Cum te pierzi pe străzile din New Delhi

Nouă zile mai târziu, două perechi de pantaloni rupte-n fund şi două ore şi jumătate de zbor, am ajuns în capitală, la New Delhi. Aceeaşi simfonie inconfundabilă de claxoane. Pe mai multe octave. Limita critică, ce pune în pericol auzul omului şi momentul în care intervine oboseala, este de 85 decibeli; în New Delhi ai parte de un zgomot care atinge, în orele devârf, 82 de decibeli. Zi de zi.

Ne suim într-un taxi, să participăm la concertul stradal. Am ales, aici, un hotel în centrul turistic al oraşului- Paharganj. Mare greşeală! Aglomeraţia o ştiam deja. Şi mai aglomerat! Turişti care se hăhăie cu localnicii, în încercarea acestora din urmă de a le vinde ceva: poşete, haine tradiţional indiene făcute în China, antichităţi (de la fabrica de antichităţi din spatele curţii). Ouă fierte, năut prăjit, migdale în pungi de “mix de fructe uscate”.

Turistul alb trece pe străzile ticsite, indianului i se învârt ochii în cap, ca la aparatele de jocuri de noroc. Şi nu suntem în Las Vegas, în ciuda luminilor multe şi colorate, ce împânzesc străzile zilele astea (se apropie Diwali!). Cam aşa am găsit oraşul New Delhi în seara sosirii noastre acolo. A doua zi, o luăm la picior prin oraş. Ne acostează un nene spilcuit, cu mustăţile atent aranjate, imperiale, vorbind o engleză foarte bună. Era curios să ştie de unde suntem. Romania, aaa! Romaniiii-ia… Dumnealui lucrează la căile ferate. Are doi copii. Doi băieţi, care studiază la facultate. Avusese o căsătorie aranjată, dar era foarte fericit cu alegerea părinţilor lui. Dar ce planuri avem? Nu am vrea să vedem cutare şi cutare zonă? Au temple frumoase. Aaa, ştiţi, deci. Buun! Şi cu ce călătorim? Păi, cu trenul este foarte comod şi sigur, da! Uite, ne duce el până la biroul de informaţii pentru turişti. Gu-ver-na-meen…tal! Păi, e 10 rupii drumul, că doar e aici după colţ. 10? Zeeece! Bine! Daaa! Păi, puteţi să vă luaţi un abonament. Şi mergeţi aiiici şi aşaaa…Îl plătiţi aici, la noi, da! Daaa, suntem cu guvernul noi, da! Nu ţinem noi cu statul?! Acum tastez ceva aici, în calculator, şi gata! Nuu?? Adică, nici măcar un bilet, de colo-colo? O să regretaţi voi, spun de pe acum. Uite, John cumpără! Noi spunem că şmecheria nu s-a inventat la ei şi plecăm.

În New Delhi funcţionează aceste aşa-zise birouri gu-ver-na-men-ta-le care folosesc numele statului, unde turiştii sunt păcăliţi, sub asediul informaţiilor apocaliptice referitoare la siguranţa lor, dacă aleg să se deplaseze cu un alt mijloc de transport decât cel propus sau să stea în alte hoteluri decât cele preferate de ei.

Am lăsat, deci, “guvernul” cu problemele lor şi am luat-o la pas, pentru a ne putea bucura puţin de oraş. E fascinant cum India reuşeşte să te surprindă la fiecare colţ. Străzi cu vânzători ambulanţi, lângă mall-urile de lux. Tuk-tuk-uri, lângă vânzătorul de Rolls Royce. Vizavi de un hotel de cinci stele, e “reşedinţa de vară” a unei familii: două scânduri ce susţin o bucată de ceva, să le ţină drept acoperiş. Aşezarea pe care se întinde acum oraşul este locuită continuu încă din secolul 6 î Ch. A fost însă dărâmat şi construit de mai multe ori de-a lungul vremii, în funcţie de politicile, neînţelegerile sau dorinţele diverselor căpetenii. La fel şi statutul de capitală, tot cu intermitenţe l-a avut.

Însă, din 1911, când s-au hotărât englezii să mute administraţia Imperiului Britanic Indian de la Calcutta la Delhi şi-au chemat arhitecţii şi le-au cerut să înfrumuseţeze oraşul. Noul Delhi a început să “devoreze” vechiul oraş. Astfel, pe străzile îngrijite din Connaghaut Place, punct de atracţie atât pentru turişti, cât şi pentru afacerişti, găsim frumosul observator astrologic, Jantar Mantar, ce datează din secolul XVIII, folosit în trecut pentru calcule privind timpii şi mişcările Lunii, Soarelui şi ale celorlalte planete.

Nu lipsesc din Connaghaut Place nici hotelurile de lux şi nici destinaţiile pentru cumpărături. Mai la est, Poarta Indiei, stă monumentul ridicat soldaţilor indieni decedaţi în Războiul Anglo-Afgan şi Primul Război Mondial. Numele a 90.000 de soldaţi sunt inscripţionate pe pereţii monumentului ca un arc de triumf.

La aproximativ 10 minute de mers pe jos găseşti Humayun’s Tomb, o oază de linişte mormântală în oraşul agitat. Complexul, construit din cărămidă roşie, înglobează, în clădirea centrală, mormântul împăratului mogul Humayun şi pe cele ale unor membri ai familiei sale, precum şi alte clădiri mai mici reprezentând mormintele succesorilor săi la tron.

Dacă alegi să mergi la nord de Connaghaut Place, în vechiul Delhi, găseşti aici cea mai mare moschee din India, Jama Masjid. Aici pot participa la rugăciune – de-odată – aproximativ 25.000   de credincioşi. Peste stradă stă impunătorul Red Fort, lipit de predecesorul sau, Salimgarh Fort. Shah Jahan (cel care a ordonat construirea Taj Mahal) dorise mutarea capitalei Indiei de la Agra la Delhi. Astfel, conaţionalii s-au executat de o nouă reşedinţă a împăratului. Complexul a servit, pe lângă vastele apartamente în care au fost găzduiţi împăratul şi familia sa, cu tot alaiul de servitori, şi drept centru politico-adminsitrativ al ţării, pentru 200 de ani. La poalele fortului, mogulul a dorit, pentru fiica sa, un loc în care aceasta putea să îşi facă, după pofta sufletului, cumpărăturile. De aceea, astăzi ne bucurăm de Chandni Chowk, o piaţă unde poţi cumpăra produse fabricate pe întreg teritoriul Indiei: bijuterii din aur atent lucrate, haine în culori vibrante, condimente felurite. Un adevărat festin pentru ochi şi inimă. Nu e musai să bifezi nişte muzee sau monumente istorice, pentru a te bucura de timpul petrecut în New Delhi. Te poţi pierde pe străzi sau în vreo piaţă de legume admirând culorile sau privind un vânzător cum îşi pregăteşte ingredientele pentru mâncarea stradală. Găseşti pe cineva să îţi facă un tatuaj cu henna. Mergi într-un parc, te delectezi cu fructe şi te bucuri de zborul liliecilor cât vulturii, la apus.