Îl văd pe Dacian Cioloş înarmat cu o macetă, atent în stânga şi-n dreapta, înainte şi înapoi, să nu-i sară în cârcă, să nu-l muşte de picior, să nu-l scuipe cu venin în faţă, să nu calce în vreo capcană care să-l suspende cu capul în jos, să nu fie împins într-o prăpastie, să nu fie mozolit cu smoală sau strâns până la sufocare… cam tot ce vedem prin filme sau ne imaginăm citind cărţi de aventuri, doar că mult mai complicat, pentru că ameninţările, deşi la fel de grave, sunt mai subtile, mai invizibile, mai puţin concrete, iar duşmanii nu sunt canibali, indieni, şerpi sau alte lighioane, ci persoane bine parfumate, în costume sau în taioare, politicienii corupţi – în mai mare sau mai mică măsură – care încearcă să-şi menţină influenţa şi să conducă în continuare această ţară în pofida DNA-ului sau manifestărilor societăţii civile, post-Colectiv. În spatele premierului, echipa de miniştri, unii făcând faţă pericolelor cu acelaşi efort, alţii mai puţin atacaţi de lighioanele pomenite, pentru simplul motiv că mirosul le spune acestora că ei sunt mai puţin periculoşi, că sunt făcuţi din acelaşi aluat şi le-ar putea fi sau le sunt de ajutor.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Mă întreb dacă, în aceste condiţii, compromisul este calea corectă… Dacă este bine că l-a revocat din funcţie pe ministrul Culturii, un om care, după toate aparenţele şi după realitatea că nu a reuşit să-şi menţină postul, voia să fie corect până la capăt… Mă întreb dacă mai are Dacian Cioloş, după acest gest, de decapitare a unuia dintre tovarăşii de drum prin jungla corupţiei, legitimitatea pe care doar strada i-a dat-o. Ca să prelungim alegoria, Vlad Alexandrescu nu a fost destul de alert, a fost împins pe un povârniş, dar nu a alunecat până la capăt, până la pieire, ci s-a echilibrat şi avea nevoie de o mână de ajutor din partea premierului, pentru a reveni la drumul greu pe care şi l-a asumat. Având posibilitatea de a-l trage pe ministru din prăpastie şi de a se răfui cu cei ce l-au atacat, Dacian Cioloş a preferat să-i dea un brânci şi să se debaraseze de el.

Faptul că l-a înlocuit cu o persoană la fel de competentă, primită cu entuziasm de profesioniştii din cultură, nu compensează măgăria de a sacrifica un om care nu a vrut decât să-şi facă datoria. Mesajul transmis oamenilor de bună credinţă, necorupţi, este că nu beneficiază de nicio susţinere, că sunt pe cont propriu şi vor fi abandonaţi la cel mai mic pas greşit. Ceea ce este o invitaţie implicită pentru corupţi – să-şi continue atacurile, pentru că sunt eficiente, iar pentru cei dispuşi la corupţie – să facă pactul cu diavolul, care le va oferi tot sprijinul necesar.

(Citit de 134 ori, 1 afisari astazi)