Toți constănțenii știu că în Constanța s-au filmat câteva cadre pentru lung-metrajul „What Happened to Monday”, cu Willem Dafoe, Noomi Rapace și Glenn Close în rolurile principale, în regia lui Tommy Wirkola. Pentru producție a fost paralizat traficul în zonă, riveranii nu au mai avut somn, iar mulți constănțeni au renunțat la tot ce aveau de făcut ca să apară chiar și preț de o secundă în film. Ce nu știe oricine este cum se desfășoară această experiență și care sunt obstacolele pe care le poate întâlni un actor la început de drum.

Promotii tablouri pecanvas.ro

M-am numărat printre doritori, în primul rând din perspectivă profesională – sunt actor. Am experiență pe platouri, câștigată cu mult înainte de a spera să fiu actor profesionist, știam că orele sunt multe și obositoare, știam că banii sunt puțini, știam că mâncarea este proastă (câteva sandwich-uri, apă, ceaiuri și cafele la discreție) și știam că sunt șanse să nici nu fiu văzut în cadrele finale. Însă îmi lipsea platoul de filmare și, mai mult decât atât, am vrut ca soția mea să treacă prin această experiență, să aibă ce povesti nepoților.

Vineri, 18 septembrie 2015, m-am bucurat să descopăr pe Facebook un anunț postat de firma constănțeană de casting Full Frame Media, cu următorul text:

„SHARE PLEASE!

Cautam urgent pentru FILMARE in Constanta, persoane intre 18 – 60 ani pentru figuratie simpla. Se filmeaza vineri 18.09, duminica, 20.09, luni, marti si miercuri, 21, 22 si 23 sept. Plata 50 lei/zi filmare. Se poate veni si mai putine zile.casting

Nu rata ocazia de a filma alaturi de staruri de la Hollywood ca William Defoe si Glenn Close. Cei interesati ne pot lasa o fotografie cu numele si telefonul pe office@fullframemedia.ro, pot completa formularul de inscriere pe www.fullframemedia.ro sau intr-un mesaj pe pagina de facebook full frame media.

Multumim totodata celor care filmeaza deja de doua zile si au facut ca lucrurile sa mearga bine.

PS: Referitor la anunturile precedente: bebelusii si femeile insarcinate au filmat deja, copii au fost selectati, si avem si rezerve suficiente (se pot inscrie in continuare, pentru proiectele viitoare), doar figuratia simpla a fost suplimentata si de aceea mai facem inca inscrieri.”

Mi s-au părut cam puțini banii, în comparație cu filmările la care am fost cu mai mulți ani în urmă. Dar am zis că poate fi interesantă experiența. Am căutat repede două fotografii reprezentative și le-am trimis pe mail. La nici o oră de la expediere, am fost sunați amândoi, ni s-a spus că se filmează chiar în după-amiaza zilei de 18 septembrie, de la ora 15:00, că avem trei mese pe zi, că se filmează până la ora 23:00, că ni se asigură transportul „aproape de casă”, că banii îi primim la sfârșitul filmărilor. A, și cu ce ar trebui să ne îmbrăcăm. Da, la figurație simplă ești nevoit, de multe ori, să îți aduci hainele de acasă.

filmariZis și făcut. Mi-am anulat alte activități programate în acea după-amiază, mi-am luat soția de mână și am plecat la filmări. Am ajuns la timp, după ce am alergat ca nebunii până la Corbu (acolo locuim) ca să ne luăm hainele cerute de cei de la casting. Au urmat şase ore de stat la coadă, mâncat două sandwich-uri mizerabile, băut câte un ceai, plictiseală, stat degeaba, socializat cu alți figuranți. Am fost nevoiți să semnăm un contract de cedare a drepturilor de autor (ca să fie siguri că nu ai alte pretenții atunci când filmul este lansat) și o hârtie pentru protecția muncii.

În această pauză prelungită am aflat că unii figuranți erau obligați să vină cel puțin trei zile pe platou, altfel nu erau plătiți. Cum pentru casting au fost folosite două firme de casting, am răsuflat ușurat. Chiar mă gândeam „uite ce norocos sunt să lucrez cu o firmă din Constanța, care nu pune atâtea condiții”. Însă în mintea mea se instalase o sămânță de îndoială.

Apoi am trecut la treabă (la ora 21). Eram distribuiţi pe platou conform imaginației celor care administrau masele de oameni (eram în jur de 300), apoi făceam același lucru de 15 – 20 de ori, pentru fiecare dublă. Muncă istovitoare, dar și interesantă. Vă recomand experiența.

Pe la ora 1:00 am încheiat ziua de filmare. Cu două ore mai târziu decât ora anunțată la telefon. Și la asta mă şi așteptam. E un lucru obișnuit pe platourile de filmare. După ce au fost încheiate filmările la Constanţa am aşteptat să fim sunați ca să ne primim banii pentru munca depusă și timpul pierdut. 50 lei. Foarte puțini bani pentru 10-11 ore dedicate acestei activități, dar, în lipsă de altceva, te mulțumești și cu atât.

Au trecut astfel 20 de zile, ne-am văzut de viață între timp, am uitat de bani. Pe 8 octombrie mi-am amintit că trebuia să fiu contactat, așa că i-am sunat. Am întrebat când se dau banii pentru filmările din peninsulă, i-am dat domnișoarei numele meu și al soției, iar ea mi-a zis că nu am de primit niciun ban, pentru că nu am fost trei zile la filmări. De aici, cu voia dumneavoastră, voi spicui fragmente de conversaţie:

„Poftim? Unde ați specificat că sunt obligat să vin cel puțin trei zile ca să fiu plătit? Anunțul dumneavoastră de pe internet nu preciza acest lucru, iar la telefon nu mi-a spus nimeni așa ceva.”

După alte 30 de secunde de conversație ușor aprinsă, domnișoara sau doamna cu care purtam discuția a tras concluzia: „Dacă faceți atâta caz, o să vă dăm banii…”. Mi-am luat o secundă să respir adânc și am răspuns șocat: „Vă deranjează faptul că îmi cer dreptul? Nu considerați că e normal să fiu plătit pentru munca prestată?”.

Răspunsul ei avea să fie și mai interesant: „Dacă vă supărați pentru atâția bani…”

„Or fi ei doar 100 lei, dar sunt bani munciți de mine și îi merit”, răspund prompt.

„De fapt aveți DOAR 50 de lei, ceilalți 50 sunt ai soției”, răspunde ea, de parcă îi luam banii din portofel.

„Și dacă sunt DOAR 50 de lei, nu sunt tot banii mei? Nu am muncit pentru ei?”

Partea interesantă a conversației s-a încheiat aici. Am primit asigurări că voi primi banii, ba chiar i-am şi luat. I-am luat pentru că ştiu că e nedrept ca alții să facă bani pe cocoașa ta și am spus ce gândeam. Știu că sunt puțini, dar i-am muncit. Dacă stau să fac un pic de aritmetică, am fost plătit cu mai puțin de 5 lei/oră. Ceea ce este jenant de puțin.

În plus, pentru amărâții ăștia de bani am consumat combustibil, mi-am luat ceva de mâncare la locul faptei (mâncarea oferită era îngrozitoare), cred că jumătate s-au dus pe astfel de cheltuieli. Așadar, aproape 3 lei/oră.

Trei lei și atitudinea care te face să te simți ca un milog chiar dacă tu nu faci nimic altceva decât să ceri ce-i al tău. Trei lei și cuvinte goale,Trei lei și atitudinea care te face să te simți ca un milog chiar dacă tu nu faci nimic altceva decât să ceri ce-i al tău. Trei lei și cuvinte goale, condiții mai proaste decât cele promise. Trei lei și demnitate umană călcată în picioare. condiții mai proaste decât cele promise. Trei lei și demnitate umană călcată în picioare.

Am ajuns la concluzia că trebuie să învățăm să fim mândri, să nu ne lăsăm umiliţi și să ne cerem drepturile. Am ajuns la concluzia că e mai bine să renunți la resemnare și atitudini împăciuitoare. „Lasă, că poate mă ia și data viitoare” nu are ce căuta aici. Pentru că ei nu dau doi bani pe tine, tu ești doar masă de manevră.

Mă gândesc că sunt și alții în situația prin care am trecut eu. S-au dus săracii să facă un ban, poate în singurele zile libere din săptămână pe care le aveau, ca să câștige un bănuț în plus pentru ei sau pentru familie, și nu le-au spus nici lor că au un minim de zile de pontat. Poate că unii dintre ei au filmat în DOAR DOUĂ dintre zilele în care au fost folosite tunurile de apă pentru ploaia artificială, au filmat 8-12 ore, în condițiile astea, pentru FOARTE PUȚINI BANI, iar în treia zi nu s-au mai putut ridica din pat ca să meargă la filmări pentru că au răcit. Ei de ce nu merită să își ia banii? Asta m-a determinat să scriu acest articol.

Ei își vor primi banii? Eu am avut noroc.

 

Sursa foto: gazetarul.ro

 

(Citit de 1.079 ori, 1 afisari astazi)