Bogdan Huţucă deschide lista PNL Constanţa pentru Camera Deputaţilor la alegerile parlamentare din 11 decembrie. Fost director al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa şi fost prefect, Huţucă şi-a petrecut ultimii trei ani în Ministerul de Finanţe. După o carieră de 25 de ani în domeniul Finanţelor, liberalul a decis însă să facă un pas spre zona legislativă. Huţucă vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului Constanţa noastră”, despre independenţa Justiţiei, una dintre mizele proximelor alegeri generale, despre satele din judeţul Constanţa, adevărate „capcane ale sărăciei”, precum şi despre diminuarea poverii fiscale care apasă angajaţii cu venituri mici.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Reporter: Sunteţi ceea ce astăzi numim tehnocrat şi aţi decis să candidaţi la alegerile din 11 decembrie. Ce anume v-a determinat să faceţi acest pas, renunţând la cariera din domeniul finanţelor?

Bogdan Huţucă: Importanţi au fost ultimii trei ani, petrecuţi în Ministerul de Finanţe, unde am lucrat ca director al Direcţiei de Legislaţie Cod Fiscal şi reglementări vamale. A fost o muncă foarte intensă, cu un program foarte dur şi cu foarte multe situaţii de criză. Aproape trei ani m-am simţit ca şi când cineva m-ar fi băgat într-o maşină de spălat şi ar fi dat drumul la centrifugă. Dar toată această nebunie, care s-a soldat cu proiectul Codului Fiscal şi al Codului de procedură fiscală rescrise şi cu peste o sută de acte normative lansate, a făcut parte cumva din dezvoltarea mea personală. Adică am intrat într-un fel în acel mecanism şi am ieşit reinventat.

„Am convingerea că 11 decembrie 2016 reprezintă o dată de demarare a unor mari reforme pentru România. Sper să am dreptate…”

În clipa în care mi s-a propus să mă întorc pe o structură nou creată – Administraţia Regională pentru Contribuabilii Mijlocii – şi mi s-a dat posibilitatea s-o organizez cum vreau eu şi să-mi pun la dispoziţie toată experienţa, n-am ezitat şi am acceptat. Dar după câteva luni am realizat că-mi lipsea ritmul, îmi lipsea adrenalina şi cel mai mult îmi lipsea participarea la partea de concepţie. Una e să concepi şi cu totul altceva este să aplici. Pentru mine este un risc, pentru că, pentru prima dată, renunţ la un job sigur şi plec din Finanţe după 25 de ani. Am un proiect de patru ani, nu ştiu ce se va întâmpla după aceşti patru ani, dar am hotârât să risc având convingerea că 11 decembrie 2016 reprezintă o dată de demarare a unor mari reforme pentru România. Sper să am dreptate.

R.: Care este miza acestor alegeri?

B.H.: Eu cred că sunt două mize ale acestor alegeri parlamentare. Pe de o parte, vorbim despre independenţa Justiţiei şi eu cred că un guvern condus de Cioloş, cu miniştri liberali nu poate decât să genereze o reformă a Justiţiei şi nicidecum să o blocheze.

Pe de altă parte vorbim despre bugetul acestei ţări, de banii noştri, ai tuturor, iar aici miza constă în a alege. A alege între un guvern PSD care poate repeta identic aceeaşi abordare în afara oricărei strategii anti risipă a banului public, anti contracte păguboase, anti dezinteres faţă de sustenabilitatea bugetului general consolidat, şi un guvern condus de Cioloş, care să abordeze bugetul la modul următor: trebuie, pe de o parte, să generăm creştere în economie, trebuie să mărim investiţiile în economie, astfel încât să crească veniturile în acest buget, iar pe de altă parte trebuie să luăm toate măsurile pentru a preveni corupţia din zona de achiziţii publice, pentru a îndrepta toţi aceşti bani către finanţări de infrastructură, de locuri de muncă, către sănătate şi educaţie.

R.: Din punct de vedere economic municipiul şi judeţul Constanţa s-au situat, o bună perioadă de timp, pe locul doi la nivel naţional, raportat la nivelul de trai. Situaţia nu mai arată însă aşa. Ce credeţi că îi lipseşte acum Constanţei pentru a concura cu judeţe precum Cluj, Timiş?

B.H.: În primul rând, cred că i-a lipsit, o lungă perioadă de timp, o conducere a judeţului extrem de deschisă către mediul investiţional. O lungă perioadă de timp s-a construit în jurul Constanţei un zid, un soi de zid al cetăţii, fără a se permite unor mari investitori să finanţeze investiţii, să dezvolte anumite zone din judeţ, să construiască parcuri industriale.

Pe de altă parte, cred că îi lipseşte infrastructura. Ar fi foarte interesant pentru Constanţa să fie legată de o autostradă continuă până în zona Ungariei, astfel încât să aibă acces, pe zona rutieră, la tot ce înseamnă Austria, Ungaria, Germania.

De asemenea, tot ce înseamnă Dunăre şi canale navigabile ar trebui transformate într-o autostradă albastră, o zonă cu porturi, cu haburi de dezvoltare logistică şi care să genereze creştere economică şi a nivelului de trai în toate localităţile care se află pe malul Dunării.

„Sate care sunt adevărate capcane ale sărăciei”

R.: În ce domenii credeţi că este imperios necesară „schimbarea la faţă” a Constanţei?

B.H.: Am să vă spun ceva legat de experienţa mea extrem de recentă. Înainte de a începe campania, cunoşteam câteva dintre problemele judeţului Constanţa: pe cele legate de infrastructură, de locuri de muncă… Se văd în mass-media, în statistici, în sondaje. Cifrele n-au însă absolut nicio legătură cu realitatea dură din anumite zone defavorizate ale judeţului Constanţa. Vorbim despre sate care nu au absolut niciun investitor serios, unul care să genereze locuri de muncă şi nivel de trai. Vorbim despre sate care sunt adevărate capcane ale sărăciei. Vorbim despre un cerc vicios din care persoana care trăieşte într-un astfel de sat nu are cum să iasă, nu există perspectivă. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult sunt copiii din aceste localităţi. Te uiţi la ei şi-ţi dai seama că nu au în jurul lor niciun model de viaţă, niciun reper. Nimic care să le schimbe traiectoria. Aceşti copii nu au, din start, o şansă la dezvoltarea personală. Unicul lucru care îi poate disloca este educaţia: o şcoală bine dotată, cu un dascăl bine pregătit, acces la informaţie şi acces egal la activităţi de care beneficiază copilul din Cernavodă, cel din Ovidiu, Eforie, Constanţa. E vorba de egalitatea de şanse.

Pornind de la această realitate, eu chiar cred că statul român ar trebui să impună ca un procent din sumele defalcate care merg de la bugetul de stat către consiliile judeţene, urmând a fi repartizate către toate localităţile, să se ducă obligatoriu în proiecte pe educaţie. Ar trebui să se stabilească şi nişte criterii de prioritizare a acestor bani, indiferent de culoarea politică a primarului.

„Portul Constanţa este unica zonă din ţară care îndeplineşte toate condiţiile pentru dezvoltarea unui parc industrial”

R.: Portul Constanţa este unul dintre motoarele economiei regionale, dar a fost, în ultimii ani, subiectul multor controverse, al multor scandaluri. V-aţi gândit la o politică pentru dezvoltarea portului şi pentru susţinerea companiilor care operează în această zonă?

B.H.: Cred că este nevoie de o altă abordare strategică, de dezvoltare a Portului Constanţa, fiindcă portul are tot ce-i trebuie: acces la mare, la Dunăre, acces rutier şi feroviar. E locul ideal pentru dezvoltarea unui parc logistic.

Eu nu sunt specialist în activităţile Portului Constanţa, dar pot să spun că important este ce gen de activitate economică desfăşori în port şi care este abordarea managementului acestui port vizavi de activitatea economică. Revin la ce am spus mai devreme: dincolo de faptul că vorbim despre un port în care ar trebui să avem o explozie de spaţii logistice, de depozitare, de procesare, care să fie o punte de legătură între tot ce înseamnă mare şi acces pe Dunăre, acces rutier şi feroviar, eu cred că Portul Constanţa este unica zonă din ţară care îndeplineşte toate condiţiile pentru dezvoltarea unui parc industrial.

R.: Având în vedere faptul că aţi fost director ANAF, ce părere aveţi despre nivelul actual de colectare a impozitelor? Aveţi un proiect pentru a creşte nivelul de încasare?

B.H.: Evident că îmi propun foarte multe în domeniul fiscalităţii, fiindcă e zona mea, dar vă dau un singur exemplu. În prezent, noi lucrăm cu o analiză de risc, dar e o analiză de risc empirică, ce nu face altceva decât să conexeze date din diferite baze de date, să genereze neconcordanţe şi, în funcţie de acestea din urmă, ne îndreptăm cu inspecţia fiscală către un anumit contribuabil. Eu aş fi foarte interesat de o analiză de risc pe zona de executare silită, zona de administrare fiscală efectivă. În clipa de faţă, dacă un contribuabil înregistrează datorii, în secunda doi se iau toate formele de executare silită asupra lui. I se trimite o somaţie şi, în 30 de zile, consecutiv, i se popresc conturile, se pun popriri la toţi clienţii acestuia, se pune sechestru pe bunurile mobile şi cele imobile, se evaluează şi se scot la licitaţie. Consider că un nou sistem de sistem de analiză de risc în zona executării silite şi împărţirea contribuabililor în contribuabili de risc mic, mediu şi mare ne-ar ajuta foarte mult. În cazul unui contribuabil cu risc mic executarea silită ar trebui suspendată, iar organul fiscal n-ar trebui să facă altceva decât să acorde asistenţă şi îndrumare pentru acel contribuabil, astfel încât acesta să-şi întocmească un dosar de eşalonare la plată. În cazul celui de risc mediu poţi, eventual, să-i sechestrezi bunurile, dar n-ai dreptul să-i blochezi conturile, tocmai pentru a nu-i bloca activitatea şi, la fel, trebuie să-i acorzi asistenţă în vederea întocmirii unui dosar pentru eşalonarea plăţii. În zona contribuabililor cu risc mare, însă, ar trebui să ne comportăm exact cum ne comportăm astăzi.

R.: Povara fiscală care apasă asupra angajaţilor cu venituri mici rămâne o problemă. V-aţi gândit să diminuaţi această povară?

B.H.: Nivelul contribuţiilor ar trebui să scadă în România, iar în programul de guvernare al PNL vorbim despre o scădere cu 7% şi pentru angajat, şi pentru angajator.

Da, această povară poate fi diminuată prin creşterea deducerilor fiscale şi prin acordarea de credite fiscale. Acestea sunt instrumente fiscale aplicate peste tot în Uniunea Europeană şi ele cresc avantajul de a participa pe o piaţă legală a forţei de muncă şi încurajează familiile active din punct de vedere economic. Prin credit fiscal înţelegem întoarcerea unor sume de bani de la bugetul de stat la unele persoane care se află într-o situaţie socială delicată. Acest credit se practică în mai multe ţări din Europa, dar ţine de anumite politici demografice, de politica de asistenţă socială a fiecărei ţări.

R.: Cum ar fi posibilă o simplificare a legislaţiei fiscale din România?

B.H.: Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală au fost rescrise şi de aceea există acum mai multe zone de relaxare fiscală: şi pentru angajaţi, şi pentru angajatori, şi pentru pensionari, şi pentru venituri din dividende, şi în zona de impozit pe venit. Cred, însă, că ar mai trebui lucrat la nivelul legislaţiei terţiare. Mă refer, aici, la ordinele de ministru şi de preşedinte şi la hotărârile de guvern prin care se dau norme metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal sau a Codului de Procedură Fiscală. Contribuabilul nu are la dispoziţie, pe site-ul Ministerului de Finanţe sau pe site-ul ANAF-ului, un ghid redactat într-un mod narativ, fără termeni tehnici, astfel încât, dacă e interesat de o anumită speţă, citindu-l, el să tragă concluzii despre cum trebuie să reacţioneze sau să relaţioneze cu statul român. Dar asta ţine mai mult de viitorul preşedinte ANAF şi de viitorului ministru de Finanţe, şi mai puţin de un parlamentar.

R.: Se vorbeşte tot mai des, în ultimii ani, despre corupţia din domeniul achiziţiilor publice. Cum poate fi prevenit acest fenomen?

B.H.: O prioritate esenţială a Guvernului Cioloş a fost şi va fi şi de acum înainte prevenirea corupţiei în domeniul achiziţiilor publice. O metodă de combatere a corupţiei din această zonă este transparenţa: punerea la vedere a tuturor cheltuielilor, achiziţiilor, surselor de finanţare, iar asta începând cu Guvernul României şi terminând cu cea mai mică instituţie din ţară. Mă refer la documente, informaţii la care să avem acces cu toţii: instituţiile statului, cetăţenii şi presa. Există, bineînţeles, şi instrumente fiscale de combatere a corupţiei din achiziţiile publice.

Ce pot să vă spun este că toate proiectele mele şi toată activitatea mea ca parlamentar vor fi în zona asta: 1. transparenţă – mi se pare extrem de important: pune totul la vedere! – şi 2. sisteme de prevenire şi monitorizare a corupţiei.

(P)

(Citit de 457 ori, 1 afisari astazi)