Miercuri noaptea, câţiva manifestanţi au sărit gardul Parlamentului. Or fi fost furioşi, or fi fost beţi, nu mai contează. Este primul semn că poporul nu mai glumeşte.
Dacă Ceauşescu a scos în 1989 armata pe străzi, Iliescu şi-a chemat minerii, guvernanţi de azi sunt în fundul gol. Niciun serviciu de protecţie şi pază din lume, oricât de bine pregătit şi dotat ar fi, nu poate ţine piept la 30.000 de oameni. Îmi reamintesc tensiunile sociale din 2012, atunci când Cotroceniul a fost asaltat de câteva mii de pensionari. Atunci nimeni nu a sărit gardul, sepepişti au răsuflat uşuraţi, iar Băsescu a dormit liniştit, asta dacă nu cumva s-au aplicat din timp protocoalele de evacuare din reşedinţa prezidenţială.
Acum e cu totul altceva. Două demisii chinuite contra 32 de morţi nu este un scor de acceptat. Mai ales că moartea încă mai pândeşte la căpătâiul zecilor de arşi în incendiul din bomba Colectiv. Băieţilor cu epoleţi, care bat ţara în lung şi lat protejaţi de coloana oficială, le recomand să ia o coală A4şi să scrie un text, începând aşa: DEMISIE. Dacă s-a ridicat poporul împotriva lor, nimic nu îi mai scapă.
Nici preşedintele ales să nu se culce pe o ureche! Acum dă un examen serios, dacă mai vrea să rămână la putere. Ar trebui, precum domnitorul Alexandru Lăpuşneanu în nuvela cu acelaşi nume, să dea poporului capul lui Moţoc. De această dată protestatarii sunt mulţi, dar nu proşti. Şi nici nu mai au răbdare. Hai, Moţoc, cu demisia aia!
Nici un comentariu