În ultima perioadă, spațiul public constănțean pare că a intrat într-o efervescență fără precedent. Un conflict al viziunilor se simte peste tot: în presă, în autobuz, la muncă, la magazin, poți lua parte la o dispută dacă emiți o minimă opinie.
Dacă susții că banii Constanței nu ar fi bine gestionați, că de fapt ar fi îndreptați într-un scop electoral, imediat auzi pe alții care spun tocmai, că ar fi fost foarte bine gândită cheltuirea lor, în sprijinul celor nevoiași; unii care vor să se debranșeze de la RADET, alții care susțin că nu ar trebui lăsați fără debranșarea tuturor de pe scară/bloc/stradă; cetățeni care nu mai vor să vadă câini comunitari, să le fie frică să se plimbe prin parc, opozanții lor, care consideră că patrupezii nu au nicio vină și că ar fi bine să se mute din oraș cei cărora nu le convin; manifestanți pentru salvarea spațiului verde, și așa puțini, în contrapartidă cu inșii cu „spirit antreprenorial” care spun că este nevoie de locuri de muncă; unii care nu vor să mai audă de extinderea proiectului Henri Coandă, alții, e adevărat, dintr-un instinct destul de neortodox, de frică să nu ajungă și la ei în cartier, spun că este bine că se dezvoltă tot în Tomis Nord; nu în ultimul rând, pe un loc special în acest război al viziunilor, a apărut proiectul „Curățăm Constanța Noastră”, inițiat de primarul interimar al Constanței. Aici nici nu cred că mai are rost să detaliem pentru că reacțiile au fost pe buzele și în penița multor cetățeni.
Desigur, explicațiile pot fi diverse la întrebarea „de ce acum?”: dispariția de pe scena publică a unor personaje a căror opinie nu era greu de contrazis, însă era greu/imposibil de schimbat; apariția unui curent în care suntem asigurați că autoritățile publice se vor întoarce spre cetățean; apropierea alegerilor locale și, odată cu ele, a listei de candidați cu idei interesante, care, însă, nu interesează suficienți alegători etc.
A te poziționa clar în acest „conflict” este aproape imposibil. Nu există un curent care le susține în grup pe toate și altul care le respinge pe toate. Nu este vorba despre o viziune de dreapta și una de stânga, despre tineri și oameni în vârstă, despre intelectuali și alții. Pur și simplu este o societate care simte nevoia de dezbatere publică după o perioadă, poate prea lungă, de letargie, dar și o societate care, în unele domenii, este în pragul colapsului (vezi prețul gigacaloriei sau disperarea lui Serhan Cadâr, directorul executiv al echipei de volei CVM Tomis).
Este o societate pe care o întrebi despre A și ea, pe bună dreptate, îți răspunde despre B. Cel mai clar s-a văzut la întâlnirea pe care primarul interimar o programase cu președinții Asociațiilor pentru a discuta despre campania de curățenie. Doar că interlocutorii, simțind momentul prielnic, au preferat subiectele clasice… Astfel, terenul devine minat: aflăm că mașina primarului Decebal Făgădău a fost spartă în zona Henri Coandă, iar, nu demult, același edil și-a montat centrală proprie. Cu alte cuvinte, dacă primarul locuiește cu noi în oraș, poate deveni victimă. Nici nu știi, să te bucuri să nu te bucuri? Dacă te bucuri, nu ești un bun creștin și, oricum, o vei păți și tu, dacă nu te bucuri, înseamnă că tu nu ai pățit-o, ceea ce nu înseamnă că te poți pune în locul celui care a pățit-o. E un fel de dilemă existențială. Până la urmă, important este că și edilul Constanței aparține acestei lumi. E o speranță… să nu moară și ea, însă.
Totuși, un oraș cu atâtea paradoxuri nu se dezminte. Te-ai aștepta ca la așa o societate care își trage până și edilul/vecinul/șeful la răspundere, chiar cu întârziere, în lumea politică să fie dacă nu „măcel”, măcar o dezbatere cu argumente și atacuri fine. Nici o surpriză: Consiliul Local Constanța este locul unde ai putea scăpa cel mai sigur de aceste „neliniști”. Dacă ai vrea o zi în care să trăiești în spiritul relaxant al călugărilor budiști sau al fenomenului zen, cred că la ședințele consiliului este cel mai indicat. Nu există o opoziție care să spună STOP, nu există cvorum dacă partidul majoritar nu vrea, iar opoziția nu are nimic de comentat. Consilierii opoziției nu au păreri despre extinderea Campusului Henri Coandă şi chiar spun că inițiativa ca cetăţenii să-şi facă singuri curăţenie ar fi o invitație a persoanei Decebal Făgădău.
Cred că liniștea aceasta, în totală opoziție cu imaginea societății, este cea mai bună oglindă a clasei politice constănțene. Din păcate, este o liniște care îmi amintește de cea construită de Ion Iliescu, în spatele căreia a crescut o clasă politică de care nu suntem mândri astăzi.
Generatia 50-50.