Cu o lună în urmă scriam pe blogul meu un articol în care aduceam dovezi că un anume Enache Tuşa, lector universitar, jurnalist, realizator şi invitat permanent al mai multor emisiuni la două televiziuni din Constanţa, autodeclarat competent într-o largă arie de interes, de la autoturisme la politică, sociologie, antropologie şi istorie, a comis câteva plagiate pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa[i].
Articolul a rămas fără ecou instituţional. Ziarul a continuat să-i publice „recenziile”, iar conducerea Universităţii „Ovidius”, al cărei director de imagine este, a apreciat, probabil, că nu există vreo incompatibilitate a plagiatorului Enache Tuşa cu funcţia pe care o deţine. Erau „doar” nişte plagiate în nume personal…
Foarte curând a izbucnit scandalul lucrărilor „ştiinţifice” scrise de puşcăriaşi pentru a-şi scurta timpul de detenţie. Am prevăzut că urma să se dezlănţuie scandalul coordonatorilor ştiinţifici ai lucrărilor, deoarece, în urmă cu aproape un an, fusesem contactată de Mihai Petre (politician local care a trecut prin mai multe partide, ultima dată dându-şi demisia din M10) din partea lui Senol Zevri, pentru a-i coordona o carte, şi refuzasem. La vremea aceea aflasem, cu uimire, că deţinuţii aveau nevoie de coordonatori ştiinţifici.
Am avut o bănuială că numele lui Enache Tuşa va apărea şi în acest caz (ştiam că Mihai Petre este în relaţii foarte bune cu Tuşa şi m-am gândit imediat că ar fi putut apela la el, în urma refuzului meu), dar tabelul pe care Hotnews l-a obţinut de la Ministerul Justiţiei m-a contrazis iniţial.
Doar iniţial, pentru că a ieşit la iveală informaţia că volumele au, pe lângă coordonatorul ştiinţific, şi doi sau trei referenţi. Ceea ce este o bombă în sine, pentru că, la nivel naţional, numărul universitarilor care au girat puşcăriaşi se poate tripla.
Ce să vezi, volumele Comunicare şi manipulare şi Elemente de igienă mentală şi mediul penitenciar ale lui Senol Zevri, condamnat pentru luare de mită, îl au ca referent pe Enache Tuşa, alături de alţi câţiva profesori. Cu numele tipărite negru pe alb, pe primele pagini ale cărţilor. Iar complicele şi intermediarul şpăgii lui Senol Zevri, Sorin Cocheş, alt puşcăriaş, îl are ca referent la o carte pe lectorul universitar Răzvan Pantelimon, despre care vom vorbi mai târziu. În plus, se pare că implicarea referenţilor este chiar mai mare decât a coordonatorului ştiinţific. Coordonatorul este cel ce dă o recomandare iniţială, atestând capacitatea individului respectiv de a produce o lucrare ştiinţifică, dar sunt referenţii aceia care, la final, în urma lecturii manuscrisului, confirmă calitatea de lucrare ştiinţifică pentru ca editura să poată publica volumul şi legea să-şi urmeze cursul, iar deţinutul să fie scutit de o parte din pedeapsă.
(În cazul lui Senol Zevri, care a produs trei cărţi, coordonatorul a două dintre ele, conf.univ. Cristian Moşnianu, devine referent la cea de-a treia, coordonată de prof.univ. Virgil Frunză. Se poate trage concluzia că sunt câteva cadre didactice universitare care s-au agitat şi s-au rotit în jurul volumelor lui Zevri, în aşa fel încât „să fie bine pentru toată lumea”…)
Înainte ca această informaţie, privind referenţii, să apară, realizatorul TV Enache Tuşa a moderat emisiunea Radiografia zilei de la Litoral TV din data de 11 ianuarie a.c., pe tema lucrărilor deţinuţilor. Invitaţi erau Mihai Petre şi Răzvan Pantelimon. Primul – prieten al lui Senol Zevri pentru care mă rugase pe mine să girez ştiinţific, cel de-al doilea, referent al unui alt puşcăriaş.
Şi a pornit o horă penibilă în trei, concluziile şuetei fiind că puşcăriaşii nu trebuie duşi în derizoriu pentru că sunt şi ei oameni (autor, Mihai Petre, care a empatizat până la identificare cu cei acuzaţi de corupţie, ajungând să creioneze situaţia ipotetică în care el însuşi ar fi condamnat pentru luare de mită…), că cine vrea să-şi vândă ca la piaţă, pe tarabă, produsul intelectual este normal să o poată face (autor, Răzvan Pantelimon), că o comparaţie între Becali şi Steinhardt este posibilă şi normală (acelaşi Răzvan Pantelimon) şi, în general, că este de neconceput ideea că profesorii care au girat aceste lucrări ar fi fost plătiţi pentru asta. S-au mai făcut auzite şi alte absurdităţi şi sofisme pe care bagheta de moderator a lui Enache Tuşa le-a îngăduit şi le-a stârnit constant, el având însă grijă să proclame din când în când, împotriva evidenţei, că asistăm la o dezbatere cu păreri PRO şi CONTRA.
Am putea specula, totuşi, că a fost vorba despre o dezbatere PRO – puşcăriaşi şi CONTRA – bunului simţ şi opiniei publice. Nimeni nu a vorbit acolo despre puşcăriaşii care au scris zece cărţi pe an sau despre aceia care au scris o carte în trei zile, despre subiectele penibile abordate în aşa-zisele lucrări ştiinţifice, despre interesele ce îi leagă pe unii puşcăriaşi de coordonatorii lor sau despre imposibilitatea de a te documenta pentru o lucrare ştiinţifică într-un penitenciar, mai ales dacă nu ai făcut cercetare ştiinţifică în viaţa ta.
Nimeni nu a specificat poziţiile subiective ale tuturor celor trei aflaţi la masa dezbaterii. După toate regulile (pe care le cunosc eu) ale televiziunii şi ale jurnalismului, în general, Enache Tuşa nu ar fi avut voie să modereze emisiunea, el fiind direct implicat în chestiune, iar ceilalţi doi ar fi trebuit să precizeze implicarea lor, pentru ca telespectatorii să poată judeca singuri dacă să aibă sau să nu aibă încredere în spusele lor. Obligatoriu ar fi fost ca alţi doi invitaţi sau, hai, în condiţii speciale, măcar unul să poată exprima păreri opuse. Consiliul Naţional al Audiovizualului are toate motivele să se autosesizeze în acest caz.
În cealaltă calitate a sa, de invitat aproape permanent al unei alte televiziuni, Digi 24 Constanţa, Enache Tuşa a exprimat aceleaşi „păreri PRO şi CONTRA” câteva zile mai târziu. Nici acolo nu a specificat public şi nu a anunţat moderatorul, pe jurnalistul Marian Cioacă, despre implicarea lui, ca referent de carte, în problema aflată în dispută.
După ce a fost descoperit numele lui Enache Tuşa pe cartea lui Senol Zevri, culmea, chiar de către ziarul Ziua de Constanţa, care continuă să găzduiască plagiatele aceluiaşi ins şi care nu a avut nicio reacţie la articolul meu despre aceste plagiate, el şi alţi colegi cu milă faţă de puşcăriaşi au încercat să acrediteze ideea că editura le-ar fi trimis manuscrisele spre evaluare, fapt contrazis de declaraţia lui Ovidiu Dunăreanu, acesta spunând clar că editura a primit pachetul complet, gata de publicare, adică toate manuscrisele însoţite de referatele ştiinţifice care le girează. Alte minciuni, ce agravează moral situaţia celor implicaţi.
Mai mult, Emanuel Plopeanu a constatat că, deşi semnase doar în calitate de decan al Facultăţii de Ştiinţe politice de la Universitatea „Ovidius” adeverinţele ce atestau calitatea de universitari a profesorilor coordonatori şi referenţi, semnătura lui apare, falsificată vizibil, şi pe un referat, el fiind tras astfel, fără voia lui, alături de cadrele didactice care au girat puşcăriaşi.
În cazul lui Enache Tuşa, iată că la plagiatul pe care l-am descoperit şi l-am expus iniţial, cu dovezi de necontestat, se adaugă girarea din punct de vedere ştiinţific a unor puşcăriaşi (fenomenul trezind, la nivel naţional, suspiciunea de corupţie şi generând implicarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie – DNA), se adaugă minciuna, se adaugă încălcarea regulilor jurnalismului, se adaugă inducerea în eroare a publicului şi a jurnaliştilor de bună credinţă. Toate acestea creionează un portret al impostorului lipsit de orice morală profesională, care nu ar trebui să fie îngăduit şi cultivat într-o instituţie de învăţământ superior. Nu DNA, care s-a autosesizat în cazul profesorilor filo-infractori, ar trebui să aducă normalitatea etică într-o universitate.
Încă sper că demiterea lui Enache Tuşa din funcţia de director de imagine şi analizarea mapei sale profesionale (lucrări ştiinţifice pe baza cărora şi-a obţinut postul de lector şi pe baza cărora a fost evaluat, lucrări de licenţă coordonate de el) au fost întârziate doar de inspecţia ARACIS la Universitatea „Ovidius”. Încă sper că cei ce au ajuns la conducerea universităţii promovând un program de refacere a imaginii pătate în urma arestării rectorului Epure pentru luare de mită, cei ce se pronunţau fără echivoc împotriva plagiatului nu au renunţat la principiile enunţate atunci când au fost aleşi. Toleranţa zero faţă de orice formă de corupţie şi de impostură este indispensabilă pentru ca „Ovidius”, universitatea la care şi eu m-am format, să-şi recapete încrederea studenţilor şi părinţilor ce îşi trimit fiii şi fiicele la studii.
[i] Mai precis, a luat prin copy-paste o recenzie a universitarului clujean Ovidiu Pecican, apărută în Observator cultural şi publicată apoi într-un volum, şi a semnat-o cu nonşalanţă Enache Tuşa, la rubrica de recenzii de carte pe care o ţine în Ziua de Constanţa. Odată întrebat despre plagiat, a făcut în aşa fel încât articolul să fie scos de pe site şi l-a reintrodus câteva zile mai târziu, făcând o imensă parafrază a recenziei iniţiale, adică povestind cu vorbele sale, cu multe greşeli de redactare, fără a-l cita nici de această dată pe autorul real. Au rămas, însă, pe site celelalte articole compilate de ici, de colo, tot prin copy-paste, cu minime modificări.
Felicitari pentru articol, Alina!
Plecând de la ce a făcut în cazul plagierii lui Ovidiu Pecican, precum şi în alte situaţii, mici cercetări, la îndemâna oricui, despre domnul lector universitar ENACHE TUŞA, duc la o concluzie clară: ne aflăm în faţa unui grosolan impostor dovedit din spaţiul universitar şi public românesc.
Cele de mai jos se bazează pe o superficială analiză a biografiei d-sale, mai precis pe nişte date pe care le poate interpreta oricine, fiind şi publice:
1. analiza CV-urilor şi a altor documente publice OFICIALE;
2. a unui film de aproximativ 2 ore, film în care se redă o întâlnire avută în decembrie 2012 cu membrii unei asociaţii culturale a aromânilor care se vor minoritate, “Sutsata Culturala Armaneasca di Bucureshti”, în prezenţa fostului şef al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Parlamentul României, deputatul Costică Canacheu.
https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo
DOAR prin aceste acte, publice şi oficiale, se demonstrează o SERIE CONTINUĂ DE MINCIUNI halucinante şi un profil moral şi intelectual dezastruos, incompatibil cu spaţiul public sau universitar, al DIRECTORULUI DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS.
În cadrul întâlnirii din decembrie 2012, dl. ENACHE TUŞA le-a vorbit celor aflaţi în sală despre biografia sa, despre copilărie, rude, şcolile făcute, parcursul profesional, activitatea ştiinţifică, despre unii colegi de facultate, despre anumite evenimente din viaţa ştiinţifică şi despre poziţii politice şi de principiu.
Cele de mai jos nu sunt chestiuni penale, dar sunt minciuni crase, IMPOSIBIL DE NEGAT, care dezvăluie un caracter ce poate fi descris fără mustrări de conştiinţă prin cele mai dure epitete.
https://csea.wikispaces.com/file/view/C.V-.pdf
http://www.ispri.ro/wp-content/files/cv/ENACHE-TUSA.pdf
http://www.univ-ovidius.ro/images/-docs/posturi-universitare/2013-pe-facultati-ianuarie/CANDIDATI/ISTORIE/TUSA%20ENACHE%20-%20POZ%2016/CV.pdf
CV-urile OFICIALE, personale, ale dlui. Tuşa, asumate atât prin semnături cât şi prin faptul că au fost documente legale de promovare în post, arată următorul traseu:
Născut la 15.05.1969
Liceul Tomis Constanţa (1983-1987)
Licenţă la Facultatea de Drept – „Univ. Ovidius” (1998-2002)
Licenţă la Facultatea de Ştiinţe Politice – „Univ. Bucureşti” (2002-2006)
Master la Universitatea Bucureşti în „Politică Europeană şi Românească (2004)
Doctorat la Facultatea de Ştiinţe Politice – „Univ. Bucureşti” (2006-2009). Doctor din 2011 (???)
Doctorand la Facultatea de Sociologie „Univ. Bucureşti” (din 2011)
Inadvertenţa dintre perioada 2006-2009 în care spune că a fost doctorand şi data de 2011, moment din care e doctor, să zicem că e doar o scăpare.
Iată însă nişte susţineri ale domnului Tuşa în cadrul întâlnirii din decembrie 2012, care nu pot fi scăpări, ci doar nişte minciuni penibile, ruşinoase, de nişte dimensiuni ABSOLUT FĂRĂ COMPARAŢIE, în urma cărora ar trebui să se retragă din orice poziţie publică singur, dacă ar avea vreo urmă de ruşine:
1. La min. 44:55, moderatorul Alexandru GICA i se adresează domnului Tuşa:
„Hai să vorbim şi despre traseul tău profesional (în original: „cale pe care u-acâţaş”, adică „drumul pe care ai luat-o”).
„AI FĂCUT FACULTATEA DE FILOZOFIE LA IAŞI”.
Domnul TUŞA răspunde pe larg, reperele esenţiale fiind acestea:
„Am făcut liceul la Constanţa, dar mergeam des în sat”. De fapt, a făcut un colegiu tehnic, „Tomis”, de unde a ieşit mecanic, dar nu asta e important.
Min. 45:53: „După aia, am mers la Bucureşti unde am dat la Facultatea de Filozofie. Nu era o facultate specială, era ori filozofie-istorie, ori sociologie-filozofie, cum am făcut eu, 😆 era o dublă specializare, dar nu făcei nici una, nici alta, erau special făcute aşa, tocmai ca să nu pricepi nimic. 😆
Min. 46:14: „În al doilea am, m-am întâlnit cu o colegă cu care m-am hotărât să mergem la Iaşi, ea s-a dus la medicină, unde era concurenţa ceva mai mică, 19 pe loc faţă de 23, la Bucureşti.
Şi am plecat la Iaşi, atunci se intra greu la facultate. Am învăţat un an, dar am şi făcut treabă la mine în sat, mă duceam cu oile, adunam iarbă etc. etc.. Îmi spunea tata: „ce-ţi trebuie ţie filozofie?” 😆
Min. 47:09: „Deci, am mers la Iaşi, am intrat acolo… ăăh, la facultate” 😆 😆 (original: „Neş la Iaşi, intrai acloţi… la facultati”). Am stat patru ani la Iaşi, dar nu am intenţionat să mă stabilesc acolo, mă gândeam să mă întorc la Constanţa”.
Min. 47.55: „M-am întors şi am prins ultimul an cu repartiţie, în 1992.” 😆
„Şiiii…. am ajuns la Medgidia, profesor la liceu.” 😆
„Am stat un an la liceu, dar am zis că nu pot să rămân, pentru că era foarte greu, era foarte mult de lucru şi bani puţini”. 😆
„Şi am zis să mă duc să fac o altă facultate la Bucureşti, să pot să mă lipesc pe undeva” (min. 48.25). 😆
„Am ajuns la Bucureşti şi am dat la Facultatea de Ştiinţe Politice, atunci se numea Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, era o amestecătură”.
Min. 48.45: „Deci, patru ani… Am început facultatea în 1993 şi am terminat-o în 1997” 😆 😆 😆
„Am terminat facultatea şi am făcut un masterat aici”.
Min. 49.04:” După masterat, mai mult la mişto (în original „ca di hazi”), un prieten de-al meu mi-a spus: „băi, am văzut în ziar că la Institutul de Ştiinţe Politice se scot nişte posturi de asistenţi de cercetare”. Habar n-aveam io ce înseamnă aia” 😆 .
Min. 49.20: „Am mers, am dat un examen, iar cei care am trecut ne-am prezentat la un interviu.
La interviu nu ne-au întrebat nimic, ne-au întrebat dacă putem să mutăm dosarele şi dacă rezistăm la praf”. 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 Noi am spus că da, normal, nu ştiam dacă rezistăm sau nu.
Min. 49.38: „Asta se întâmpla în 1998-2000, deci în 2000 😆 😆 am prins aici postul ăsta de cercetare”
„Până în 2005 am avut normă plină, veneam luni, joi plecam la mine-n sat”.
Min. 50.12: În anul 2005, la Universitatea din Constanţa s-a creat o secţie de Ştiinţe Politice.
Unul din profesorii mei, care era la liceu, mi-a zis: „băi, nu vrei să vii aicea, pentru că, uite!, avem nevoie de cineva care să fie pe ştiinţe politică”, eu mă înscrisesem atunci, în 2005, 😆 şi la doctorat, şi mi-a zis „uite, chiar aici ar trebui să vii şi poate mai aduci şi nişte oameni din Bucureşti, ca să conturăm puţin specializarea asta, să ne ajute până când o acredităm”.
Min. 50.36: „Şi m-am dus la concurs. Concursul a fost mai mult formal, sincer să spun, pentru că veneam cu un bagaj de cunoştinţe care, pe zona aceasta, în Constanţa nu-l avea nimeni” 😆 😆 😆
Min. 51.14: „Şi am vrut să plec (de la Institutul de Ştiinţe Politice) dar directorul de atunci, un moş, om foarte bun, mi-a zis: „unde să pleci tu, Enache? Rămâi aici cu juma de normă, pentru că se poate să-ţi placă, se poate să nu-ţi placă, nu se ştie ce se va întâmpla. Academia va rămâne, că ăştia, comuniştii, nu o desfiinţează, că le trebuie bani.
Şi rămâi frumos la Institut, că muncă prea multă nu mai e acuma”. 😆
Min. 51.35: „Primii ani (la Institut) fuseseră foarte grei. Cred că pe noi, cei 5-6 care ne angajasem atunci, mai mult ne-au luat aşa, la mişto, ca SĂ AJUTĂM FIZIC MAI MULT, nu că eram noi cine-ştie-ce deştepţi.” 😆 😆 😆 😆 😆 😆
Min. 51.50: „Dar după aia ne-a prins foarte bine, pentru că eram acolo, în Institut, într-o structură în care, în alt fel, nu aş fi putut pătrunde vreodată”.
Min. 52.50: „La Ovidius am ajuns în 2005, ca asistent.”
– Al. GICA: „Şi acum eşti lector?”
– E. TUŞA: „Acum sunt lector, da”. 😆 😆
Min. 53. „Am rămas cu jumătate de normă la Institut şi m-a ajutat mult, pentru că mă mişcam printre oameni învăţaţi, am cunoscut muţi oameni mari, care în anumite momente mi-au dat sfaturi, să fac asta, să fac ailaltă şi m-au ajutat mult.”
Concluziile parţiale, bazate pe analiza CV-urilor oficiale şi a celor susţinute până la min. 54 al filmării conferinţei din 17 decembrie 2012, sunt următoarele:
Domnul Enache Tuşa minte fără ruşine când:
1. Se prezintă ca licenţiat al Facultăţii de Filozofie din cadrul Universităţii din Iaşi (1988-1992).
2. Se prezintă ca profesor de liceu la Medgidia în anul 1992-1993.
3. Se prezintă ca student la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii Bucureşti între 1993-1997.
4. Se prezintă ca asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice din cadrul Academiei Române (din anul 2000).
5. Se prezintă ca asistent şi doctorand din anul 2005.
6. Se prezintă în decembrie 2012 ca lector universitar.
Toate cele 6 puncte sunt demontate de către propriile susţineri oficiale din CV-uri şi alte documente oficiale.
1. Nu a fost niciodată licenţiat în filozofie la Iaşi şi, nu a urmat cursurile facultăţii între 1988-1992. (nu apare în CV)
2. Ca urmare, nu avea cum să fie profesor de liceu la Medgidia între 1992-1993. (nici asta nu apare în CV)
3. NU a fost student al Universităţii din Bucureşti între 1993-1997, ci între 2002-2006 (conform CV-ului).
4. Nu avea cum să fie asistent de cercetare la Academie din anul 2000, când nu era nici măcar licenţiat, condiţie minimă pentru angajare.
5. În anul 2005 nu era nici măcar licenţiat în ştiinţe politice, deci nu avea cum să fie asistent şi nici doctorand. De fapt, din 2006 este doctorand şi tot de atunci preparator (nu asistent).
6. În decembrie 2012, când se prezintă fără să clipească „lector” era doar asistent. După cum se observă din linkul de mai jos, concursul avea să se desfăşoare în perioada 21-27.02.2013.
http://www.univ-ovidius.ro/images/-docs/posturi-universitare/2013-pe-facultati-ianuarie/v2/ISTORIE/POZ-16-LECTOR.pdf
Toate minciunile DIRECTORULUI DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS sunt pe chestiuni FLAGRANTE, fizice, faptice, incontestabile, şi nu pe aspecte interpretabile.
Spui că ai fost aia, aia şi aia, când de fapt, pur şi simplu nu ai fost.
Dacă problema psihică (pentru că nu se poate vorbi doar despre o problemă de moralitate în acest caz halucinant), e o chestiune personală, poziţia de formator de opinie la televizor şi în ziare, de cadru universitar, precum şi de angajat al Academiei Române în domeniul ştiinţei, e o chestiune de interes public.
Despre chestiuni interpretabile, voi detalia puţin mai târziu.
Daca tot faceti analiza activitatilor lui Enache Tusa nu credeti ca trebuie inceput cu analiza activitatii autoarei acestor „dezvaluiri”? Nu de alta dar se prezinta ca lector univ, dar nici unde nu exista un CV oficial al dansei in afara de o poveste romantioasa de pe blog. Daca calitatea de lector a lui Tusa e pusa in discutie de aceasta doamna nu credeti ca ar trebui ca dansa sa ne prezinte Cv-ul dumneaei care o face competenta in aceste critici? Ce a scris doamna aceasta in afara de articole de presa astfel incat sa capete acelasi grad didactic ca si Tusa? Sau materialele din diferite fituici sunt articole stiintifice?
Faptul că sunt lector universitar nu are nicio legătură cu acest articol sau cu alte articole de presă ale mele. După raţionamentul dumneavoastră, despre profesorii universitari ar trebui să scrie doar profesorii universitari, sau cum? Ce-ar mai face jurnaliştii? În analiza activităţii lui Enache Tuşa contează doar activitatea lui Enache Tuşa, nu a celor care o analizează. Comentariul dumneavoastră se adresează unui public ţintă submediocru intelectual, şi nu este cazul cititorilor noştri…
https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo&feature=player_detailpage
https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo
De la minutul 54 s-a vorbit despre cartea bazată pe teza de doctorat: “Imaginar politic şi identităţi colective în Dobrogea”.
Principalele repere:
“Am lucrat şapte ani la ea. Cinci ani la doctorat şi doi ani înainte, când am adunat documente” .
– Al. Gica: “Coordonator a fost Stoica Lascu?”
– Enache TUŞA: “Nuuuu, nuuuu, Stoica Lascu a dat cu ea de pământ. A făcut un mare scandal cu cartea asta. A spus că este o mare mizerie şi că o să spună lumii academice că este anti-românească. Eu cu el vorbesc armâneaşti, el îmi răspunde pe mucâneaşti, îl întreb “ce faci, colega?”, el îmi răspunde “ce să fac, am venit de dimineaţă la muncă”. Îl las în pace…”
Min. 54.40: “Coordonator a fost Daniel Barbu”.
URMEAZĂ CEVA ABSOLUT HALUCINANT:
Min. 54.45: “STOICA GHEORGHE m-a luat doctorand din punct de vedere administrativ, FORMAL, din cauză că DANIEL BARBU avea prea mulţi doctoranzi”.
Min. 54.55: STOICA GHEORGHE m-a luat administrativ, dar mi-a zis: “Domne, eu acum NU MĂ PRICEP, EU DOAR SPUN CĂ ŞTIU, DAR NU ŞTIU NIMIC”. 😆 😆 😆 😆
“Mulţi oameni din lumea academică spun că este o lucrare altfel decât s-a scris până acum.
„Istoria Dobrogei este centrată pe zona naţionalistă”.
Min. 56:35: “Dobrogea este o provincie care s-a nimerit să ajungă la România, aşa erau vremurile, aşa s-a nimerit, erau nişte ani tulburi şi au zis “i-o dăm lui Carol, că este etnic german” şi atât”. 😆 😆
Min. 56: 51: “Dar DOBROGEA NU A FOST NICIODATĂ LA ROMÂNI.
Câţiva ani cu Mircea nu înseamnă nimic.
Au fost ba cumani, ba greci, ba bizantini. Aici se vorbea doar bulgăreşte şi greceşte.”
Min. 57.50: “De la Academie mi-au spus să fac un studio de cultură identitară la aromâni, am găsit multe studii, dar toate studiile erau centrate pe zona asta “fraţii noştri aromâni; patria noastră România”.
„Dar eu am vorbit cu mulţi oameni direct, ştiam de la strămoşii noştri, de la oamenii din sat, de la bunicul, de la bunica, de la mătuşile mele, că noi suntem altceva. Mucanii sunt mucani, noi suntem noi.”
“Şi m-am dus în sate şi am întrebat oamenii şi mi-au spus multe lucruri.”
“M-am bazat în cercetare pe interviuri, pe cărţi nemţeşti şi franţuzeşti, NU PE REVISTE OFICIALE. Sunt lucruri altfel decât cele oficiale.”
Min. 1.01.55: “Dimensiunea naţionalistă şi-a spus cuvântul. “Asta este o carte antiromânească” a spus domnul Lascu, care a spus că o să se ducă la foruri să-mi retragă titlul de doctor”.
„Sunt doar greşeli de ortografie. Am vrut să o dau la corectură, dar mi-au cerut 10 milioane. A fost tipărită la Academia Română, a participat la un concurs de finanţare, din 35 au fost finanţate 20 de cărţi, ăia nu au zis că e antinaţională.” 😆
„Alţii mi-au zis că trebuia scrisă în tentă naţionalistă, că aromânii sunt naţionalişti. “Da, domn professor”…, că eu le zic domn professor la toţi… ehhh….,
Dar DUPĂ AIA TE AMESTECI PRINTRE EI ŞI…..” 😆 😆 😆
CONCLUZIILE (în urma vizionării intervalului minutelor 54-1.h10) sunt următoarele:
1. Dl. Enache TUŞA a fost coordonat în primul an de doctorandură de dl. GHEORGHE STOICA, care, pretinde dl. Tuşa, i-ar fi spus: “Domne, eu acum NU MĂ PRICEP, EU DOAR SPUN CĂ ŞTIU, DAR NU ŞTIU NIMIC”.
Despre ce simulacru de cercetare poate fi vorba în lucrarea aia de doctorat, este de prisos să comentăm. Nu am văzut-o încă, dar până voi face rost de, e evident că Dl. Tuşa a fost lăsat de capul lui, să facă ce vrea şi a ieşit ce-a putut capul lui să dea.
Dacă este adevărat că s-a întâmplat asta (dl. Tuşa nu mai poate fi crezut niciodată, în nicio afirmaţie, fără probe, iar REAUA-CREDINŢĂ trebuie să I presume în orice), acuzaţia publică, indirectă şi neinţenţionată, dar absolut devastatoare, făcută de DIRECTORUL DE IMAGINE al UNiv. Ovidius la adresa domnului Gheorghe STOICA, trebuie ori să nască respingerea ei categorică de către acuzat, ori un blam colectiv asupra a ceea ce se întâmplă în general la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti.
2. Afirmaţiile referitoare la faptul că Dobrogea nu a fost niciodată la români şi că a ajuns întâmplător, datorită faptului că aveam un neamţ pe acolo sunt falsuri istorice grosolane, care contrazic zeci de savanţi şi peste 150 de ani de activitate ştiinţifică.
Dacă Lascu spune că lucrarea e neştiinţifică, eu îl cred pe Lascu, din motivul următor:
http://www.univ-ovidius.ro/images/-docs/posturi-universitare/2014-ianuarie/candidati_2/ISTORIE/LASCU%20STOICA_poz4/ll.pdf
3. Afirmaţiile privitoare la ignorarea CONŞTIENTĂ, în demersul de redactare al tezei de doctorat, a revistelor ştiinţifice de circuit închis, sau a altor surse pretins “naţionaliste” (cum sunt 90% dintre ele), precum şi apelarea, în demonstraţie, la ceea ce a auzit de la rudele sale, bunici, mătuşi, oameni din sat, cred că dă întreaga dimensiune a imposturii personajului: un om marcat complet de un bagaj genetic de credinţe pur subiective, puternic individualizate, care nu respectă nicio regulă.
Domnul Tuşa recunoaşte deschis (sub pretextul unor abordări novatoare, care de fapt dau doar nişte compilaţii liceale îmbrăcate în titluri pompoase) că ignoră tot ce nu-I convine, adică majoritatea cvasi-totală a surselor, folosind doar acele surse care să servească în final credinţei sale subiective, pe care o scoate ca adevăr ştiinţific.
Dl. Tuşa, directorul de imagine al Univ. Ovidius, a fost mecanic şi instructor auto până la 37 de ani, pretins licenţiat în filozofie, pretins profesor de liceu, pretins sociolog, pretins istoric, pretins cercetător la Academie, pretins jurnalist, pretins om de cultură, pretins demistificator.
Pe scurt, domnul Tuşa oferă un exemplu cutremurător de impostură: mecanic auto, licenţiat la 37 de ani, angajat cu spinarea la Academie, dar profitând de faptul că se află “printre ei”, că “s-a amestecat, uşor-uşor”, beneficiind de tarele profunde ale unui sistem care dă doctorate pe bani pe bandă rulantă şi în care oamenii care ar trebui să asigure calitatea “nu ştiu nimic, doar zic că ştiu”, sau au atât de mulţi doctoranzi (în timp ce sunt în atâtea comiţii şi comitete), încât îi mai dau şi la alţii, care “nu ştiu nimic”.
Jucând o farsă continuă, de la început, minţindu-i pe toţi şi disimulând adevărata faţă (aia sub-sub-submediocră) în atâtea moduri încât nu-i de mirare că nu mai ştie ce şi cui a zis, ce şi cine e şi în faţa cui e ceea ce susţine, dl. Tuşa foloseşte poziţii în care s-a strecurat (acesta este termenul: s-a prelins, s-a strecurat, nu “s-a căţărat”) pentru a promova o agendă personală, a-ştiinţifică şi imorală.
După cum voi încerca să arăt, tot prin câteva dovezi de raţiune publică.
P.S. Ţinând cont de persoană şi de antecedente, ar fi bine dacă acest clip de pe youtube ar putea fi salvat de cineva. În mod sigur, va dispărea întâmplător în scurt timp.
Am reuşit să intru în posesia cărţii domnului Tuşa. Se găseşte la bibliotecă.
În Introducere, acesta scrie la pag. 11: „Recunoştinţa mea se îndreaptă în mod deosebit spre profesorul doctor Daniel Barbu, directorul al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică unde am desfăşurat pregătirea ştiinţifică şi profesorul doctor Gheorghe Stoica, conducătorul ştiinţific al tezei mele de doctorat”.
Revin asupra dialogului purtat în decembrie 2012
Min. 54:40 – 55:05
– Al. Gica: Cari fu coordonatorlu?
– E. Tuşa: Coordonatorlu fu Daniel Barbu.
– Al. Gica: Când ai lansat cartea la Bucureşti parcă era şi Stoica Lascu
– E. Tuşa: Nu, era Stoica Gheorghe, care Stoica Gheorghe, din cauză că Barbu în primul an avea prea mulţi doctoranzi, m-a luat administrativ, care mi-a zis: „BĂI; UITE, EU NU MĂ PRICEP LAAAA….. EU DOAR SPUN CĂ SUNT…. DAR NU ŞTIU NIMIC”.
Cele două susţineri, una în scris, cealaltă verbală, ambele de necontestat ca realitate, sunt pe undeva la fel de frapante.
Ori a minţit verbal când a spus că l-a avut pe Daniel Barbu coordonator, deci l-a avut coordonator real, nu doar în primul an, pe Gheorghe Stoica, despre care dl. Tuşa susţine că acesta i-a spus că habar nu are nimic despre temă şi să nu se bazeze pe el.
Deci, aşa-zisa cercetare ştiinţifică a fost un de fapt, un simulacru în care coordonatorul habar nu avea nimic despre temă, iar doctorandul a făcut ce a vrut.
Ori a minţit în carte.
încă o minciună crasă, pe o chestiune de fapt, descoperită în filmuleţ/acte.
În film, dl. Tuşa afimă că a fost la Congresul Aromânilor de la Tirana, din toamna anului 2009, ca reprezentant al unei televiziuni, pentru a face un reportaj.
„Neasim… neş di la tv s-adar un reportaj, cându fu Congresul Armânilor dit Albania”
La min. 2:14:10
https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo
În CV, însă, la categoria Participări la Conferinţe Naţionale şi Internaţionale, apare, la poziţia 10:
„În 15-18 noiembrie 2009 am participat la lucrările
Congresului Internaţional al Aromânilor care a avut loc la Tirana (Albania) unde am susţinut o comunicare pe problema regimului juridic al convenţiilor încheiate în problema aromânească.” 😆
http://www.ispri.ro/wp-content/files/cv/ENACHE-TUSA.pdf
De ce i-a minţit dl. Tuşa pe acei aromâni din jurul dlui. Canacheu e o chestiune de speculaţii. CERT este că i-a minţit fără să clipească. Le-a spus că a fost în calitate de jurnalist, nu de participant şi de susţinător de comunicare.
Regretatul Virgil Ierunca spunea, referindu-se la dezvăluirile din jurnalele lui Paul Goma, publicate la Nemira: „În jurnalul lui Goma, doar „alo”-urile sunt adevărate”.
Parafrazând această mare conştiinţă românească, putem afirma că, în biografia lui directorului de imagine al univ. Ovidius, dl. Enache Tuşa, doar categoriile A, B, C, D, E, de la rubrica „Permis de Conducere” din CV, sunt adevărate.
Singurele atribute biografice reale. 😆
Despre o serie aleasă de perle, mai mult decât acuzatoare (lămuritoare), a dlui. Tuşa, în curând. Ca dovadă că ce faci cu gura ta… lucrătură orală se numeşte.
nu voi fi vulgar, dar rog admin-ul site-ului sa nu imi stearga comment-ul.
Acest TUSA ENACHE, un impostor al comunitatii aromane din Dobrogea are vise „erotice” cu recunoasterea aromanilor ca fiind minoritari…bineinteles, bla bla urile precum ca el sustine cauza aromanilor nu se datoreaza decat -finantarilor cu goromele de catre guvernul Romaniei.
Langa el se mai afla niste tembeli care au si ei la randul lor astfel de vise „erotice”, dar de fapt cei care cer recunoasterea ca minoritate sunt numai fărșeroții, care de fapt se autodenumesc rămăni, rumăni, remeni sau chiar ROMÂNI!, in timp ce celelate ramuri si aici enumar- grămuștenii, bijduvenii, cipanii, s.a.m.d….nu ii intereseaza astfel de lucruri, ei chiar isi vad de lucrurile care ii privesc in mod direct.
„CAPETENIA” celor cu „vise erotice” este [cuvânt eliminat] de SAMARA care se pretinde a fi un aroman care „respecta” traditiile aromane casatorindu-se cu o MUCANA-n.r. romanca, dar caracterul specific persoanelor de genul lui SAMARA prostesc fraierii ca TUSA ENACHE si le dau „aripi” sa se duca kamikaze in lume ca sa sustina o cauza care este doar a lui SAMARA, bineinteles ca ii va da si ceva maruntis lui TUSA ca sa isi deschida un liceu in care el va fi director, profesor,femeie de servici si portar, inclusiv plagiator.
Acest impostor pe nume TUSA ENACHE, face ce face si se invarte numai in cercuri de escroci, frustrati si tembeli,
Nenea Enache, imi pare rau ca iti spun, dar impreuna cu SAMARA sa il cautati pe erbasu si sa il intrebati cum a facut de s-a spanzurat ca sa va arate si voua ca sa ii urmati exemplul.
hai bafta
În continuare, referitor la impostura acestui personaj tragic.
https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo&feature=player_detailpage
Min. 1:01:20
„În capitolul referitor la armâni am apelat la lucrările nemţeşti, care sunt clasice, da?. Pe Weigand l-am luat şi înţeles cu ajutorul unor colege de facultate, profesoare de germană, care îmi sunt colege, ajută-mă aici, ajută-mă acolo, şi cu ce germană mai ştiam eu din şcoală, din liceu, încet-încet am înţeles. Sunt lucruri total diferite de ce se zice oficial. Şi după aia le-am trecut în studiul de caz. Evident că dimensiunea naţionalistă şi-a spus cuvântul. „Asta este o carte antiromânească. O să mă duc acum la foruri să-ţi retragă titlul de doctor, a spus domnul Lascu”. 😆
De la scandalul Gustav Weigand cred că i se va trage dlui. Tuşa.
Desfăşurarea evenimentelor:
La 11 decembrie 2015 este anunţată lansarea primei traduceri in limba română (dialectul dacoromân) a monumentalei opere a lui Gustav Weigand intitulate „Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren”.
https://ro-ro.facebook.com/ZiuaNationalaAArmanilor/posts/990390967673622
Lansarea este anunţată iniţial la 11 decembrie pe pagina de facebook a unei extensii a COMUNITĂŢII ARMÂNE DIN ROMÂNIA, cu următoarea explicaţie: “ENACHE TUŞA ORGANIZEAZĂ la Constanţa un eveniment deosebit, cu oameni de vază, referitor la cartea lui Weigand, tradusă în româneşte după 120 de ani de către Mariana Bara şi Cristian Bandu”.
Lansarea era programată pentru data de 14 decembrie 2015, în Aula Magna a Universităţii Ovidius din Constanţa, evenimentul desfăşurându-se sub egida sub egida „Institutului de Știință, Cultură și Spiritualitate Dobrogeană”, afişul oficial prezentându-l ca moderator al evenimentului pe dl. Enache TUŞA.
Referitor la carte: ea figurează cu titlul consacrat în româneşte de „Aromânii. Cercetări istorico-filologico-etnografice asupra aşa-zişilor macedo-români sau ţinţari”. Traducerea de faţă deformează în mod voit realităţile, pentru a susţine teze neştiinfice în favoarea grupului de aromâni care se vrea minoritate naţională. Nu au argumente, nu-i problemă, îşi falsifică ei. 😆
În original, Gustav Weigand afirma argumentat unitatea primordială a românei comune din care s-au desprins dialectele dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân, dar îngrijitorul traducerii susţine în mod fals că, prin crearea termenului „Aromunen”, G. Weigand ar fi vrut să-i deosebească pe aromâni de români, ca şi când românii nu ar fi vorbitorii tuturor celor patru dialecte, ci doar dacoromânii.
Manifestarea preconizată a se desfăşura sub egida Universităţii Ovidius este anulată (amânată), iar lansarea are loc câteva ore mai târziu, la Colegiul de Artă „Regina Maria” din Constanţa.
În prezenţa a sute de copii a vorbit despre carte, adică despre „armânji”, domnul COSTICĂ CANACHEU, şuşa respectivă fiind în fapt o ACŢIUNE POLITICĂ a COMUNITĂŢII ARMÂNE DIN ROMÂNIA.
La prezidiu au luat loc domnii Enache Tuşa, Costică Canacheu şi Nuredin Ibram, profesor pensionar de filozofie, singurul pe care au reuşit până la urmă să-l prostească să le legitimeze acţiunea.
https://www.youtube.com/watch?v=ewzrJ51JXts
Înainte, se prezentaseră la Universitatea Ovidius, pe lângă dl. Canacheu, alţi membri din conducerea CAR-ului.
În 16 decembrie, în calitate de DIRECTOR AL DEPARTAMENTULUI DE IMAGINE ŞI IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS (şi de „istoric”), dl. Enache Tuşa face următoarele afirmaţii, în cadrul unei emisiuni moderate de Cristian Hagi, în care a intervenit şi dl. Canacheu.
De subliniat un lucru esenţial:
Dl. Tuşa s-a prezentat în repetate rânduri, apăsat, în emisiune, ca reprezentant (şi apărător) al universităţii Ovidius, care trebuia să GĂZDUIASCĂ manifestarea, nu ca persoană IMPLICATĂ DIRECT, atât în susţinerea de principiu a celor solicitate programatic de organizaţia contraştiinţifică şi pur politică COMUNITATE ARMÂNĂ din ROMÂNIA, cât şi în editarea şi organizarea lansării cărţii în sine. Ca singură dovadă, a fost amfitrion la Liceul de Artă…
Emisiunea trebuie urmărită integral, pentru a vedea ce monstruozităţi naşte pasivitatea celor din jur. Nivelul de tupeu este mai mult decât şocant. Sunt culmi ale imposturii şi ale unui tupeu absolut patologic.
https://www.youtube.com/watch?v=ewzrJ51JXts
„Universitatea a fost foarte afectată. A fost foarte deranjant. Sunt revoltat. Am venit aici în calitatea pe care o am, de director de imagine”.
„Vreau să confirm de ce am ajuns aici eu şi nu altcineva. Vreau să salvez imaginea universităţii. Universitatea şi-a propus să dezbată multe lucrări, chiar dacă au subiecte delicate”.
Prezenţa domnului TUŞA în emisiune, mai precis toate susţinerile sale, precum şi tot ce a făcut pentru promovarea unei cărţi falsificate, adică promovarea tezelor CAR prin Univ. Ovidius, încalcă în mod evident prevederile CODULUI DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ, iar Comisia de Etică ar trebui ori să fie sesizată ori să se autosesizeze.
DE FAPT, ÎN REALITATE,
Dl. Tuşa şi-a promovat prin Universitatea Ovidius (folosindu-se de funcţia de DIRECTOR DE IMAGINE, prostindu-i pe rector şi pe alţi habarnişti), O AGENDĂ PERSONALĂ:
Aceea de a da o aparenţă onorabilă şi validă ştiinţific unei lucrări denaturate (prin traducere) în mod voit de CAR pentru a susţine o teză notoriu neştiinţifică.
În acelaşi timp, Tuşa s-a folosit de poziţia de la Ovidius pentru a legitima o Organizaţie, CAR, ce are ca unic obiectiv obţinerea statului de minoritate naţională pentru aromîni, în dispreţul realităţilor stabilite de ACADEMIA ROMÂNĂ, de majoritatea covârşitoare a specialiştilor şi a legilor statului romîn.
Dl. Tuşa a susţinut de multe ori că aromânii nu sunt români, şi-a exprimat adeziunea la o organizaţie ale cărei susţineri sunt contrare poziţiei ACADEMIEI ROMÂNE, a cultivat şi promovat persoane precum Costică Canacheu. A vrut să o facă şi la Ovidius, nu s-a putut…
Pe scurt, s-a folosit de poziţia de Director de Imagine pentru a legitima, prin Universitatea Ovidius, o organizaţie care promovează teze neştiinţifice şi o lucrare care a fost denaturată pentru a fi folosită de respectiva organizaţie în susţinerea respectivelor teze.
Prezenţa domnilor Canacheu şi a celorlalţi membri ai CAR demonstrează cu prisosinţă asta.
Despre faptul că CAR a fost în spatele acţiunii în care, folosindu-se de Enache Tuşa, s-ar fi folosit de Universitatea Ovidius pentru a-şi promova agenda neştiinţifică (poziţia Academiei Române, precum şi a majorităţii covârşitoare a adevăraţilor specialişti fiind fără echivoc), nu poate fi nicio tăgadă, atâta timp cât:
1. dl. Canacheu recunoaşte deschis asta: „comunitatea a luat iniţiativa….(traducerii cărţii)”;
2. membrii conducerii CAR au fost prezenţi la Universitate;
3. dl. Canacheu a luat cuvântul a doua zi şi a intervenit în emisiune.
4. CAR a adresat în ianuarie un protest primului-ministru (de ce ar făcut-o dacă nu erau în spatele întregii chestii? 😆 )
Ei au fost în spatele întregului scandal: COMUNITATE ARMÂNĂ DIN ROMÂNIA, care spune că aromânii sunt minoritate.
De fapt, CAR a încercat să se folosească de Enache TUŞA, iar acesta a încercat să se folosească de Universitate, pentru un INTERES PERSONAL.
Emisiunea făcută cu Hagi demonstrează că a fost pus într-o poziţie penibilă faţă de Canacheu. Să-l aduci de la Bucureşti, ca să găsească uşile închise…. nţ, nţ, nţ… 😆 De aici reacţia de frustrare din emisiune.
Nu pot decât să mă hlizesc când mă gândesc: cine ştie ce planuri aveau, cine ştie ce mare se dădea Tuşa în faţa ălora că reuşise să se infiltreze într-o poziţie de decizie în universitate, poziţie din care… din care… din care…. din care să facă rahatul praf.
Cum i-a minţit în ochi pe membrii CAR în decembrie 2012 că e aia şi aia, 😆 😆 cine ştie ce le-o fi promis că poate să facă CAR prin el, că a ajuns să-i păcălească pe toţi (cum spunea în autodenunţul din decembrie, „ti minteşţă pit ei” – adică, „te amesteci printre ei” şi, în percepţia lui Tuşa…. liber la manipulare!).
Universitatea Ovidius, având ca elemente probatorii măcar următoarele documente:
1. Poziţia Academiei Române pe chestiunea aromână.
2. Poziţia COMUNITĂŢII ARMÂNE din ROMÂNIA pe poziţia aromână
3. Poziţia lui Enache Tuşa pe chestiunea aromână, adică raportarea la Academie şi la CAR (adeziunea la CAR şi respingerea Academiei)
4. Faptele lui Enache Tuşa în promovarea prin Univ. Ovidius a susţinerilor CAR
Ar trebui să constate încălcarea flagrantă a prevederilor Codului de Etică.
http://www.univ-ovidius.ro/images/-docs/regulamente/v1/Codul_de_Etica_si__Deontologie_profesionala_01%20_09_2014%20.pdf
Mai întâi, înţelesul unor termeni:
Art. 5, lit. c: „Interes personal – orice avantaj material sau de altă natură, urmărit sau obţinut pentru sine ori pentru alţii, de către membrii comunităţii universitare prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la care au acces ca urmare a desfăşurării de activităţi în Universitatea „Ovidius” din Constanţa”
Art. 5, lit. d: conflict de interese – situaţia în care persoana care ocupă o funcţie în Universitatea „Ovidius” din Constanţa are un interes personal care influenţează sau pare să influenţeze îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate.
Interesele private ale persoanei care ocupă o funcţie în Universitatea „Ovidius” din Constanţa pot include (fără a se limita la acestea) un BENEFICIU de natură materială ori MORALĂ pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru persoane juridice sau ORGANIZAŢII cu care membrul comunităţii universitare a avut RELAŢII politice, ORGANIZAŢII sau de afaceri.
Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care membrul comunităţii universitare le are faţă de persoanele enumerate mai sus;”
Art. 5, lit. h: “plagiat – preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt autor, şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane. Plagiatul poate fi voluntar
(propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemului de citare sau neindicarea sursei unui material). “
Mai departe, PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ CODUL ETIC AL UNIV. OVIDIUS:
Art. 6.
Principiile care guvernează conduita comunității universitare din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa sunt:
a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia toţi cetăţenii ţării au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea calităţii de membru al societăţii academice;
Mai departe,
Art. 9.
(1) Membrii comunităţii universitare au obligaţia de a apăra cu loialitate prestigiul instituţiei şi se vor abţine de la orice act sau fapt care produce sau ar putea produce prejudicii imaginii sau intereselor acesteia.
(2)Membrii comunităţii universitare au obligaţia de a fi obiectivi în declaraţiile pe care le fac publice şi vor respecta confidenţialitatea în privinţa întregii activităţi a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, conform legislaţiei în vigoare.
Art. 12.
Se interzice MANIPULAREA, ÎNDOCTRINAREA şi critica nefondată ÎN CADRUL SPAŢIULUI UNIVERSITAR şi, prin aceasta, încălcarea dreptului membrilor universităţii la obiectivitate în activităţile de cercetare şi educaţională.
ONESTITATEA INTELECTUALĂ
Art. 23.
Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să contribuie prin activităţile desfăşurate la îndeplinirea misiunii Universităţii „Ovidius” din Constanţa, la crearea şi menţinerea la nivel înalt a prestigiului acesteia.
Art. 27.
Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
a) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori;
Art. 28.
Constituie abateri de la etica și deontologia profesională universitară, în măsura în care nu constituie infracţiuni conform legii penale următoarele:
d) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
Chiar aşa, general, cum este, interpretarea logică a prevederilor Codului de Etică conduce spre o concluzie evidentă:
Pentru văditul CONFLICT DE INTERESE, prin care a URMĂRIT UN INTERES PERSONAL, urinând pe „onestitatea intelectuală”, „manipulând şi îndoctrinând”, „folosindu-se de funcţia sa, de facilităţile şi relaţiile pe care le are ca urmare a desfăşurării de activităţi”, respectiv pentru beneficiile de imagine („morale”) pe care le-a adus organizaţiei contraştiinţifice CAR, prin albirea ei de către Univ. Ovidius, respectiv pentru un PLAGIAT VĂDIT, pentru nerespectarea legilor ţării (care spun că aromânii sunt „români de pretutindeni”) şi prioritatea interesului personal în faţa celui public, dl. Tuşa ar trebui demis nu doar din funcţie, ci şi din postul de cadru universitar.
Despre „onestitate intelectuală”, „obiectivitatea poziţiilor publice” ale dlui. Tuşa despre chestiunea aromânească, adică despre „relaţiile organizaţionale” şi „interese personale” cu „organizaţii”, despre care sunt legile ţării şi care sunt cei care nu dau doi bani pe ele, în curând.
Îmi cer scuze, în postul precedent nu am dat corect link-ul către emisiunea din 16 decembrie, găduită de Cristian Hagi, cu „reprezentantul Universităţii Ovidius”.
Acesta este: https://www.youtube.com/watch?v=VOxhnpf6KME
Reurmărind emisiunea am identificat o altă încălcare flagrantă a Codului Etic.
La min. 8.10, directorul Tuşa susţine (fără dovezi) că un profesor al Universităţii l-a informat pe rector despre manifestare, rectorul a decis menţinerea ei, apoi respectivul profesor l-a sunat pe ministrul Dan Stonescu, care l-a sunat pe rector, determinând prin abuz, ameninţări şi alte fapte care intră sub incidenţa „Codului Penal” (în accepţiunea reprezentantul universităţii, dl. Tuşa), anularea manifestării.
De la min 10 încolo:
„Domnul ministru a interzis o manifestare şi este încălcarea dreptului la liberă exprimare. Asta spun în calitatea mea de director de imagine.
Acolo au venit invitaţi şi s-au întrebat de ce nu se mai ţine!”
Eu l-aş cataloga drept abuz de funcţie, interzis de Codul Penal în vigoare.
Rectorul i-a cerut impetuos şi imperativ anularea lansării.
Eu nu vreau ca Universitatea să sufere. 😆
Noi suntem profesori aici şi ne iubim locul academic pe care l-am creat. 😆
Nu trebuie să murdărim această imagine. 😆
Este o chestie care nu dă bine deloc. Nu a căzut deloc bine că Universitatea a anulat…. (Nu le-a căzut bine lui Canacheu şi a celorlalţi separatişti…) 😆
Am apărat universitatea în calitatea pe care o am. E de datoria mea.” 😆
Mai are cineva vreun dubiu că acest impostor este de un tupeu fără precedent?
Aceste informaţii de mai sus, privitoare la abuzuri ale ministrului Stoenescu, ar trebui ori confirmate, ori negate de către rectorul Ovidius.
Până atunci,
Art. 9:
(3)
Membrilor comunităţii universitare le este interzis:
a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea (şi care nu pot fi susţinute cu probe) în legătură cu activitatea desfăşurată;
b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care universitatea are calitatea de parte;
În continuare, despre impostura dlui. Enache Tuşa:
Acesta îi spune dlui. Cristian Hagi, la min 24: 20, că: „în România există două curente de opinie în privinţa aromânilor”.
Este o minciună grosolană, care prinde la… să mă scuze dl. Hagi, oameni… să le zicem „neştiutori”.
De fapt, există doar un curent, format din poziţia comună a tuturor instituţiilor de elită din ştiinţa românească:
În istorie:
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Institutul de Studii Sud-Est Europene
Institutul de Istorie A.D. Xenopol” din Iaşi
Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca
Institutul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca
Facultăţile de Istorie ale Universităţilor din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Constanţa.
În lingvistică:
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Facultăţile de Filologie ale Universităţilor din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Constanţa
În etnografie-folclor:
Institutul de etnografie şi folclor „Constantin Brăiloiu”
Precum şi a multor alte instituţii, dar şi a LEGII în vigoare.
Realitatea e că nu există nicidecum două curente ştiinţifice, ci unul singur, format din cvasi-totalitatea specialiştilor, care au conturat concluzii clare, susţinute de instituţii serioase (nu ca alea care angajează „cercetători” rezistenţi la praf şi care au treabă „mai mult fizică”) 😆 şi doi-trei ciudaţi, ca dl. Tuşa.
Care sunt ăia 2-3, eu nu-i ştiu. Îl ştiu doar pe impostorul Tuşa.
Vorbim, în istorie, de oameni precum Şerban Papacostea, Andrei Pipiddi, Nicolae Tanaşoca, Daniela Buşă, Dinu C. Giurescu, Dan Berindei, Răzvan Theodorescu, Nicolae Bocşan, Alexandru Platon, Ioan-Aurel Pop, Ioan Scurtu, Stoica Lascu, Ionuţ Nistor, Gh. Clivetti, Geo Hristodol, Stelian Brezeanu, Tudor Teotoi, Ovidiu Bozgan, N. Beldiceanu, Constantin Buşe, Gh. Buzatu, Ioan Bolovan, Ion Bulei, Ion Calafeteanu, Ileana Căzan, Ioan Chiper, Nicolae Edroiu, Bogdan Murgescu, Zoe Petre, camil Mureşanu, Neagu Djuvara, Radu Constantinescu, Mihai Maxim, Tahsin Gemil, Viorel Panaite, Ion Mamina, Hlihor, Berciu-Drăghicescu, Mihai Retegan, Ştefan Ştefănescu, Radu Vergatti, Ungureanu, Cioroianu, Zub, Dolfi Armbruster, Virgil Cândea, Felezeu, şamd, chiar nu mi-i amintesc pe toţi.
Toţi ăştia de mai sus sunt specialişti adevăraţi, academicieni, directori de institute, oameni care au făcut EPOCĂ, şcoală şi carieră în domeniile lor: medievişti, osmanişti, latinişti, bizantologi, balcanologi, modernişti, contemporanişti, aromânişti.
Întrebaţi-i pe ăştia dacă aromânii au fost, sunt sau pot fi consideraţi vreodată „minoritate” în România, din punct de vedere al ŞTIINŢEI istorice.
Dacă unul zice „domne, e de discutat…” eu nu mai spun nimic. Şi ăştia sunt doar cei pe care i-am citit (auzit), şi care sunt mai cunoscuţi.
Nu mai spun de clasicii (morţii) 😆 Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Gh. I. Brătianu, Dimitrie Onciul, Andrei Oţetea, Petre Ş. Năsturel, George Murnu, Victor Papacostea, Simion Mehedinţi, Tudor Mateescu, Petru Maior, Madgearu, Vlad Georgescu, David Prodan, Nicolae Ciachir, Gheorghe Zbuchea, Ligia Bârzu, Eftimie Murgu, Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Cantemir, Miron Costin, IH Rădulescu, I. Ghica, C. Roja, Gheorghe Şincai, A. Mărgărit, Dem Abeleanu, ID Arginteanu, Eugen Stănescu, Silviu Dragomir, Urechia, Petru Vulcan. Vorbesc doar de cei mari, care îmi vin în minte.
Nu spun nici de aromâni în sine: Nicolae Batzaria, George Murnu, Vasile Tega, Th. Capidan, Tache Papahagi, Gh, Carageani, Mihail Boiagi, Ion Caragiani, Gh. Zbughea, Matilda Caragiu-Marioţeanu pleiada Diamandi, Hâciu, Papanace, toţi ăştia şi mai sunt destui.
Sunt, în viaţa şi activi, aromâni SPECIALIZAŢI în aromânistică, precum istoricii Stoica Lascu, Nicolae Tanaşoca, Virgil Coman, lingviştii Nicolae Saramandru, Nistor Bardu, Manuela Nevaci, etnograful Iulia Wisoşenschi. Toţi ăştia au făcut carieră, impunând respect, inclusiv în alte domenii decât aromânistica, sunt persoane recunoscute larg ca valoroase. De ce nu-i întrebaţi pe ăştia ce sunt aromânii?
Oamenii ăştia, zecile astea de nume, nu au reprezentat ştiinţa românească, oamenii ăştia SUNT ştiinţa istorică românească.
Citiţi-i şi vedeţi cum apar din punctul de vedere al ştiinţei lor, aromânii.
Şi atunci veţi vedea ce înseamnă cele două curente: toţi oamenii
valoroşi şi oneşti, versus… Ce? Versus… nimic!
2. La min. 24:30 dl. Enache minte când spune că tabăra dlui Canacheu spune că ei se consideră „verişori cu românii, sunt legaţi prin limbă, dar au o educaţie balcanică, iar mentalul lor colectiv se raportează acolo”.
De fapt, cei de la CAR se consideră altceva decât românii, nicidecum verişori, se consideră urmaşii lui Alexandru Macedon şi se cred străini de români, ca dovadă că vor să fie străini, adică minoritate. 😆
Dl. Tuşa pretinde acolo că cei de la CAR vor să-şi păstreze limba şi obiceiurile. De fapt, ei nu vor asta, pentru simplul fapt că nimeni nu-i împiedică să-şi păstreze specificul cum vor.
Ei vor doar ca lumea să legitimeze nebunia din capul lor şi să-i declare pe aromâni străini în propria ţara.
Spune dl. Tuşa: „ce-i aşa mare deranjul încât să nu te poţi întâlni în spaţiul public şi să dezbaţi, cu oameni care pot face lucrul ăsta?”
Simplu, cum nu se dezbate dacă Basarabia e românească sau rusească, dacă a fost sau nu Holocaust, dacă românii sunt latini sau slavi, dacă Transilvania e ungurească, iar românii s-au aşezat pe aici când s-a inventat internetul, aşa nu se dezbate pe chestiuni TRANŞATE DEFINITIV DE LUMEA ACADEMICĂ ROMÂNEASCĂ, respectiv absurditatea declarării aromânilor ca minoritate.
Tuşa Enache şi oamenii pe care îi reprezintă nu caută dezbateri ştiinţifice, ci doar confruntări politice în urma cărora să mai puncteze în realizarea acestui PROGRAM POLITIC, luând ca pretext aspectul ştiinţific.
Turbarea lor e mare tocmai pentru că în mod real nu îi bagă nimeni în seamă. Deci, programul politic stagnează…
Singura problema e că, profitând de ignoranţa unora, reuşesc în mod ciclic să se agaţe de instituţii şi oameni altfel onorabili, pentru ca, printr-un deghizament oarecare (spectacole, lansări, vernisaje, concerte, poezii, lecturi, costume, chestii aparent benigne) să promoveze în mod subversiv o agendă pur politică, contaminând în acelaşi timp anumite percepţii (în general prin distorsionări aparent minore ale unor simboluri, mai ales terminologice, dar şi prin promovarea de falsuri crase).
Universitatea Ovidius a fost pur şi simplu victima unui asalt în acest program politic. 😆
3. În continuare, dl. Tuşa mai afirmă că este neutru şi vrea doar dezbateri publice, „un simpozion” şi condamnă „violenţa” împotriva aromânismului. 😆
În realitate, dl. Tuşa este în tabăra celor care luptă pentru declararea aromânilor ca minoritate.
După cum voi arăta. 😆
Nenea Enache, in albania comunitatea aromanilor numara in jur de cateva sute de mii de persoane, cred ca in procentaj de pana in 10 %, in ciuda acestui fapt comunitatii nu ii este recunoscut statul de minoritate etnica, ci doar culturala,insa ei sunt acuzati in albania ca fiind niste tradatori de tara deoarece grecii vor sa aiba un numar cat mai mare de conationali in Albania si pentru asta ii platesc pe aromani ca sa se declare greci (un pensionar de 65 de ani care se declara grec primeste cam 400 de euro/luna chiar daca nu a muncit pentru acesti bani), deci in concluzie nenea Enache, cum mama ma-sii sa poti cere ca aromanii sa fie recunoscuti ca minoritate!?!?!
Spre amuzamentul cititorilor, nenea Enache iti voi expune niste „adevaruri” nescrise din obiceiurile „casnice” ale aromanilor, insa am rugamintea ca TU (nenea enache), sa imi spui daca aceste „adevaruri” fac parte si din viata ta, si daca fac parte atunci te rog frumos din suflet sa nu mai spui la nimeni ca te lupti pentru recunoasterea ca minoritate…si inca ceva NENEA ENACHE, nu romanii au ceva cu machedonii, ci machedonii au ceva cu romanii (ghiftu, mucan)
Sa incepem cu descrierea unei nunti de macedo-ROMANI:
*Cel mai bun sfat: sa nu te puna Necuratul sa intri intr-o discutie cu aripa masculina a neamului. Machidonii STIU tot (desi multi n-au fost nici macar pana la Olanesti sau Herculane). Ori e ca ei, ori nu exista!
*Imposibil ca doua persoane care stau in colturi opuse ale localului sa nu descopere ca sunt rude.
*Apropo de rude: toti sunt neamuri fie cu Hagi, fie cu Gigi Becali. Ma rog, asa spun toti
*Formatiile au prostul obicei de-a repeta o melodie pe care o considera hit-ul serii. Cam de cinci-sase ori. Te iau durerile de cap, spre dimineata
*Nu veni exact la ora inscrisa pe invitatie. De obicei este trecuta ora 20, dar pana pe la 10 seara ai toate sansele sa te delectezi cu un sir nesfarsit de invitati care ciocnesc pahare cu mirii si sunt indrumati la mese pe fondul instrumentelor acordate de formatie.
*Nu veni neinsotit/a (si nu ma refer la animale de companie). Daca esti singur/a, oricum ai sanse aproape nule să te combini, asa ca vino cu gaşca de prieteni din copilarie sau colegi de serviciu ai mirelui sau miresei. Daca nu te incadrezi in nicio astfel de breasla, neaparat gaseste-ti pe cineva pe care sa il/o prezinti cel putin drept „viitorul/viitoarea logodnic/a”, altfel vei fi barfit/a pe la spate: „eh, mucani”
*Nu-i contrazice pe batrani! Si, in general, nu contrazice pe nimeni! Vei vedea si vei auzi multe lucruri si pareri ciudate, dar niciodata sa nu te bagi in polemici exprimandu-ti punctul tau de vedere opus. Vei fi catalogat/a imediat „eh, mucani”
* Nu te prinde in hora daca nu stii foarte bine pasul si iesi imediat daca acesta se schimba cu un pas pe care nu-l stapanesti perfect. Exista pericolul sa rupi toata hora si vei fi imediat rejectat/a. A, si sa nu uit: daca cineva iti va spune la un moment dat „hai in cor”, nu inseamna vrea sa-ti testeze calitatile vocale. In „cor” se danseaza, nu se canta! Poti sa si canti daca stii, dar „cor” in aromână desemneaza hora aia mare in care pana la urma o sa se prinda toti invitatii si o sa inunde tot salonul, bagandu-se pe dupa stalpi si printre mese.
*Nu arunca cu bani la formatie, asa cum vezi că fac unii! Acesta e un apanaj al rudelor apropiate mirilor sau al celor care vor sa faca o anumita dedicatie, si oricum nu te baga nimeni in seama pentru 10 lei, deci cred ca nu-ti prisosesc 100 EUR in buzunar. Iar formatiile au un program destul de strict, sa nu te astepti la melodii din repertoriul international, numai cunoscatorii stiu ce sa comande…
*Nu invita la dans domnisoarele aromânce pe care nu le cunosti! Da, e frumoasa de pica, a schimbat deja doua toalete, una mai sexy ca alta, si ti se pare că si ea te-a remarcat pe tine! Pofta in cui, o sa te faci de râs („eh, mucani…„) si nu o invita nici daca o cunosti, pentru ca o faci de râs pe ea
*Nu te atinge de băţul ala mare din lemn cu o cruce in varf si o bucata de perdea prinsa de el, cu care alearga machidonii in cerc toata noaptea! Se numeste hlambura şi oricum n-o sa poti ajunge la ea, că o ţine mereu cel/cea care conduce hora, dar nu te apropia de ea nici macar cand o vezi sprijinita pe undeva in pauze! O sa creada lumea că vrei sa o furi, dar ăsta e un obicei care se practica in alt moment al zilei, iar naşul a platit deja pentru asta, asa că nu mai are buget alocat si pentru tine!
*Nu te baga in fruntea horei! Acolo ajung numai anumite persoane, invitate de anumite persoane, si primesc bani pentru asta de la anumite persoane! E un intreg ritual pe care oricum n-are rost sa ti-l explic pentru că nu o sa ajungi niciodata acolo, deci nu ti-ar folosi la nimic.
*Ai grija sa nu ajungi nici la coada horei! Poti păţi doua belele: fie in cor se prind la un moment dat niste zgubilitici care au marea placere sa joace in coada si nu o sa poti in veci ţine pasul cu tumbele lor, fie zgubiliticii s-au dus sa faca o cursa cu bolizii pe strada centrala a orasului, caz in care o sa tii coada pana la sfarsitul recitalului formatiei, care nu dureaza niciodata mai putin de 30 de minute, dar poate sări lejer de o ora. Nu o sa stii sa faci mare lucru in coada horei si… ai ghicit – „eh, mucani”
*Nu refuza prosopul pe care o sa-l primesti, de obicei la plecare! Nu inseamna ca te trimite cineva la spalat, e un alt ritual pe care oricum n-are rost sa ti-l explic, pentru că daca nu ti-a fost de-ajuns aceasta experienta si o sa mai calci vreodata in viata la o nunta de machidoni, o sa te alegi cu o intreaga colectie de prosoape!
*Daca nu ai verigheta pe deget sau femeia de langa tine pe semnatura, nu ai ce cauta printre ei. Ai fi un fel de paria.
Nenea Enache te ro sa ma lamuresti cu o singura dilema:
DEX român: steag=drapel, stindard, bandiera si atentie, FLAMURA.
DEX MACEDON: HLAMBURA
cine de la cine a imprumutat?
adica:
H-LAM-BURA
F-LAM-URA
sau Nenea Enache trebuie sa il intrebi pe SAMARA daca imi raspunzi sau nu?sau de fapt tu chiar nu ai habar de asa ceva!..cred ca mai degraba habar nu ai, „poliglotule”
hai bafta ca din cauza ta mi-am stricat manichiura ca sa iti scriu textul asta frumuselule, pe la cafenele esti ca un mic armasar in calduri pe langa studente.muahhh
Nu cred că ar trebui permise comentarii care duc în derizoriu problema. Se transformă într-un circ în care se amestecă can-can-uri cu chestii oficiale.
Şi eu ştiu foarte multe lucruri despre ce a făcut şi ce face dl. Tuşa, despre cum a ajuns Director de Imagine si cum il cheama pe prorectorul de origine aromâne care îl susţine în poziţia asta, cine îl plăteşte şi unde etc. etc., dar nu pot dovedi absolut nimic, aşa că… e ca şi cum nu aş şti.
Ar trebui să se prezinte exclusiv FAPTELE, cu dovezi irefutabile, şi să se stabilească un profil bazat exclusiv pe fapte.
CEL MAI GRAV PENTRU UNIVERSITATEA OVIDIUS mi se pare prejudiciul colosal de imagine pe care îl aduce prezenţa acestui individ aliterat care:
1. până la 36 de ani fusese ŞOMER, conform CV-ului (de fapt, fusese ŞOFER),
2. A terminat un COLEGIU TEHNIC DE MECANICĂ AUTO (nu un liceu), adică a fost cu cheia franceză şi, cel mult, cu cărţi tehnice.
3. Între 1987-2006 nu a lucrat o ZI într-un domeniu cu activitate intelectuală, ci de mecanic, şofer, instructor auto. Omul ăsta pur şi simplu nu are cel mai vag profil intelectual.
4. a fost angajat „să care dosare şi să reziste la praf” la Academie (dar, între 2000-2006, când zice el că a avut normă întreagă, nu a publicat niciun articol, nu a susţinut nicio comunicare – cf. CV)
5. şi-a dat doctoratul cu o persoană despre care spune că nu l-ar fi coordonat în real, declinându-şi orice competenţă în subiect („nu ştiu nimic, doar spun că ştiu”)
6. Minte în conferinţe publice, inventându-şi o biografie: se prezintă licenţiat la Facultatea de Filozofie a Universităţii Iaşi (1988-1992); licenţiat al Universităţii Bucureşti (1993-1997); profesor de liceu la Medgidia (1992-1993)
Universitatea Ovidius este reprezentată de un semianalfabet cu un CV şi cu nişte poziţii publice despre biografia sa, care, dacă ar fi aflate la nivelul presei naţionale, ar duce Universitatea şi mai jos decât este în momentul ăsta (acum e la nivel de Kosovo, o să ajungă la nivel de Congo).
Îmi închipui câteva titluri:
ŞOC! 😆
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS nu a lucrat nicăieri până la 36 de ani. Şi-a luat licenţă la 37 de ani. Dar… recuperează. Până la 45 de ani are două doctorate!
😆 Run, Forrest, Run!
ŞOC ŞI GROAZĂ 😆
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS suţine că Institutul de Ştiinţe Politice al Academiei Române a angajat asistenţi de cercetare pentru a rezista la praf şi a căra dosare.
😆 Mai bine le spunea direct asistenţi de cărare…
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS îşi inventează biografia după cum cântă cocoşul. Se prezintă licenţiat în filozofie la Universitatea din Iaşi (1988-1992) şi în ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti (1993-1997), profesor de liceu la Medgidia (1992-1993).
Era mai credibil dacă spunea că a fost licenţiat la Harvard şi profesor la Cambridge, dar… a fost o extorsiune a unui degajament pentru că automobile şi… puteţi uita. 😆
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUSa fost instructor auto până la 36 de ani.
😆 În mod cert, la Universitatea Ovidius e cel mai scăzut număr de „constatări amiabile” pe semestru.
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS spune că Academia Română nu ştie ce vorbeşte.
.lol. „Aromânii nu sunt români! Suntem ceva diferit! Mi-au spus bunica, mătuşa şi alte persoane din satul meu.”
DIRECTORUL DE IMAGINE AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS dezvăluie cum se fac doctoratele la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti
„Gheorghe Stoica mi-a spus: băi, te iau, dar vezi că eu nu ştiu nimic, doar spun că ştiu, dar nu ştiu nimic.”
😆 Lasă, lasă, nu toţi ne-am născut învăţaţi. După ce coordonezi vreo 20-30 de doctoranzi, tot se lipeşte ceva, să nu fim modeşti.
C O M U N I C A T
Academia Romana a luat cunostinta cu surpriza de initiativa unui grup de aromâni (armâni) din tara noastra de a se constitui intr-o minoritate nationala, distincta de romani, ca popor armanu, cu o limba proprie, armana.
Ne aflam in fata unei diversiuni, izvorate din interese mercantile ale unor cercuri din tara si din strainatate, ce ignora adevarata istorie a acestei ramuri a romanitatii rasaritene si a dialectului aromân care, impreuna cu cel dacoroman, cel meglenoroman si cel istroroman, formeaza limba română.
Aceasta chestiune fundamentala a lingvisticii romanesti si romanice a constituit, intre altele, obiectul a doua sesiuni stiintifice, organizate in Aula Academiei Romane, la 31 octombrie 1994 si la 28 ianuarie 2005: „Limba romana si varietatile ei locale”, respectiv „Aromanii si aromana astazi”.
Aducem la cunostinta forurilor competente si publicului larg ca Academia Romana, in deplin acord cu specialistii de buna credinta din tara si din strainatate, nu poate fi de acord cu o astfel de initiativa, din urmatoarele motive:
1. Aromanii sunt o parte integranta a poporului roman, iar limba lor este romana, caracterizare data de oamenii de stiinta romani si straini, din Evul Mediu si pana astazi. Acestea sunt date istorice imposibil de schimbat, caci limba, argumentul de baza, pune in evidenta acest lucru.
Unitatea limbii romane vorbite la nordul si la sudul Dunarii este atat de concludenta, incat se poate spune nu numai ca aromana (ca si meglenoromana si istroromana) si dacoromana sunt asemanatoare, ci ca sunt chiar identice in trasaturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (cu unele exceptii in vocabular, cel mai sensibil la schimbari, in contactele cu alte limbi).
2. Aromanii din Romania au venit de buna voie in aceasta tara, mai ales in secolele al XIX-lea si al XX-lea, tocmai pentru ca s-au considerat romani, spre a avea o patrie a lor, spre a nu se mai simti nedreptatiti in locurile unde, de fapt, s-au nascut si unde sunt autohtoni. Prin marile personalitati pe care le-au dat in Romania ei au imbogatit prin operele acestora patrimoniul cultural national romanesc; absenta lor din acest patrimoniu ar saraci cultura romaneasca, pe de o parte, iar pe de alta – aceste contributii nu si-ar gasi locul in alte culturi. De aceea, a admite constituirea unei minoritati aromane ar fi cea mai mare absurditate a istoriei contemporane a aromanilor.
3. Academia Romana i-a considerat intotdeauna pe aromani ca parte integranta a acestui popor, fara deosebire de locul de origine. Inca de la constituirea Societatii Literare Romane (1866), devenite Societatea Academica Romana (1867), fiecare provincie romaneasca a avut – potrivit numarului de locuitori – 4, respectiv 3 sau 2 membri fondatori, intre care si doi aromani: Ioan D. Caragiani si Dimitrie Cozacovici (Cosacovici). De-a lungul anilor, alte mari valori ale vietii publice, literelor, stiintelor si artelor din randurile aromanilor au fost primite in Academia Romana: mitropolitul Andrei Saguna, scriitorul si filologul George Murnu, stralucit traducator al „Iliadei” si „Odiseei”, lingvistul si folcloristul Pericle Papahagi, scriitorul si diplomatul Marcu Beza, lingvistul Theodor Capidan, autorul monografiilor fundamentale consacrate dialectelor aroman si meglenoroman, unul din redactorii de baza ai Dictionarului limbii romane, scriitorul si filologul Cezar Papacostea, istoricul literar Dumitru Caracostea, inginerul, specialist in astronautica, Elie Carafoli, pictorul Ion Pacea etc.
La aceasta ilustra galerie se cuvine a fi adaugati poetul si omul politic Dimitrie Bolintineanu, lingvistul si etnologul Tache Papahagi, autorul impunatorului Dictionar al dialectului aroman, stralucitul actor Toma Caragiu si numerosi alti reprezentanti ai stiintei, culturii si artelor din trecut si de astazi.
4. In tarile de la sud de Dunare, aromanii – ca si meglenoromanii – reprezinta minoritati nationale autohtone, alaturi de popoarele majoritare, ce au constituit state nationale, si alaturi de alte minoritati. Ei sunt acolo singurii vorbitori ai unei limbi romanice, printre alte limbi, toate neromanice. Rezolvarea statutului lor politic si cultural-lingvistic depinde de autoritatile din tarile respective si de vointa lor proprie, exprimata individual si colectiv. In orice caz, aromanii din Romania nu pot fi minoritari printre romani (asa cum sunt minoritarii reali: maghiarii, tiganii, sarbii, bulgarii, ucrainenii, slovacii, polonezii si altii).
5. Specificul aromanilor din tara noastra (traditii culturale, mod de viata, obiceiuri, port, folclor, proza si poezie dialectala) poate fi si este exprimat, cultivat si pastrat fara ca acesti romani sa fie considerati minoritate nationala, ceea ce nici nu sunt de fapt. Cat priveste participarea lor la viata social-politica a tarii, ei se bucura de aceleasi drepturi ca si toti romanii, ajungand unii – dupa cum se stie – deputati, senatori si ministri.
In concluzie, toti aromanii nord- si sud-dunareni sunt români (armâni), cu specificul lor dialectal, folcloric si etnografic, in cadrul generosului popor roman, unul din cele mai numeroase si mai puternice din Sud-Estul Europei.
Cei care vor, azi, sa se constituie intr-o minoritate nationala aromana in interiorul Romaniei incalca in mod flagrant datele reale ale istoriei si, totodata, valorile noastre morale si spirituale comune.
Academia Română
Ce spune în esenţă Comunitatea Armână din România:
1. Aromânii sunt urmaşii lui Alexandru Macedon.
2. Uneori spun că sunt fraţi cu românii, alteori că sunt verişori, alteori că sunt rude îndepărtate, alteori că nu au nicio legătură, sau au atâtea legături câte au şi cu italienii. În funcţie de cine vorbeşte din partea lor.
3. Aromânii au fost apropiaţi în mod artificial de către România, printr-o politică imperialistă, nu datorită legăturilor puternice de limbă şi origine comună.
4. Aromânii care au venit în PATRIA-MAMĂ în calitatea declarată de români, de fapt… (spun cei de la CAR), nu au venit în calitate de români, ci… au venit în calitate… de români, dar pentru că nu au avut încotro.
5. Şi, pentru că aromânii sunt nişte români speciali (ceea ce e adevărat), un grup format din 5-6 exemplare (Trifon, Caracotă, soţii Manţu şi încă doi al căror nume îl dau) a decis la Paris, pur subiectiv, personal, politic, prin anii 2000, că cel mai bun mod de a-ţi păstra calitatea „specială” este să ceri să fii recunoscut nu ca român cu statut special (cum era necesar şi este în continuare), ci ca ne-român, adică minoritar. La fel ca turcii, evreii, ruşii, bulgarii, somalezii, marţienii etc.
http://adevarul.ro/news/societate/vrearea-aromanilor-obtina-statut-minoritate-nationala-1_50ac9b407c42d5a66386ba18/index.html
Şi asta nu ar fi o problemă aşa mare, dacă şi-ar fi asumat-o ca program strict POLITIC. Faza e că pentru susţinerea ei inventează argumente lingvistice şi istorice şi contaminează spaţiul public cu ele.
____
Până acum 4-5 ani, spaţiul ştiinţific era relativ curat, pentru că niciun profesionist normal la cap nu susţinea aberaţiilor lor.
Şi… 😆 apare Tuşa.
Cei de la CAR au căutat dintotdeauna capete de pod, „kamikaze”, cum spunea cineva mai sus. Nu au găsit. Tot ce au reuşit a fost să se lege de instituţii onorabile (biblioteci, şcoli, universităţi) şi momente în sine pozitive (lansări de carte, expoziţii, vernisaje, festivaluri) pentru a-şi promova căcaturile subversive: apar la „minorităţi”, vorbesc de „poporul armânesc”, se plasează lângă „turci şi tătari”, vorbesc de „origini şi culturi separate” etc.
În genere, au mai picat în plasă oameni de bună-credinţă, dar s-au repliat rapid. Cei de la CAR nu au avut NICIODATĂ în interior forţă intelectuală de specialitate şi nici în exterior oameni pe care să se bazeze. Doar, temporar, cei care le cădeau în plasă în ocazii punctuale, de care se foloseau şi care, inevitabil, se retrăgeau.
Nu au găsit decât jumătăţi de oameni, caricaturi, precum unii cărora nu le dau numele, şi acest exemplar deosebit, care i-a minţit până şi pe ei, inventându-şi o biografie halucinantă.
Se spune că omului trebuie să i se dea un scop şi poate răsturna munţii.
La CAR sunt nişte oameni extrem de abili, cu intelecte chiar superioare (chiar dacă diplomele ar sugera inversul), dar puse în slujba unui scop eminamente greşit, absurd, pe care nu-l vor atinge niciodată şi care nu vor face decât un imens rău în tot demersul de urmărire şi realizare a acestui scop. Simplul spus, nu vor obţine nimic, în schimb vor strica tot.
Ei, şmecherii cu mustaţă de la CAR l-au ghicit imediat pe slabul de minte, puternic complexatul şi ambiţiosul Enache TUŞA, l-au cultivat în diverse moduri şi l-au pus în slujba realizării programului lor politic, acesta folosindu-se de poziţia de universitar, de jurnalist formator de opinie şi de DIRECTOR DE IMAGINE al Universităţii Ovidius pentru asta.
Enache Tuşa a fost, în ultimii 4 ani, „omul din interiorul sistemului al CAR”
După cum voi arăta. 😆
1. În decembrie 2012, în cadrul conferinţei de la CAR, în prezenţa dlui. Canacheu, dl. Tuşa a făcut anumite afirmaţii, pe care le voi releva mai târziu, prin citare şi indicarea minutelor exacte:
Filmuleţul complet este aici: https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo
2. În 10 august 2013, dl. TUŞA a organizat la Litorat TV o emisiune în care l-a avut ca invitat pe dl. STERE BECA, membru militant al CAR.
Filmul emsiunii este aici: https://www.youtube.com/watch?v=WerdRJ_kACc
3. În data de 24.05.2014 l-a avut invitat pe acelaşi Stere Beca.
Filmuleţul este aici: https://www.youtube.com/watch?v=NadDzeX4lnk
4. În data de 5.10.2013, l-a avut invitat pe acelaşi Stere Beca.
Filmuleţul aici: https://www.youtube.com/watch?v=_Mfk4z-dLqA
5. În data de 28.06.2014,i-a avut ca invitaţi pe Pero Tsatsa. şi pe încă o duduie.
Filmuleţul aici: https://www.youtube.com/watch?v=mYds0u5zYzA
6. În data de 13.09.2014, l-a avut ca invitat pe Dina Cuvata:
Filmuleţul aici: https://www.youtube.com/watch?v=kPHLFjPGmao#t=449
7. În 29.032013 l-a avut ca invitat pe dl. Nicolas Trifon
Filmuleţul aici: http://www.tvlitoral.ro/emisiuni/cetatean-in-romania/
8. În data de 8.03.2013 l-a avut ca invitat pe dl. Toma Enache.
Filmuleţul aici: https://www.youtube.com/watch?v=cJ_EYz7rx1k#t=1005
9. În data de 25.01.2013 l-a avut invitat pe Stere Beca: https://www.youtube.com/watch?v=sUZ5_X4SHzg#t=312
10. În data de 14.06.2013 l-a avut ca invitat pe dl. Tănase STAMULE, lider CAR.
Emisiunea aici: https://www.youtube.com/watch?v=aTh6NcbqbWA#t=628
11. CIREAŞA DE PE TORT :lol 😆 😆
În data de 17.05.2013, a organizat o emisiune în care i-a avut invitaţi pe Gogu ŞUŢU, Stere SAMARA, Costin STERE, lideri CAR.
Emisiunea e aici: https://www.youtube.com/watch?v=CniuSN8kvao#t=172
_______
Din păcate, alte 6-7 emisiuni (pe care le-am urmărit personal în direct sau în reluare, la tv) în care au oparticipat lideri CAR, nu există pe net, sau nu le-am găsit eu.
Ultima a avut loc în ianuarie 2016, dl. Tuşa avându-i ca invitatţi pe domnii Costin Stere şi Stere Beca, tema emisiunii fiind intenţia CAr de a se constitui în partid politic 😆
Ce s-a spus în aceste emisiuni PUBLICE organizate de dl. Tuşa, poate oricine să constate. În afară de de două emsiuni care au avut, formal, alte subiecte, dar în care relevant este faptul că membrii CAR au fost cultivaţi, celelalte emisiuni colcăie de afirmaţii care constituie urmărirea programului politic al CAR.
Extrase din aceste emisiuni, în curând.
Bonus:
2. Dl. Enache TUŞA a fost prezentator de gală al acţiunilor politice desfăşurate de Comunitatea Armânjă di România, cum ar fi „PRIMUVAERA A ARMNÂNJLORU”. Numai această grafie arată totul despre cine sunt cei de la CAR şi cei care le susţin aberaţiile.
http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/stele-ale-sportului-romanesc-premiate-la-primuveara-a-armanjloru-490059.html
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/sport/manifestarea-primuveara-a-armanjloru-a-adus-pe-scena-stele-ale-sportului-romanesc-am-crezut-ca-e-revolta-galerie-foto-490108.html
Pentru cine e interesat de geneza problemei, iată Mein Kampf-ul armânjlor, din 2006:
https://www.youtube.com/watch?v=yk9-Ut1GV0U
Faceţi o comparaţie între manifestaţiile politice ale acestor talibani dezaxaţi şi o Conferinţă civilizată, susţinută de profesionişti, despre aromâni.
Cu argumente istorice şi filologice se află adevărul, nu cu decizii politice:
https://www.youtube.com/watch?v=IvqC463E5Ck
Deci, în CONFERINŢA de la sediul CAR din decembrie 2012, dl. Enache Tuşa a mai declarat următoarele:
Întreaga filmare, de peste 2 ore, este aici: https://www.youtube.com/watch?v=PXp_eQYFdEo
Min. 56: 45: „Dobrogea a fost dată României pentru că era Carol etnic german. Dobrogea nu a fost niciodată românească. În urmă cu 150 de ani erau doar noroaie şi boli şi se vorbea doar turceşte şi bulgăreşte.”
Min. 57:30 : „La tema (de doctorat n.n.) m-am gândit în următoare conjunctură: m-au sfătuit de la Academie să fac un studiu despre cultura identitară la aromâni.”
Ce urmează e HALUCINANT:
Min. 58 „Vreau să-ţi spun că am găsit multe studii (legate de aromâni n.n.), dar toate erau centrate pe filozofia asta „FRAŢII NOŞTRI AROMÂNI”, „PATRIA NOASTRĂ ROMÂNIA.”
Nimic din ce ştiam eu din discuţiile pe care le-am avut cu oameni din sat.
Dar, după aia, din discuţii cu oameni… cu care am vorbit, mi-am dat seama că nu e aşa.
Din ce ştiam din sat de la mătuşile mele, din ce ştiam de la bunici, eu ştiam că noi suntem noi, iar românii (mucanii) sunt ei, nu avem treabă cu ei.
Şi eu am început să vorbesc cu oameni, cu bătrânii şi mi-am făcut lucrarea. Din ce am vorbit cu oameni şi din lucrări mai speciale, străine, nu din cele oficiale româneşti. Sunt lucruri mult diferite de cele oficiale”.
____
Lucrurile se clarifică: omul este anti-român din copilărie, are un bagaj resentimentar (separatist) antiromânesc din familie. E bolnav sufleteşte şi basta.
[fragment eliminat]
[fragment eliminat] şi-a cărat după el în lumea ştiinţifică în care a intrat cu spinarea, acest bagaj resentimentar antiromânesc.
Recunoaşte deschis că ignoră în mod principial normele minime academice şi că selectează în mod arbitrar informaţia istorică, silind-o să intre în Patul lui Procust al unor concluzii preconcepute.
(va urma…)
O NOUĂ DOVADĂ A ABUZULUI DE FUNCŢIE
La câteva zile de la prima emisiune referitoare la „scandalul Weigand” cu dl. Hagi, „reprezentantul Universităţii Ovidius”, dl. Enache Tuşa, a participat la o nouă emisiune cu dl. Cristian Hagi,
Prima emisiune este aici: https://www.youtube.com/watch?v=VOxhnpf6KME
______
A doua emisiune, cu genericul „Problematica aromânilor” este aici: https://www.youtube.com/watch?v=n38920yFRtQ
_____
Din păcate emisiunile sunt indexate prost şi nu pot fi găsite decât cu mult interes.
Despre cum a folosit dl. Enache Tuşa poziţia de la Universitatea Ovidius, cum s-a recomandat explicit în calitate de REPREZENTANT al Universităţii şi ce a spus în această calitate, declinată răspicat de la începutul emisiuni, poate vedea oricine.
Despre încălcarea flagrantă a Codului de Etică, prin promovarea COMUNITĂŢII ARMÂNE DIN ROMÂNIA cu ajutorul universităţii, îşi poate face oricine o părere urmărind cele două emisiuni.
Voi da şi citate, pe viitor, şi din acestea şi din alte creaţii nemuritoare ale dlui Tuşa. Până la Paşte o să ne tot dixtrăm.
____________
R E M E M B E R:
Art. 5, lit. d: conflict de interese – situaţia în care persoana care ocupă o funcţie în Universitatea „Ovidius” din Constanţa are un interes personal care influenţează sau pare să influenţeze îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate.
Interesele private ale persoanei care ocupă o funcţie în Universitatea „Ovidius” din Constanţa pot include (fără a se limita la acestea) un BENEFICIU de natură materială ori MORALĂ pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru persoane juridice sau ORGANIZAŢII cu care membrul comunităţii universitare a avut RELAŢII politice, ORGANIZAŢII sau de afaceri.
Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care membrul comunităţii universitare le are faţă de persoanele enumerate mai sus;”
https://www.youtube.com/watch?v=kTiO7fUmrs8
Încă un filmuleţ foarte interesant privitor la o „amplă cercetare interdisciplinară” coordonată de dl. Enache Tuşa.
Aceasta a fost desfăşurată de cercetători şi cadre universitare din Constanţa, Cluj-Napoca, Sibiu Timişoara, Bucureşti, iar „minoritatea armână” a fost subiectul şi obiectul amplelor cercetări de teren desfăşurate pe durata unei săptămâni
Din păcate doar 3 vorbitori au fost prezentaţi în filmuleţ: coordonatorul Enache Tuşa, „cercetătorii” Alexandru Gica şi Răzvan PANTELIMON, toţi fiind preferaţii noştri.
Vorbitorul de la min. 6, prezentat ca fiind reprezentantul Universităţii de Vest din Timişoara apare fără nume, doar cu păreri despre „minoritatea armânească”.
Ca o precizare marginală, „Evenimentul a fost organizat şi finanţat de Comunitatea Armână din România”. 😆
Altă dovadă a activităţilor pe care le desfăşoară de mult timp domnul Enache Tuşa, de la Academia Română.
În vara anului 2012 a avut loc la Cruşovo un „Simpozion ti limba shi cultura armaneasca di Krushova 2012” în care s-a făcut o propagandă politică deşănţată.
Din România a participat o delegaţie a C.A.R, alcătuită din:
Alexandru Gica,
Stere Beca,
Enache Tuşa,
Stere Samara
Costică Canacheu.
S-au spus, de către liderii politici ai unor organizaţii ale aromânilor din toată Peninsula Balcanică, toate neghiobiile din lume, începând de la Alexandru Macedon şi terminând cu ce vă puteţi închipui, nimic interesant, nimic nou.
__
Cel mai absolut sugestiv, pentru noi, e intervalul cuprins între min. 16-16:30.
E de antologie. 😆 😆 😆
https://www.youtube.com/watch?v=xM6BAT1-KKg
___
Cel mai mult m-a deranjat că dl. Enache Tuşa l-a cuprins drăgăstos de gât, i-a şoptit la ureche declaraţii de amor şi i-a turnat în pahar doar domnului Stere Samara, iar pe dl. Costică Canacheu l-a ignorat.
___
Cred că e clar definitiv cui şi ce fel de servicii PLĂTITE prestează „profesorlu” Enache Tuşa de mult timp.
Folosind poziţiile în care s-a infiltrat şi prostind toţi oamenii cu care intră în contact.
___
Şi dacă încă nu e clar, o să ne mai lămurim în viitor. Că foarte interesant e şi intervalul cuprins între min. 44-54. 😆
În cel mai recent CV, somitatea care se dezvăluie a fi dl. Tuşa Enache ne blagosloveşte cu alte informaţii şocante. Io nu mai am cuvinte, sunt absolut flabbergast.
http://ispri.ro/files_cv-uri/ST/ENACHE_TUSA%20ro.pdf
Zice că este licenţiat ŞI în sociologie, la Facultatea de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii din Craiova. 😆
Nu specifică şi când a urmat cursurile sau când a primit licenţă, dar orişicât.
Specializarea asta există din 2005, e acreditată din 2009 (exclusiv învăţământ la zi),
într-un CV din 2011 nu pomenea nimic de asta, nu-i greu de dus.
http://stiintesociale.ucv.ro/programe-academice/licenta/sociologie.html#
Nici bunul Dumnezeu nu cred că ştie dacă e adevărat sau nu ce zice acest mincinos patologic dovedit fără apel
Şi, oricum, nu trebuie să fii Dumnezeu ca să-ţi dai seama când a avut timpul fizic necesar un om de 35 de ani cu o familie de întreţinut şi cu n sinecuri, pentru toate aceste înfăptuiri intelectuale bruşte, după un veac de singurătate în maşină.
În orice caz, nivelul de impostură pe care l-a atins acest personaj nu l-am mai văzut la nimeni.
😆 😆 😆
http://www.gazetadenavodari.ro/gala-premiilor-omul-anului-bana-armaneasca/
Premiul „Gaudeamus Igitur” oferit dlui. Enache Tuşa de unul dintre propagandiştii şefi al separatismului etnic al aromânilor, dl. Dumitru Piceava, trebuie băgat urgent în CV, alături de prestigiosul premiu pentru excelenţă academică oferit de colegii de la Litoral TV.
O să va spun în curând ce mai trebuie băgat în CV.
P.S. „Gaudeamus Igitur”… muahahahhaha

SUPER COMENTARIU. CEL mai DESTEPT! FELICITARI! Bine ca s a gasit cineva sa ia ATTITTUDDINNEEE impotriva acestei HOARDE de subdezvoltati, toti unu si unu, analfabeti, care au transformat orasul intr un gunoi de comuna primitiva si ar trebui trimisi la originile lor. Totul e sa fie oamenii in stare sa se mobilizeze ca pe romani nu i intereseaza absolut nimic.
http://ecreator.ro/publicistica/4754-minciuna-are-picioare-scurte-plagiatul-de-asemenea-chiar-daca-i-cu-un-picior-la-constanta-si-cu-celalalt-la-sighetu-marmatiei.html