De vreo câteva zile, domnul Sebi Ghiţă a devenit un tip serios, sobru, chiar cu morgă. Nu zâmbeşte nici când ar fi cazul. Vorbeşte despre un subiect care interesează pe toată lumea. Falsificarea unui raport. Despre o teză de doctorat. O teză cu posibile probleme, ne dă de înţeles domnul Sebastian Ghiţă. Iar când mai spune şi nume şi ce fel de probleme, atmosfera devine glacială. Un posibil plagiat în lucrarea procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi. Domnul Ghiţă subliniază că nu ştie dacă doamna Kovesi a plagiat. Dar ştie că el s-a autodenunţat din cauză că ar fi schimbat, alături de alţi domni, ceva la un raport. Evident, „lumea serioasă” se întreabă: şi tu Codruţa Kovesi? Nimeni nu ştie de unde s-ar fi plagiat, domnul Ghiţă nu spune că ar fi plagiat. Se cere măcar o autosesizare! Să ceară Kovesi să se demonstreze adevărul! Se sesizează Universitatea, presă, jurnalişti, comentatori.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Tot acum câteva zile, ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a fost acuzat că a fost colaborator al Securităţii. Titlurile publicate nu spun că ar fi fost, ci că a fost. E clar. Nu avem dubii. E pe surse, dar e fără echivoc. Sursele sunt cele mai sigure, doar lucrează cu documentele fostei Securităţi, iar securiştii erau oameni serioşi. Nu avem de ce să le punem la îndoială onestitatea şi probitatea morală. Securiştii când făceau un lucru, îl făceau serios, mai ales când îşi propuneau să distrugă un om. Şi nici celor care ar lansa o astfel de ştire nu are rost să le punem la îndoială bunele intenţii, ei nu au cum să fie interesaţi să-l dărâme pe un ministru care a atacat într-un mod fără precedent problema plagiatelor şi a şcolilor doctorale cu probleme.

Habar nu am dacă Laura Codruţa Kovesi a plagiat sau dacă Mircea Dumitru a semnat vreun angajament sau a colaborat vreodată cu Securitatea. Nu m-a mirat că au apărut şi astfel de acuze, de altfel, sunt reîncălzite. Ceea ce m-a mirat sau chiar m-a şocat a fost să constat că, atunci când le-a ajuns cuţitul la os, băieţii ăştia care până ieri erau anacronici în subiecte politice, au învăţat ce contează în viaţă. Sebastian Ghiţă, în comparaţie cu Dan Adamescu, a învăţat că a fi acuzat de plagiat, şi dacă e fără probe, produce efecte mai mari decât probele pe care le putea aduna Black Cube în schimbul a 1 milion de euro. Cei vizaţi de atitudinea fermă a lui Mircea Dumitru au învăţat că, la 26 de ani de la Revoluţie, a fi colaborator al fostei Securităţi e mai grav decât orice.

Asta da metamorfoză la stânga politicii! Prietenul lui Ponta atacă cu plagiatul, adversarii ministrului GDS-ist, teroriştii intelectuali, atacă cu Securitatea. Mai urmează să ne explice Ponta-Ghiţă, secondaţi de Ion Iliescu, că memoria e o formă de justiţie şi că doar educaţia de calitate ne poate duce pe drumul cel bun; că la Revoluţie, la Mineriadă, la Colectiv nu s-a murit degeaba, iar vinovaţii ar fi cazul să plătească. Nu-i aşa că aproape am crede că ne îndreptăm?

Ceea ce ne transmit fostele mari speranţe ale stângii este că temele lor clasice nu mai au valoare. Că nu ministrul de Interne este cheia alegerilor, aşa cum ni se spune tot la patru-cinci ani, ci ministrul Educaţiei. Că au realizat până şi ei că poporul român e destul de tolerant, dar cu siguranţă urăşte Securitatea şi pe moştenitorii ei.

(Citit de 289 ori, 1 afisari astazi)