Seminarul musulman din Medgidia a fost ieri pretextul unei importante incursiuni în istoria comunităţii turco-tătare din Dobrogea. O expoziţie documentară şi lansarea unui volum bilingv, român-englez, realizat în condiţii grafice excepţionale, au fost găzduite de Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius”.
Cu toate că, în concret, discuţiile s-au referit la instituţia seminarului înfiinţat în 1610, la Babadag, şi mutat în 1901 la Medgidia, de fapt, tema mai largă a fost reprezentată de păstrarea identităţii comunităţii turco-tătare, rezistenţa la asimilare şi crearea legăturilor trainice cu majoritatea creştină românească, legături ce se păstrează şi astăzi şi reprezintă o importantă, salutară caracteristică etnografică a Dobrogei.
Organizatorii evenimentului au fost Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, Institutul pentru Studierea Problematicii Minorităţilor Naţionale (ISPMN), din Cluj Napoca, Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale şi facultatea mai sus menţionată.
Contextul a fost reprezentat de o expoziţie de documente din arhivele statului şi din colecţii personale, de care s-a 
ocupat arhitectul Radu Cornescu şi la care s-a referit Virgil Coman, şeful Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale: „sunt prezentate aspecte din evoluţia instituţională a seminarului din Medgidia şi, într-o mai mică parte, din perioada în care seminarul era Babadag”. Dar în centrul evenimentului s-a situat volumul realizat de Adriana Cupcea, Manuela Marin – ambele cercetătoare la Cluj Napoca, şi Metin Omer, doctorand la Universitatea Hacettepe din Ankara, volum intitulat „Seminarul musulman din Medgidia. Documente şi memorie” (editat de ISPMN).
Consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalışkan, s-a arătat mulţumit de materializarea proiectului, de mult timp gândit: „Este o zi importantă pentru că această instituţie despre care vorbim face legătura între trecut şi prezent şi reprezintă continuitatea moştenirii istorice şi culturale. Printre absolvenţii seminarului musulman s-au numărat personalităţi importante, care au contribuit la îmbunătăţirea şi îmbogăţirea vieţii sociale şi culturale a întregii comunităţi din zonă, inclusiv a comunităţii româneşti majoritare”.
Lectorul cărţii, istoricul Florin Anghel, s-a referit la seminar ca simbol al identităţii musulmane în Dobrogea şi a accentuat asupra importanţei „revalorizării unuia dintre cele mai importante locuri ale memoriei din Dobrogea”.
Adriana Cupcea şi Florin Anghel
Volumul, frumos alcătuit, tratează, în primul studiu (semnat de Metin Omer), evoluţia seminarului din 1889 până în 1948, pentru a arăta concordanţa cu evoluţiile şi curentele de opinie din interiorul comunităţii musulmane şi procesul de integrare în societatea românească. Cel de-al doilea studiu (al Manuelei Marin) se referă la perioada regimului comunist (1948 – 1967), arătând în ce fel intervenţia statului alături de circumstanţele social-economice au dus, în cele din urmă, la închiderea seminarului. A treia parte (realizată de Adriana Cupcea) descrie reorganizarea seminarului sub forma Liceului Pedagogic şi Teologic „Mustafa Kemal Atatürk”, atât din perspectivă instituţională, cât şi din perspectiva comunităţii. Evoluţia identităţii religioase de-a lungul regimului comunist, ca particularitate care a asigurat menţinerea identităţii etnice şi culturale, reprezintă o altă componentă a acestui din urmă studiu.
Este o încununare a lucrării introducerea semnată de Kemal Karpat, istoric tătar născut într-un sat de lângă Babadag în 1925, personalitate cu o carieră ştiinţifică impresionantă. După ce a studiat la Istanbul, Washington şi New York, Karpat a fost membru în Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite şi a predat la mai multe universităţi din SUA. Sub titlul „Povestea unei instituţii şi amintirile unui fost elev”, istoricul îşi arată recunoştinţa faţă de instituţia ce l-a format timpuriu şi l-a ajutat în căutarea „sensului mai profund al religiei şi al vieţii”. El mărturiseşte că şi-a schimbat numele în Kemal Karpat pentru a-şi aminti mereu locul naşterii sale şi ca simbol al tenacităţii.
drd. Metin Omer
La finalul evenimentului de ieri, unul dintre autori, drd. Metin Omer, ne-a vorbit despre importanţa reînfiinţării seminarului: „Se tot discută, încă din anul 1990. Odată la câţiva ani tot apare câte un proiect şi, din câte ştiu eu, există şi un studiu al unui arhitect din Bucureşti, au fost pregătite şi planurile de reconstrucţie a clădirii. Din păcate, până acum nu s-a materializat niciun astfel de demers. Ultimul proiect a fost semnat anul trecut, între Muftiat, Primăria Medgidia şi Primăria oraşului Bursa din Turcia.
La începutul anului 1990, mare parte din clădire era încă în picioare, dar astăzi, din păcate a rămas doar o parte a hamam-ului, a băii turceşti. Sigur, seminarul a fost continuat sub o formă, a colegiului Kemal Ataturk, care are aproape aceeaşi menire, de a pregăti imamii şi învăţătorii, profesorii de limbă turcă ai comunităţii. Însă reclădirea seminarului ar însemna o recuperare a memoriei, pentru că seminarul a format elitele comunităţii, acolo au predat elitele comunităţii, de aceea cred că ar trebui reînfiinţat sub o formă. Poate nu ca o şcoală, ar fi mai greu, Medgidia nu mai este centrul cultural al turcilor şi tătarilor, dar ar putea să devină un muzeu sau un centru cultural.”
Gazdele expoziţiei şi lansării de carte au fost decanul Emanuel Plopeanu şi rectorul Sorin Rugină, care au subliniat frecvenţa organizării la Universitatea „Ovidius” a evenimentelor cultural-ştiinţifice ce privesc comunitatea turco-tătară din Dobrogea. „Practic, am ajuns să-l considerăm pe domnul consul ca pe un coleg al nostru de catedră”, a spus şi profesorul Florin Anghel.
Nici un comentariu