Ştiu că pregătirea pentru BAC ţi-a consumat timpul şi energia. La fel cum ştiu că următorul pas în formarea ta profesională a fost, firesc, înscrierea la facultate. Toţi în jurul tău ţi-au dat sfaturi şi te-ai trezit, dintr-o dată, că ai atât de multe opţiuni între care trebuie să te decizi. Că nici nu mai ştii în funcţie de ce criterii să faci alegerea. Tocmai de aceea, îţi propun să apelezi la un exerciţiu de imaginaţie.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Se pleacă de la o întrebare simplă, una pe care ţi-o puneai şi în copilărie: ce vreau să mă fac atunci când o să fiu mare? Apoi se ia o hârtie şi se aşează în talerele balanţei răspunsurile, pe categorii de factori: externi şi interni. Cei externi îi găseşti în jur, nu trebuie să îi cauţi prea mult. Sunt părinţii, rudele, poate prietenii care şi-au dorit pentru tine o carieră de birou, şi-au dorit să mergi îmbrăcat „ca un domn” la locul de muncă şi să dai ordine celorlalţi, tu, care ai atâta potenţial. Sau, poate, o carieră de medic: să pleci, mamă, în afară, că aici, în ţară, te speteşti muncind pe 9 milioane. Probabil o carieră de avocat: toţi în familia noastră sunt avocaţi, nu se poate să nu continuăm tradiţia, avem un renume de păstrat, o afacere.

Un alt factor extern e însăşi realitatea în care trăim, realitate care, uneori, accentuează aşa numitele inegalităţi de clasă  şi te condamnă la o existenţă limitată, dacă n-ai bani. Şi nu ştiu cum se face, dar toate planurile tale de viitor depind de banii ăştia, că vrei să vizitezi Parisul alături de omul iubit, vrei să ai casa ta şi propria maşină, pentru început merge şi una la mâna a doua, da’ ăştia de la bancă îţi refuză creditul, dacă nu ai o meserie „serioasă” şi lucrezi, de pildă, pe contract pe drepturi de autor. Cumva, eşti constrâns să-ţi  restrângi din start opţiunile şi să cauţi facultatea care îţi permite ca, după absolvire, să pui mâna pe un job cât de cât „bănos”.

Factorii interni îi găseşti în tine. Trebuie doar să închizi ochii şi să te gândeşti la ce-ţi place să faci, la ce te pricepi, la ce ai face în fiecare zi, dacă nu ar trebui să şi câştigi nişte bani de pe urma muncii tale. Poate că eşti creativ, îţi place să scrii texte, fie ele jurnalistice sau literare, sau poate că te joci cu profunzimea culorilor pe pânză, încercând să surprinzi frumosul. Poate că viaţa ta e cântec, poate că dai reprezentanţii teatrale în faţa prietenilor şi intri cu uşurinţă în orice rol sau poate că-ţi place să-i ajuţi pe ceilalţi, prin explicaţiile tale, să acceadă şi ei la cunoaştere. Gândeşte-te la starea aceea de cald, de bine, pe care o ai când faci ce-ţi place, la toată dăruirea şi pasiunea pe care le investeşti pro bono în activităţile preferate.

Oare nu merită pasiunea ta, una poate nu tocmai bine cotată pe piaţă muncii, să-i acorzi puţin credit? Nu merită să rişti, să faci ce te face fericit, decât să te înhami, în numele zeului Ban,  la o profesie pe care-o resimţi mai degrabă ca pe-o corvoadă şi care, încet-încet, îţi va „mânca” anii, energia şi entuziasmul? Şi, mai ales, poţi trăi cu regretul că n-ai încercat, măcar, să te lupţi pentru lucrurile la care ştii că eşti bun?

 

(Citit de 159 ori, 1 afisari astazi)