Fostul director al Autorităţii Navale Române, Andrian Mihei a relatat în premieră pentru Ziarul de Investigaţii cum s-a încercat prăduirea pavilionul românesc prin afacerea RIFA şi modul incredibil în care artizanii acestei escrocherii au vrut să înstrăineze pe nimic drapelul maritim al României.

Promotii tablouri pecanvas.ro

„Am fost numit director pe 26 februarie 2013. La începutul lunii martie, era într-o după-amiază târzie, lucram la birou la nişte materiale, când am primit un email din Germania, prin care se spunea că ei (Romanian International Flag Administration, a.k.a. Ilvana Holding Limited, n.r.) sunt semnatarii unui contract cu Autoritatea Navală Română şi că trebuie să dau mandat la patru cetăţeni germani să semneze şi să ştampileze în numele ANR”, a relatat Andrian Mihei. „Am fost foarte mirat de asemenea cerere şi, din cât cunosc eu legislaţia, este imposibil unui director general să dea unei entităţi străine un asemenea mandat. Am luat legătura cu biroul juridic, am aflat până la urmă că este un contract semnat de ANR şi o entitate străină, de fapt un offshore din Cipru, un contract de agenturare care este secretizat. Am cerut acel contract (…), am semnat în registrul de documente secrete şi am început să citesc acest contract, care era în limba engleză. Cel care l-a secretizat a fost fostul director ANR Eugen Olteanu”, spune Andrian Mihei.

Potrivit acestuia, niciun contract nu poate fi redactat într-o limbă străină. Contractele se fac şi se semnează, potrivit legislaţiei în vigoare, doar în limba română, cu posibilitatea ulterioară a traducerii într-o limbă de circulaţie internaţională. Dar asta nu este decât cea mai mică problemă.

 

Statul român plătea oalele sparte

Dacă ar fi fost derulat, contractul expunea statul român la riscuri imense. „Făcând o analiză sumară a acestui contract, nu văd partea benefică pentru statul român; bineînţeles, pentru cealaltă parte era o afacere. Sunt multe state care au acest registru deschis (pavilion de complezenţă, n.r.) inclusiv în Uniunea Europeană. Dar ele sunt administrate de către stat sau, cel mult, un parteneriat public – privat, dar controlul îl are statul de pavilion, pentru că răspunderile sunt imense şi aici am putea sa dăm foarte multe exemple, mai ales în domeniul poluării, al acelor evenimente majore care pot sa modifice ecosistemul. De exemplu, nava Prestige (petrolier din care s-au deversat 77 mii tone de petrol, n.r.) care s-a scufundat în Biskaya şi a afectat coastele Spaniei şi Franţei – a costat undeva la nouă miliarde de euro toată afacerea respectivă (au murit 600 de mii de păsări, numeroase specii rare de pești au dispărut, iar mare parte din fauna marină a zonei a fost distrusă), Valdez în Alaska (petrolier eşuat) a costat undeva la peste cinci miliarde de euro, vă daţi seama ce ar fi însemnat o navă cu pavilion românesc care să fie implicată într-un eveniment şi armatorul să dea faliment, firma de asigurări să dispară, cel care ar fi fost răspunzător ar fi fost statul român”, a explicat fostul director ANR. Potrivit contractului, pentru fiecare navă care ar fi purtat drapelul maritim, statul român ar fi încasat suma modică de 1.000 euro pe an.

 

Filmul escrocheriei

În 2012 a fost emisă Ordonanţa Guvernului nr. 19/2012 privind dreptul Autorităţii Navale Române de a încheia contracte cu firme din străinătate. De afacerea RIFA se leagă două nume: fostul secretar de stat Valentin Preda şi fostul director al ANR, Eugen Olteanu. Acesta din urmă a fost numit în funcţia de director general al ANR de către secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Valentin Preda, pe 12 septembrie 2012. Paradoxal sau nu, primul document oficial semnat de Olteanu a fost contractul prin care statul român cedează pavilionul maritim, pentru o perioadă de 30 de ani, firmei Ilvana Holding Limited, proaspăt înfiinţată în Cipru. Aşa cum am menţionat mai sus, contractul a fost inclus în categoria documentelor secrete. La începutul lui 2013 director general al ANR a fost desemnat Andrian Mihei. După desecretizarea pusă în practică de către Mihei, semnatarul contractului, Eugen Olteanu, s-a ales cu plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva intereselor publice ale statului. În cele din urmă, Olteanu a primit NUP (neînceperea urmăririi penale), iar Mihei a fost demis. A urmat un război de trei ani între părţile semnatare iar pe 7 martie 2016 Curtea de Apel Constanţa, a anulat, definitiv, contractul de cedare a dreptului de folosinţă a pavilionului românesc în favoarea offshore-ului din Cipru. Magistraţii au anulat contestaţia formulată de RIFA Holdings Limited (fosta Ilvana Holdings Limited). Acum acţionarii RIFA pot cere despăgubiri la instanţele internaţionale, dar sunt puţine şanse să obţină acest lucru.

(Citit de 447 ori, 1 afisari astazi)