Forţele Aeriene Române au recepţionat, ieri seară, primul lot de şase aparate F 16 versiunea MLU din Portugalia. Departe de a fi o afacere profitabilă pentru piloţii români, care vor zbura cu o vechitură de avion, această achiziţie are multe semne de întrebare.
Un „21 LanceR” în haine americane
Departe de a fi un combatant de temut în aer, F 16 este un fel de frate mai tânăr al bătrânului MiG 21 reşapat la standardul Lancer şi cu care se chinuiesc piloţii români să zboare. Varianta de F 16 pe care a cumpărat- o Românai este „A/B”, adică prima generaţie de F 16, concepută în anii ’70. Aceste aparate au fost modificate şi îmbunătăţite până la standardul „Block 20 MLU”. Spre comparaţie, de la lansarea generaţiei „A/B” şi până în prezent, contructorul General Dynamics a mai realizat încă şase variante ale aparatului, ultimul fiind F 16V, în timp ce standardele de modernizare au ajuns până la “Block 60”.
Termenul „avion multirol”, aşa cum a numit MapN această achiziţie, ar fi trebuit să facă referire la variante mai noi, echipate din fabrică cu sisteme de luptă necesare funcţiei multirol, nu la „F 16 A/B”- ul pe care îl cumpărăm noi, care este în realitate un simlu avion de vânătoare, similar cu coşciugul zburător MiG 21. Mai pe scurt, după ce că dăm o groază de bani pe avioane folosite, cumpărăm şi cea mai veche variantă. Asta fără să mai punem la socoteală faptul că, în analele aviaţiei, F 16 nu a fost catalogat nicioadacă ca avion multirol, ci este doar avion de luptă uşor.
Un F 16 nou-nouţ: 57 de milioane de lei, unul folosit (şi cumpărat de români): 230 milioane de lei
Un simplu calcul ne arată cât de „bine” a ştiut să negocieze partea română acest contract. Potrivit MapN , România va plăti 628 milioane euro, respectiv 2, 76 miliarde lei pentru 12 aeronave. Suma include pregătirea piloţilor timp de un an, livrarea armamentului şi modernizarea avioanelor, dar chiar şi aşa este foarte mult. Prin comparaţie, potrivit pubicaţiei Aviation Week & Space Technology, aparatele F-16 menţionate mai sus au intrat în dotarea forţelor aeriene portugheze prin Programul Atlantis I şi Atlantis II, o compensaţie acordată Portugaliei pentru utilizarea de către SUA a Bazei aeriene din Insulele Azore. Acordul includea livrarea a 20 de avioane F-16 Block 15 plus piese de schimb, echipamente de sprijin şi instruire a echipelor de mentenanţă şi de pilotaj. În 1996, forţele aeriene portugheze au solicitat alte 25 de F-16 clasa A/B din excedentul forţelor aeriene americane, împreună cu cinci motoare de schimb. Costurile estimate au fost de 258 milioane dolari, respectiv puţin peste un milliard de lei. Avioanele Block 15 second-hand urmau să fie utilizate pentru atac la sol (nicidecum multirol, aşa cum visează generalii aviaţiei din România) începând cu 1998. Dacă socotim cu atenţie, portughezii au făcut un profit binişor pentru că încasează mai mult decât dublu din afacerea cu românii. Mai mult, dacă ne raportăm la preţul declarat al unui F 16 MLU nou, 14, 6 milioane de dolari, respectiv 56, 9 milioane lei, România a ajuns să achite pentru un avion second peste 230 milioane lei bucata, adică de patru ori mai mult.
Material publicat în Ziarul de Investigaţii
Nici un comentariu