De ce nu a primit Mazăre portul Constanţa? Din cauză de „fer”

Un coleg mi-a spus deunăzi o poantă. „Zi un metal preţios din trei litere!”. Eu zic „aur”. „Nu, este fer”. Şi aşa cum plângeau ţiganii când s-a terminat filmul Titanic din motiv că se duce atâta „fer” pe fundul mării în loc să îl care ei la fier vechi, tot aşa şi administraţia Mazăre (am înclinat să spun fosta, însă încă nu m-am dumirit cu Decebal Făgădău) a plâns atunci când n-a reuşit să pună mâna pe Portul Constanţa.

Personal, nu am crezut că se va întâmpla acest lucru şi am să vă spun de ce: prea mulţi bani se învârt în dane, prea multe interese din Bucureşti. Nicuşor Constantinescu şi Mazăre şi Strutinsky, toţi la un loc, şi tot era prea mare căciula.

Acum pe val sunt afacerile cu cereale, dar ce a mers şi ce va merge întotdeauna în port este fierul vechi. Luaţi-o la pas spre Cuibul Reginei (dana zero pentru cei mai tineri, unde acostează Nava Şcoală Mircea) şi pe dreapta o să vedeţi munţi de fier vechi care aşteaptă la încărcare. Şi, cum afacerile cu deşeuri metalice sunt controlate din capitală, dar şi restul operaţiunilor portuare, este lesne de înţeles că, chiar şi voi, dacă aţi fi fost patronii acestor afaceri, nu le-aţi fi dat pentru nimic în lume.

Dacă mai adăugăm şi că unele dintre aceste afaceri sunt supravegheate din zona serviciilor, e clar că fosta tripletă de aur, acum tripleta penală, nu ar fi primit în vecii vecilor acţiuni la administraţia portului Constanţa. Başca faptul că nici sindicatele, nici operatorii portuari nu au digerat ideea, şi asta s-a văzut prin prisma protestelor din martie.

Dar acum apele s-au liniştit: tripleta are alte griji, mai mari decât portul, fabrici încă mai avem de tăiat la fier vechi, totul merge strună. Vorba aia, are ţara „fer”…