Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a Cadrelor Didactice şi Studenţilor de la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa l-a avut ca invitat pe preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban. El a făcut, cu mare succes la publicul format din studenţi, o analiză lucidă a economiei româneşti, pornind de la recentele indignări publice împotriva capitalului străin, împotriva multinaţionalelor. „România şi investiţiile străine” a fost titlul conferinţei.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Este o realitate bazată pe cifre că România ar fi în faliment dacă într-o zi ar dispărea aceste multinaţionale, dar la fel de real este că, în ţara lor, investitorii români nu sunt absolut deloc ajutaţi să ţină pasul cu cei străini. Iar Daraban a demonstrat elocvent, ajutat fiind de memoria sa fenomenală pentru cifre, că majoritatea agenţilor economici români sunt excluşi de la cele mai multe licitaţii importante, prin simpla introducere a unor condiţii restrictive în caietele de sarcini – cifră de afaceri foarte mare, lucrări anterioare numeroase şi de amploare, toate favorizând firmele cu capital străin.

La fel de real este că românii nu se uită în oglindă atunci când vorbesc despre economia lor. A făcut-o preşedintele CCIR, dând date publice din clasamentele Uniunii Europene.

Primul indicator: Suntem pe ultimul loc în UE la capitolul inovare – cercetare. Din păcate, nu există branduri româneşti căutate în străinătate, ceea ce face ca exportul să nu fie un punct forte. Mai mult, chiar brandurile străine aflate pe piaţa românească nu sunt cele originale, exemplul dat de Daraban fiind Coca Cola – care nu e cea americană, ci Coca Cola Grecia.

Al doilea indicator: Suntem pe penultimul loc în UE la productivitatea muncii, ceea ce reprezintă o descurajare pentru investitorii străini şi o mare problemă pentru cei români. „Nu e nimeni nebun să nu vrea să dea oamenilor salarii ca în Vest, dar, din păcate, nu se poate. Afacerea nu ar mai fi afacere”. Conferenţiarul a stârnit stupoare relatând că un patron al unei întreprinderi din Constanţa a constatat, cu mai mulţi ani în urmă, că timpul de muncă efectivă a unui lucrător, măsurat după filmări cu camera ascunsă, era de două ore, iar în prezent abia s-a ajuns la patru ore şi jumătate, obiectivul fiind de măcar şase ore. În aceste condiţii, rata profitului în România este foarte mică, de circa 7,2%.

Creşterea necontrolată a salariilor în sectorul bugetar îi face pe patroni să se confrunte cu „a doua migraţie”. Dacă prima a fost din România către alte ţări din Uniunea Europeană, acum migraţia este din sectorul privat către sectorul bugetar. În condiţiile actuale ale productivităţii muncii, agenţii economici nu au cum concura salariile de la stat, pentru că ar rămâne fără profit sau în pierdere. Concluzia? „În sistemul bugetar se trăieşte într-o lume paralelă faţă de economia reală.”

Al treilea indicator: Suntem pe ultimul loc în UE la digitalizare. Cu toate că avem cea mai mare viteză a Internetului din lume, fiind pomeniţi chiar şi în speech-urile demnitarilor de peste ocean, nu ştim ce să facem cu ea. Birocraţia din România este spaima oricărui agent economic, plata taxelor este greoaie, interconectarea bazelor de date este încă un vis frumos.

Din păcate, un capitol ce îi preocupă mai mult pe demnitarii de peste ocean este corupţia din România. Daraban a explicat de ce ambasadorul Hans Klemm al SUA în România nu are altă treabă decât corupţia. De ce nu se duce şi el la Clubul ambasadorilor să joace golf, în loc să facă declaraţii iritante pentru autorităţile române. Unul dintre motivele principale este Foreign Corrupt Practices Act (FCPA), o lege federală care a instituit, încă din 1977, pedepse dintre cele mai consistente pentru practicile de corupţie externă, adică pentru investitorii americani care îşi îngăduie să mituiască oficiali străini pentru dezvoltarea afacerilor lor. Amenzi de milioane de dolari plătesc americanii dacă cedează la solicitările oficialilor români, spre exemplu. Şi atunci, confruntat cu o cerere de mită sau comision din partea vreunui primar, pentru a-i găsi un teren sau pentru a-i facilita în vreun fel proiectele, afaceristul din SUA refuză şi apoi se duce şi îi relatează ambasadorului său despre propunere.

Repetatele declaraţii ale ambasadorului în sprijinul luptei anticorupţie reprezintă, de fapt, un ajutor pe care SUA îl acordă României, în virtutea parteneriatului strategic. Aşa cum procedează şi oficialii Uniunii Europene, instituţie căreia ar trebui să-i fim recunoscători, la zece ani de la aderare, atât pentru impulsul civilizator, cât şi pentru banii primiţi.

Preşedintele CCIR e de părere că încă din clasa I copiii ar trebui învăţaţi despre calitatea de membru al Uniunii Europene, despre calitatea de membru NATO şi despre avantajele Parteneriatului strategic cu SUA, atât ca o contrapondere la propaganda rusească din ce în ce mai agresivă, dar şi ca o recunoaştere a rolului crucial jucat de acestea în forţarea, într-un fel, a intrării şi rămânerii României pe traseul corect. „Uniunea Europeană este singurul pistol la capul guvernanților”, a spus Daraban sugestiv, încheind cu un „Ferească-ne Dumnezeu să fim de capul nostru!”

(Citit de 290 ori, 1 afisari astazi)