Expertul finlandez în educaţie Mika Rantala: „În sala de clasă copilul trebuie să se simtă important”

Mika Rantala este expert internaţional în educaţie şi directorul unuia dintre cele mai mari licee din Finlanda, liceul Schildt, care face parte din Consorţiul Educaţional Jyväskylä. Îndatoririle sale sunt multe şi variate, de la relaţii umane, la chestiuni economice şi planificarea curriculară, dar prima este aceea de a conduce şcoala în felul finlandez, adică la nivelul celei mai bune educaţii din lume, după cum îi este renumele.

Reporter: Educaţia contemporană se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite prin schimbarea paradigmei mentale a copilului, în contextul tehnologizării accentuate. La care dintre obiectivele educaţiei tradiţionale trebuie să renunţăm? Cu ce le înlocuim?

Mika Rantala: Eu cred că educaţia pe care o oferim copiilor ar trebui să se bazeze mai mult pe simţul realităţii. Prin asta înţeleg faptul că în sala de clasă un copil trebuie să se simtă în siguranţă şi semnificativ, important. Rolul profesorului este foarte însemnat pentru a construi încrederea între copii şi între profesor şi copii. Este necesar să acordăm copiilor mai multă libertate de a învăţa în feluri diferite, căci tehnologia are acum un rol foarte important în pedagogie. Dar trebuie să ne amintim mereu că tehnologia trebuie să fie doar un instrument care să sprijine învăţarea.

R.: Cum poate fi abordat nativul digital pentru a-i trezi interesul pentru cultură, lectură?

M.R.: Jocurile şi computerele trebuie să fie folosite ca sursă de inspiraţie pentru aceşti tineri. Pentru ca ele să fie utile, e necesar să fie interesante. Ceea ce se constituie într-o provocare pentru profesori să îşi diversifice metodele pedagogice în fiecare zi, în fiecare lună şi de la an la an. Iar lectura poate fi organizată ca un joc, ceea ce include o mulţime de feluri de a citi, la diferite niveluri.

R.: Cultura generală clasică – este adevărat că nu mai este nevoie de ea în societatea actuală, la nivel de mase?

M.R.: Sunt total împotriva acestei abordări. Dimpotrivă, este crucial pentru elevi să dobândească o cultură generală solidă. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât înţelegi mai mult. Într-o lume a mondializării este foarte important să ai o înţelegere bună a diferitelor culturi şi limbi, spre exemplu. La fel şi în cazul sănătăţii, oamenii trebuie să înţeleagă că viaţa lor este determinată de alegerile lor cotidiene, felul cum îşi trăiesc fiecare zi îi afectează în bine sau în rău.

R.: În cazul în care cultura generală va fi minimalizată la nivelul educaţiei publice, ce consecinţe va avea adâncirea prăpastiei dintre elite şi mase?

M.R.: Este o întrebare grea, dar voi încerca să răspund. Cred că este o chestiune politică. Se pune problema dacă statele înţeleg importanţa educaţiei sau nu. În Finlanda, decizia de a face un efort major pentru a educa populaţia la un nivel superior a fost luată cu aproape o sută de ani în urmă. Indiferent de perioadă, indiferent de guvernare, întotdeauna a existat o înţelegere profundă a importanţei acestei decizii. Chiar dacă nu direct, asta vă răspunde la întrebare.

R.: Mai este ceva valabil din pedagogia clasică în „confruntarea” cu elevul sau studentul secolului XXI?

M.R.: Oamenii au nevoie de oameni. În învăţare cea mai importantă sursă de inspiraţie este un profesor calificat, motivat şi profesionalizat la nivel înalt, care poate ajuta studenţii să îşi înţeleagă, să îşi conştientizeze întregul potenţial. Digitalizarea este, în opinia mea, doar un bun instrument pus în slujba învăţării, chiar şi pentru elevul secolului XXI.

R.: Avem o imagine a societăţii pentru care pregătim elevii/ studenţii? Care sunt, după dumneavoastră, caracteristicile ei principale?

M.R.: Da, avem o imagine. Dar… este întotdeauna un „dar”. Mi se pare că în zilele noastre avem foarte multe imagini, iar aceste imagini sunt foarte diferite, în funcţie de unghiul din care privim. Problemele politice, geografice şi religioase îi pun pe tineri în situaţia de a-şi alege propria imagine despre societatea în care vor funcţiona.

R.: Care sunt principalele competenţe şi abilităţi cu care ar trebui să fie „echipaţi” tinerii pentru a se adapta şi a fi eficienţi în acea societate?

M.R.: Într-o lume perfectă, eu aş da aceste câteva recomandări tinerilor: 1. Să rămână politicoşi; 2. Să fie deschişi la minte; 3. Să aibă o solidă cultură generală; 4. Să vorbească limbi străine; 5. Să îşi conserve o stare bună de sănătate; 6. Să se menţină într-o bună formă fizică, prin modalităţi variate; 7. Să ajute alţi oameni.

R.: Dincolo de aceste recomandări, sistemul de educaţie finlandez este un model. De ce este atât de eficient? Ce au înţeles finlandezii în plus faţă de alte naţiuni?

M.R.: O să răspund tot pe puncte: 1. Educaţia profesorilor: toţi profesorii trebuie să aibă cel puţin titlul de master; 2. Libertatea pedagogică: profesorilor li se permite să-şi organizeze predarea aşa cum cred de cuviinţă; 3. Încrederea în educaţie la toate nivelurile: guvernul are încredere în municipalitate, municipalitatea are încredere în şcoli, părinţii au încredere în şcoli, directorii au încredere în profesori.

R.: Se ştie că în sistemul de educaţie finlandez au intervenit recent anumite schimbări. De ce are nevoie de modificări un sistem de succes?

M.R.: În sport, spre exemplu, când cineva se află la cel mai înalt nivel provocarea este aceea de a rămâne acolo, la vârf. Avem nevoie de modificări în concordanţă cu circumstanţele mondiale. În lume este nevoie de mai mulţi profesionişti care să lucreze mai independent, mai internaţionalizat şi să aibă mai multe competenţe. În acelaşi timp, copiii au nevoie de mai multă atenţie personalizată şi de mai mult ajutor.

Aşadar, schimbările de acum sunt următoarele: 1. O schimbare majoră de curriculum, la toate nivelurile; 2. Mai puţini bani pentru educaţie; 3. Şcoli care implementează schimbările – mai puţine săli de clasă, mai multe spaţii deschise pentru învăţare; 3. Şcolile se apropie mai mult de mediul profesional, de locurile de muncă; 4. Digitalizare mai accentuată, mai mult învăţământ la distanţă, cel puţin în nivelul gimnazial; 5. Mai multe persoane în şcoli care fac educaţie incluzivă.

R.: Aţi vorbit despre nivelul de educaţie al profesorilor. În Finlanda criteriile de selecţie sunt foarte înalte. Cum sunt profesorii finlandezi?

M.R.: Profesorii din Finlanda nu fac mare caz de valoarea lor. Să fii profesor înseamnă să-ţi alegi un mod aparte de viaţă. Ca să fii un bun profesor trebuie să fii în primul rând un umanist. Profesorii noştri au aptitudini de socializare şi sunt modele pentru tineri. De asemenea, sunt oameni de încredere. O condiţie este şi să aibă bună dispoziţie.

Eu, de exemplu, nu am fost educat pentru a deveni un educator, dar, dintr-un motiv sau altul, iată-mă în această profesie! Poate că şcoala sau viaţa au ales pentru mine. Cine ştie…

Un interviu realizat de Alina Ioana Vasiliu şi Georgiana Haşegan