Nistor Călin, Procuror şef adjunct al DNA: „Corupţii nu se limitează la o infracţiune, săvârşesc în continuare şi aşa îi prinzi”

Nistor Călin, procurorul-şef adjunct al DNA, activează în această instituţie de nouă ani. Printre persoanele cu notorietate trimise în judecată de procurorul Călin se numără Dinel Staicu, Ionel Manţog, Antonie Solomon. Cu o vechime de 19 ani în magistratură, Nistor Călin devenea, în 2008, procuror-şef al DNA Piteşti. Astăzi, el este cel care, alături de Laura Codruţa Kovesi, conduce cea mai temută instituţie din România.

Procurorul-şef adjunct al DNA vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului „Constanţa noastră”, despre atacurile la adresa Justiţiei, care au ajuns în atenţia Inspecţiei Judiciare a CSM, despre sistemul de recuperare a prejudiciilor, sistem care ar putea să devină mai eficient dacă Parchetele ar avea atribuţii şi în executare şi confiscare, ca în sistemul judiciar german, dar şi despre corupţia din sistemul medical, care nu se manifestă doar prin aşa-numita mită dată medicului, ci prin achiziţii de medicamente şi tehnică medicală la valori mult mai mari decât valoarea reală, ceea ce prejudiciază bugetele Sănătăţii.

În ceea ce priveşte celebrul dosar al retrocedărilor de terenuri din Constanţa, în care apar numele lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, procurorul-şef adjunct al DNA spune că instanţa se va pronunţa şi pe latura civilă, chiar dacă faptele se prescriu, putând dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, adică revenirea acestor terenuri în domeniul public.

Reporter: A existat, în mentalul colectiv, impresia că tandemul Mazăre-Constantinescu este intangibil. Asta, până anul trecut. Ce le transmiteţi celor care cred că în România există oameni de care Justiţia nu se poate atinge?

Nistor Călin: Nu există nicio cauză de impunitate [scutire de pedeapsă a unui infractor – n.r.], decât cele prevăzute de lege. Orice persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală va răspunde mai devreme sau mai târziu. Nu cred ca mai există la acest moment sentimentul de imunitate penală, cel puţin în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie.

Pe de altă parte, probaţiunea are limitele ei, în sensul că poţi fi sesizat cu săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, să ai reprezentarea că fapta există şi a fost săvârşită, dar să nu poţi strânge suficiente probe care să conducă la o trimitere în judecată şi o condamnare. De regulă, cei care săvârşesc infracţiuni de corupţie nu se limitează la una, ci săvârşesc în continuare şi, de obicei,  aşa  îi prinzi.

R.: Radu Mazăre este judecat în celebrul Dosar al retrocedărilor încă din 2008. Vorbim despre un dosar cu 37 de inculpaţi, în care urmărirea penală a început în decembrie 2005, deci cu aproape zece ani în urmă. De ce credeţi că se mişcă lucrurile atât de greu într-un dosar în care prejudiciul este atât de important şi cât de mare este probabilitatea prescripţiei faptelor?

Dosarul retrocedărilor ilegale: „Acum, la fiecare termen, procurorul care susține dosarul în instanță propune devansarea următorului termen, pentru a evita riscul prescrierii faptelor. Sper că se va da o hotărâre definitivă până la prescripţia faptelor.”N.C. : Dosarul respectiv este unul dintre cele mai vechi dosare trimise spre  judecare de DNA și față de care nu s-a pronunţat nici măcar o decizie în primă instanţă. Este adevărat că avem de-a face cu o cauză complexă, mă refer atât la numărul inculpaţilor, la volumul actelor efectuate atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească. În plus, în cauză s-au efectuat mai multe expertize care au necesitat un timp mai mare. Dar nu e mai puţin adevărat că judecarea acestui  dosar a fost suspendată aproximativ un an pe motiv că apărătorii inculpaţilor au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, respinsă de CCR (între timp însă legea s-a modificat și nu mai impune suspendarea judecării cauzei în situații similare). La fel, nu e mai puțin adevărat că, pe parcursul judecății, s-au schimbat mai mulți judecători. Acum , la fiecare termen, procurorul care susține dosarul în instanță propune devansarea următorului termen, pentru a evita riscul prescrierii faptelor. Sper că se va da o hotărâre definitivă până la prescripţia faptelor.

R.: Ce se va întâmpla în privinţa prejudiciului, „Instanţa se va pronunţa şi pe latura civilă şi poate dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, adică revenirea acestor terenuri în domeniul public.”reprezentat de contravaloarea unor terenuri întinse din Constanţa, în cazul în care intervine prescripţia?

N.C.: Eu sper să nu intervină prescripţia, am încredere că judecătorii se vor pronunţa în interiorul termenului de prescripţie. Chiar şi în situaţia invocată de dumneavoastră, instanţa se va pronunţa şi pe latura civilă şi poate dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, adică revenirea acestor terenuri în domeniul public.

„Din luările de poziţie publice până la acest moment, am constatat că activitatea direcţiei [DNA] este susţinută mai mult de reprezentanţele străine în România, decât de alte entităţi române.”R.: Cât de mult contează pentru procurorii români susţinerea din partea unei mari puteri, aşa cum sunt Statele Unite ale Americii?

N.C.: Contează susţinerea din partea oricărei persoane, cu atât mai mult contează susţinerea reprezentanţei unui stat cu tradiţie în domeniul judiciar şi a democraţiei. Din luările de poziţie publice până la acest moment, am constatat că activitatea direcţiei este susţinută mai mult de reprezentanţele străine în România, decât de alte entităţi române.

R.: Câte dintre sesizările DNA către Inspecţia Judiciară a CSM cu privire la atacurile la adresa instituţiei şi la adresa„În proporţie de 99%, sesizările Direcţiei Naţionale Anticorupţie către Inspecţia Judiciară cu privire la atacurile la adresa instituţiei s-au concretizat. […] O modificare legislativă ar fi binevenită, în sensul în care persoana care face aserţiuni nereale ar putea fi şi sancţionată.” Justiţiei s-au concretizat? La ce ajută?

N.C.: În proporţie de 99%, sesizările Direcţiei Naţionale Anticorupţie  către Inspecţia  Judiciară cu privire la atacurile la adresa instituţiei s-au concretizat. Legat de finalizarea acestei acţiuni, este greu de cuantificat aceasta, întrucât ea se materializează printr-un comunicat emis de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, nu este lipsit de importanţă faptul că, urmare a verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară, s-a stabilit că aserţiunile celor care atacau instituţia erau nereale. Se poate discuta şi cred că o modificare legislativă ar fi binevenită, în sensul în care persoana care face aserţiuni nereale ar putea fi şi sancţionată, însă despre modalitatea sancţiunii și care ar trebui să fie natura acesteia, se poate discuta.

R.: Consideraţi că datorită activităţii intense a DNA fenomenul corupţiei este în scădere sau românii au reuşit cumva să îl înrădăcineze şi perpetueze? 

N.C.: La acest moment, nu se constată un regres evident al fenomenului corupţiei. Probabil că, în timp, fenomenul va regresa şi va ajunge în limite tolerabile pentru cetăţean. Este firesc să se întâmple aşa. Nu cred ca putem vorbi de o perpetuare a fenomenului de corupţie specific doar României. În România, fenomenul a fost perceput mai pregnant în perioada ultimilor ani, tocmai datorită activităţii desfășurate de organele de urmărire penală şi de  instanţele de judecată.

R.: În pofida faptului că un om politic este anchetat, uneori chiar arestat preventiv, după o perioadă el se poate întoarce pe funcţie până la o decizie definitivă a instanţei. Credeți că, în cazul unui om politic, prezumţia de nevinovăţie trebuie să îi permită reluarea atribuţiilor funcţiei, deşi el se află în vizorul Justiţiei tocmai pentru presupuse fapte săvârşite din funcţia pe care o ocupă?

„Ar trebui să existe o normă juridică potrivit căreia punerea în mişcare a acţiunii penale să atragă de drept suspendarea din funcţie (în administraţie, în legislativ etc.). […] Din acel moment nu mai vorbim despre suspiciune rezonabilă, despre indicii, discutăm despre probe. Pe de altă parte, o persoană publică inculpată ar trebui să mai aibă şi onoare şi să facă un pas înapoi.”N.C.: Orice persoană urmărită penal, judecată, se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Este valabil pentru toţi cetăţenii, indiferent de calitatea deţinută.

Legat de funcţia deţinută în administraţie, în legislativ etc., ar trebui să existe o normă juridică potrivit căreia punerea în mişcare a acţiunii penale să atragă de drept suspendarea din funcţie.

Vorbesc despre punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru că aceasta se realizează atunci când se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art.16 Cod procedură penală.

Din acel moment nu mai vorbim despre suspiciune rezonabilă, despre indicii, discutăm despre probe. Pe de altă parte, o persoană publică inculpată ar trebui să mai aibă şi onoare şi să facă un pas înapoi.

Să concluzionăm: nu depunerea unei simple sesizări penale ar conduce la retragerea din funcţie a persoanei vizată de sesizare, dar punerea în mişcare a acţiunii penale (ceea ce înseamnă existența de probe) ar trebui să conducă la această măsură.

R.: Este evident că DNA a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai respectate şi temute instituţii din România. Cu toate acestea, în spaţiul public se vorbeşte des despre faptul că sistemul de recuperare a prejudiciilor se mişcă extrem de greoi. Nu există riscul ca încrederea în actul de justiţie să se diminueze dacă oameni condamnaţi rămân cu averile intacte?

N.C.: Este esenţial ca sistemul de recuperare a prejudiciilor să devină mult mai eficient, e important să lipseşti infractorul de produsul infracţiunii. Direcţia Naţională Anticorupţie  nu are atribuţii în procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, decât la solicitarea judecătorului poate identifica bunuri şi aplica sechestre. Ponderea importantă a activităţilor în ceea ce priveşte punerea în executare a laturii civile sau a măsurii confiscării revine A.N.A.F.

În sistemul judiciar german, parchetele au atribuţii şi în ceea ce priveşte punerea în executare a laturii civile sau a măsurii confiscării din hotărârea judecătorească.

R.: Ce părere aveţi despre opinia, tot mai des enunţată, că oamenii bogaţi şi corupţi ar trebui lăsaţi, prin lege, să-şi răscumpere libertatea cu sume importante de bani, că beneficiul public ar fi mai mare dacă ei ar plăti în bani decât să plătească în ani de închisoare?„Legat de răscumpărarea libertăţii cu sume importante de bani, o asemenea lege ar fi neconstituţională, deoarece ar crea un sistem de inechitate socială şi ar conduce la sentimentul de impunitate penală pentru beneficiarii unor averi importante.”

N.C.: Legat de o asemenea iniţiativă legislativă privind răscumpărarea libertăţii cu sume importante de bani, apreciez că o asemenea lege ar fi neconstituţională, deoarece ar crea un sistem de inechitate socială şi ar conduce la sentimentul de impunitate penală pentru beneficiarii unor averi importante.

Practic, judecătorul, în procesul de individualizare a pedepsei, ţine cont de recuperarea prejudiciului şi există chiar o modalitate sancționatorie mai blândă pentru prejudicii mici recuperate în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală.

În opinia mea, reducerea pedepselor la infracţiunile contra patrimoniului nu a fost o măsură benefică şi se poate lesne observa că s-a produs o creştere importantă a infracţiunilor de înşelăciune, în condiţiile în care limita maximă pentru această pedeapsă a fost redusă foarte mult.

În situaţia în care în societatea românească există o discrepanţă mare între ponderea populaţiei cu venituri mici raportată la ponderea populaţiei cu venituri foarte mari, o asemenea măsură nu ar fi benefică nici din punct de vedere social. Mai mult decât atât, ani de-a rândul s-a creat opinia că persoanele deţinătoare a unor patrimonii importante nu sunt trase la răspundere penală, iar măsura invocată de dumneavoastră ar contribui la consolidarea unei astfel de teorii.

R.: Un subiect fierbinte zilele acestea este cel referitor la greva generală pe care medicii din România ar putea-o declanşa foarte curând. Ei cer salarii decente. Conducerea DNA afirma, în primăvara acestui an, că recuperarea prejudiciului din cauzele DNA în 2014 ar putea dubla salariile medicilor. Cât de realistă este însă dublarea salariilor acestora cu scopul diminuării corupţiei din sistem?

N.C.: Toate categoriile sociale din România ar trebui să beneficieze de salarii decente. Corupţia în sistemul medical nu se manifestă doar prin aşa-zisa mită dată medicului sau asistentului medical, ci se manifestă şi prin achiziţii de medicamente sau tehnică medicală la valori mult mai mari decât valoarea de piaţă, investiţii realizate în mod fraudulos, decontări frauduloase de medicamente. Acestea reprezintă doar o parte dintre manifestările corupţiei în domeniul medical şi este cert că diminuarea acestora ar conduce la sporirea veniturilor în sistemul medical.

Este adevărat că salarizarea poate fi o componentă importantă în diminuarea corupţiei, însă nu este suficientă ca unică măsură, ci ar trebui suplinită cu multe alte măsuri în cadrul sistemului medical românesc. Împrejurarea că o persoană are salariul mic şi din aceste considerente primeşte mită, nu reprezintă o apărare veridică, chiar şi din considerente sociologice, nu neapărat penale.