Organizarea unui eveniment la Constanţa, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei poate părea o glumă, iar multora dintre ziariştii din România chiar sărbătorirea în orice fel a acestei zile li se pare superfluă, în condiţiile în care conceptul de libertate a presei este atât de relativ cât poate să fie fără să dispară de tot.
Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România (AZIR), secţia română a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni (AEJ), a organizat totuşi, în data de 3 Mai a.c., o dezbatere la Universitatea „Ovidius”, fiind, din câte ştiu eu, prima organizaţie profesională naţională care s-a deplasat în acest colţ de ţară de Ziua libertăţii presei, pentru a aduce în discuţie teme importante pentru jurnaliştii mai mult sau mai puţin liberi.
Iar tema centrală a fost cea a ştirilor false (fake news) în epoca supranumită „a post-adevărului”. Adică a fost pus în discuţie exact obiectul muncii jurnalistului, ADEVĂRUL, care tinde şi el să se relativizeze de tot sub presiunea manipulărilor din ce în ce mai subtile şi mai profesioniste, ce fac apel în primul rând la emoţiile şi subiectivitatea publicului.
Dezbaterea a fost deschisă de gazda de la „Ovidius”, scriitorul Angelo Mitchievici, profesor universitar şi preşedintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, care, declarându-se nespecialist în jurnalism, dar fiind un avizat cititor de presă, a făcut câteva observaţii foarte bine ţintite. A pus accentul pe discernământul ce trebuie exersat de public în condiţiile în care constatăm cu toţii că, permanent, minciuna se poate reinventa şi ne poate surprinde.
Aziriştii prezenţi, preşedintele asociaţiei, Teodora Stanciu, Doina Jela, scriitoare originară din Constanţa, moderatoarea dezbaterii, Brânduşa Armanca, Cristian Franţ, Andreea Dobrovie, Corina Ruja, veniţi din toate colţurile ţării, au dat, pe rând, exemple de ştiri false, mai vechi sau mai noi, analizându-le din perspectiva modurilor de realizare, obiectivelor şi nocivităţii lor. Problema adevărului s-a pus chiar şi din punct de vedere filosofic, ceea ce poate fi în sine un indicator al faptului că publicul nu se mai raportează strict la fapte, la realităţi, aşa cum ar fi normal când se discută despre ştiri, ci emoţiile subiective au ajuns să conteze mai mult.
Iată, aşadar, că jurnalistul zilelor noastre, pe lângă lupta pe care o dă 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte pentru cât mai multe vizualizări, pentru a da ştirea înaintea concurenţei, pentru menţinerea standardelor profesionale în faţa pretenţiilor patronilor şi presiunilor politicienilor, pentru subzistenţă, în condiţiile în care îşi primeşte salariile cu întârziere, dacă şi le mai primeşte, se confruntă şi cu provocarea post-adevărului. Realitatea, faptele pălesc în faţa poveştilor romanţate ce duc publicul de nas către destinaţii de cele mai multe ori periculoase pentru democraţie.
Participanţii la dezbatere au pus şi probleme de etică jurnalistică, pe larg discutate, Brânduşa Armanca explicând caracterul deliberativ al meseriei: în fiecare zi ziaristul se confruntă cu responsabilitatea de a lua hotărâri ce pot afecta grav vieţile oamenilor, uneori, din nefericire, chiar fatal, dar este necesar să o facă, iar asta devine o obişnuinţă.
A fost făcută, de către jurnalistul Cristian Franţ de la „România curată”, şi cuvenita circumscriere a calităţii/meseriei de jurnalist – necesară în vremuri în care oricine îşi poate deschide un blog şi poate pretinde că deţine această calitate: dacă în fotbal există atât profesionişti, cât şi amatori, în funcţie de liga în care joacă, jurnalistul nu poate fi decât profesionist sau non-jurnalist. O distincţie de care publicul ar trebui să ţină cont dacă îşi doreşte să fie informat, şi nu manipulat.
Dezbaterea a durat aproape trei ore, participanţii fiind studenţi la Jurnalism şi la Litere, jurnalişti, scriitori, profesori, reprezentanţi ai societăţii civile, un consilier judeţean, dar şi constănţeni pentru care presa, libertatea ei au contat suficient încât să-şi sacrifice o după-amiază însorită.
Nici un comentariu