După ce mi-am curaţat sârguincios maşina în parcare în fiecare zi, pe cod de viscol, luni de dimineaţa, pe un cer senin şi cu o farâmă de soare, îmi trecu prin cap nu un glonţ, ci o idee. Zic, hai să nu mă mai chinui în trafic cu bizonii, că, oricât de disciplinat încerc să fiu la volan, am eu aşa un noroc că dau peste toţi tâmpiţii din oraşul port, şi să folosesc, după cum ne-au îndemnat autorităţile, transportul în comun. Atenţie, cu bilet, deşi zilele astea e pomană de la RATC.
Şi îmi fac loc printre nămeţii de la bloc, spre staţie. În primul MAZ nici chip să te urci, cu toate că moşii, nelipsiţi de la plimbările gratis cu autobuzul, au rămas la căldurică şi, la minus 18 grade, nu mai ard gazul prin pieţe. Vine al doilea, la fel. A treia oară o fi cu noroc, îmi zic eu, mai ales că m-am echipat cu bocanci de tură englezeşti, impermeabili şi aproape indestructibili, protecţie de faţă şi alte dotări, de se uită lumea la mine mai ceva ca la un terorist, şi în niciun caz ca la un hiker de oraş ce sunt.
Şi a fost cu noroc, pentru că 5 – 40-ul era aproape gol. MAZ-urile noastre, fabricate în Bielorusia, sovietice până în măduva oaselor, merg brici pe ger, dar căldură deloc. După vreo trei staţii, bocancii mei nu se simt prea bine. Încep să-mi îngheţe picioarele, mâna cu mănuşă s-a lipit de bară, ca pe vremea când călătoream în tramvaiele alea antice, 
pe linia 101, în fine, realizez pe loc că, îmbrăcate în blănuri ceauşiste, cucoanele care au ocupat întreg culoarul au şanse mai mari decât mine să supravieţuiască până la finalul călătoriei. Concluzionez pe loc că echipamentul de vreme extremă nu rezistă într-un MAZ congelator, deci cobor.
Imediat mă loveşte revelaţia: afară era mai cald decât în autobuz şi, voios, o iau la picior. Cu un pic de soare şi mişcare, hikerul de oraş din mine redevine complet operaţional. Prin urmare, cât o mai ţine viscolul o să merg pe jos.
P.S. Uitaţi aici biletul. Nu se vede prea bine termoimprimarea cu data şi ora, că era ger de crăpau pietrele. Dar chiar am „compostat”!
Nici un comentariu