măsuri draconice de supraveghere de tip Big Brother.

Ideea de ansamblu este că aceşti oameni amărâţi pot fi sau deveni instrumentele unor cercuri şi jocuri de putere, pot fi folosiţi ca nişte arme pentru atingerea anumitor scopuri.

Indiferent de cât adevăr sau neadevăr conţin aceste ipoteze, un lucru este cert, anume că noi, europenii, moştenitori ai civilizaţiei creştine, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, suntem supuşi unui test de natură spirituală: examenul iubirii. Îndemnul lui Hristos al cărui nume îl purtăm: Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.(cf. In.15,12-14) şi Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”dar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (cf. Mt.5, 43-45), constituie un barometru prin care Providenţa verifică în istorie dacă mai există compatibilitate între  ceea ce pretindem că suntem şi ceea ce suntem în realitate.

Mântuitorul Însuşi, prin astfel de circumstanţe, ne obligă să ne dăm jos măştile, cu atât mai mult cu cât omului european îi place să se afirme creştin şi promotor al valorilor creştine, în condiţiile în care deseori, în inima lui,  ascunde  ură şi dezgust faţă de Domnul Hristos.

Am intitulat acest articol făcând apel la o afirmaţie a apostolul Pavel (Evr, 13, 2) care le aducea aminte conaţionalilor săi, evrei creştini, ca nu cumva să uite să împlinească porunca dragostei exprimată sub forma primirii şi ajutorării străinilor, iar în consecinţă să fie privaţi de marea binecuvântare a lui Dumnezeu. Apostolul a făcut trimitere la istoria Patriarhului Avraam care, fără să ştie, atunci când  primind în vizită şi  omenind pe cei trei străini la Stejarul din Mamvri, a primit în gazdă pe îngeri.

Cred că scepticii deja stau gata să contraargumenteze, susţinând că acea întâmplare  este doar  o frumoasă poveste biblică, lipsită de provocările reale  pe care le aduce cu sine noua situaţie, în care există un mare risc ca, în loc de îngeri, Europa şi fiecare creştin  în parte  să primească în gazdă diavoli. Timpul, însă, ne va arăta realitatea lucrurilor.

Pe noi trebuie să ne preocupe modul în care vom şti sau nu vom şti să răspundem şi să facem faţă creştineşte acestei provocări, luând în calcul faptul că aceşti oameni, mai mult sau mai puţin manipulaţi, trăiesc o dramă sfâşietoare.

Consider că, pentru a împlini dezideratul creştin, primul pas pe care trebuie să-l facem, este acela să încercăm, în plan lăuntric, să ne imaginăm în locul acestor semeni de-ai noştri şi să ne întrebăm dacă noi am fi făcut faţă unei astfel de situaţii fără să ne ieşim din minţi, fără să ne îmbolnăvim, fără să disperăm…

Nu vreau să închei fără să vă aduc aminte că statutul nostru, al  tuturor oamenilor, fără excepţie, pe acest pământ este acela de străini şi călători, potrivit realităţii afirmate şi de Apostolul Pavel: Pentru că noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea care trebuie să vină.(cf Evr, 13,14)

O întâmplare reală şi deosebită din viaţa Sfântului Paisie cel Mare ne poate descoperi încă odată valoarea dumnezeiască şi umană a virtuţii filoxeniei, adică a iubirii de străini, preţuită atât de mult de Dumnezeu cât şi de adevăraţii oameni:

 

Răsplata smereniei şi a ospitalităţii

Între monahi a existat întotdeauna bunăvoinţă şi întrecere nobilă. Ei au dorit să-l urmeze cât mai bine în ospitalitate pe Avraam.

Cuviosul Paisie era un monah care nu avea nici un bun al său. El nu avea nimic să ofere. Nu avea bunurile lui Avraam. Avea doar bunăvoinţa de a găzdui pe străini cu multă smerenie şi dragoste. Le spăla picioarele cu mâinile lui. Le ştergea şi le săruta.

Într-o zi l-au cercetat trei oameni, care păreau foarte săraci şi oropsiţi.

Cuviosul, ca întotdeauna, a adus apă şi a început să le spele picioarele, vorbindu-le cu dragoste şi cinste şi sfătuindu-i duhovniceşte.

Deodată, însă, a rămas surprins. „Omul” ale cărui picioare le spăla s-a aplecat, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat cu dragoste.

S-a minunat Cuviosul şi s-a întors să-l vadă. Şi L-a văzut pe Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos în toată slava Sa.

Iar Domnul i-a spus:

—  Pace ţie, Paisie, robul Meu ales!

Şi S-a făcut nevăzut.

Înţelegând Cuviosul ce se întâmplase, şi-a simţit inima încălzită. Şi ştiind picioarele cui le spălase, a luat ligheanul şi a băut apa în care spălase picioarele Domnului, ca să primească har şi sfinţenie. Dar nu a băut-o toată.

A păstrat şi pentru ucenicul său, care atunci lipsea. Iar când acesta s-a întors foarte obosit, i-a spus:

— Ţi-e sete? Du-te şi bea apa aceea din lighean!

Ucenicul i-a răspuns:

— Să fie binecuvântată!

Dar nu a spus-o din toată inima. Şi nici n-a băut-o. Şi-a zis în sinea sa: „De ce să beau eu lături?Asta este poruncă la oboseala mea, Părinte?” Şi a găsit că propria-i judecată este foarte corectă.

Cuviosul i-a spus iarăşi:

— Fiule, ai băut?

— Nu încă.

— Bea apa din lighean!

— Acum mă duc.

A spus-o sec, dar nu s-a dus. Iar gândul său a rămas împietrit: „Ia uite ce poruncă îmi dă mie Părintele!”

Cuviosul i-a spus pentru a treia oară:

— Du-te, fiule, şi fă ceea ce ţi-am spus!

Dar el din nou nu l-a ascultat.

Întristat, Cuviosul i-a spus:

— O, fiule, dacă ai şti ce dar ai pierdut prin neascultarea ta!

Atunci, pentru prima dată, s-a gândit că poate a greşit că s-a încrezut în judecata proprie. Atunci, pentru prima dată, s-a gândit la purtarea şi bunătatea Cuviosului faţă de el. Şi, căindu-se, s-a dus.

Dar a găsit ligheanul uscat!

Atunci i-a părut şi mai rău. „Ia uite ce situaţie, s-a gândit, îşi bate joc de mine!” S-a întors şi, foarte amărât, i-a spus:

— Cuvioase Părinte, dar nu este nimic în lighean, este uscat.

— Fireşte, fiule, s-a uscat. Pentru că mai întâi s-a uscat inima ta. Încrederea ta în propria-ţi judecată te-a făcut să pierzi darul lui Dumnezeu. Este oare îngăduit să uiţi, fie şi pentru o clipă, că ascultarea înseamnă viaţă, pe când neascultarea înseamnă moarte ?

— Dar ce era apa aceasta?, a întrebat ucenicul.

Avva Paisie i-a povestit totul şi ucenicul a înţeles. Dar era prea târziu. Răul fusese făcut. S-a căit şi a început să plângă amar.

 

Am realizat şi o succintă antologie de citate biblice, din Vechiul şi Noul Testament care să  servească la o mai bună orientare în ceea ce priveşte modul în care, Dumnezeu ne cere să ne comportăm cu străinii care ne cer ajutorul:

Antologie de citate biblice:

Matei 25:35. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;

Evrei 11:13. În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Evr 13:2. Primirea de străini să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri.

Exodul 22:21. Să nu chinuieşti pe străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

Leviticul 19:10. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Leviticul 19:33. Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.

Leviticul 19:34. Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Leviticul 23:22. Când vei secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.’”

Numeri 35:15. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.

Deuteronom 17:18. Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită;Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe pribeag şi-i dă pâine şi hrană.

Deuteronomul 24:14. Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.

Deuteronomul 24:17. Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei.

Deuteronomul 24:19. Când îţi vei secera ogorul şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei – să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot lucrul mâinilor tale.

Deuteronomul 24:20. Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri – ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.

Deuteronomul 24:21. Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinii care rămân pe urma ta – ei să fie ai străinului, ai orfanului şi ai văduvei.

Deuteronomul 26:12. După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei, şi ei să mănânce şi să se sature în cetăţile tale.

Deuteronomul 27:19. Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!’ Şi tot poporul să răspundă: Amin!

1 Cronici 29:15. Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra şi fără nicio nădejde.

Psalmi 39:12. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

Psalmi 146:9. Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.

Ieremia 22:3.  Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!

(va urma)

 

Foto: mic.com

 

(Citit de 542 ori, 1 afisari astazi)