VREAU VOTUL ÎNAPOI! IOHANNIS, DĂ-ŢI DEMISIA!

„În primul rând, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rând, această abordare heirupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă.” – Klaus Iohannis dixit.

Păi, aşa ne-am înţeles, Klause, atunci când ţi-am dat votul meu şi am mai convins o grămadă de oameni din jurul meu să te voteze? Aşa era vorba când şeruiam pe wall-ul meu pozele de pe wall-ul tău şi mă entuziasmam pe măsură ce devenea clar că l-ai depăşit pe Mickey Mouse la numărătoare, datorită celor care stăteau la cozi prin ţări străine?

Prin frazele de mai sus, care par foarte elaborate şi învăţate pe de rost pentru a fi emise la momentul potrivit (Mihalache şi-a făcut datoria), Iohannis şi-a trădat toţi alegătorii, dar chiar pe toţi. Doar nu ne imaginăm că spectatorii Antenei 3, cei care se perindă din nou, a câta oară?, prin studiourile haznalei naţionale, creierele spălate care plâng la auzul veştii că se închide robinetul de minciuni, calomnii şi linşaje mediatice (din păcate, nu se închide, ar fi prea frumos…) sunt dintre cei care ar fi votat vreodată împotriva lui Ponta…

Nu, pe Iohannis l-am votat NOI, cei care am ales să uităm sau să ignorăm complicitatea lui la atacul concertat, din 2012, asupra statului de drept, pentru că alternativa Ponta era horror. Am zis că o fi avut o scăpare atunci… L-am votat gândind că, totuşi, e neamţ şi trebuie să aibă ceva din corectitudinea etniei sale. L-am votat văzând că nu emite vorbe goale şi sperând că e plin de substanţă. L-am votat comparându-i prestanţa calmă cu agitaţia şmecherească a contracandidatului său. L-am ales că părea om serios, în opoziţie cu plagiatorul şi mincinosul contracandidat.

Şi apoi am asistat, perplecşi, la vacanţele sale prelungite, la concentrarea asupra propriei persoane, la discursurile banale rostite cu intonaţie de dascăl la şcoala specială, numai în ocazii obligatorii, la promulgarea legii pensiilor speciale pentru parlamentari, la neatacarea alegerilor într-un tur, la amânarea sine die a modificării Constituţiei, la ignorarea cu superbie a cererii de a-l întâlni, făcută de români din diaspora în timpul concediului său petrecut la Miami, la fraternizarea consilierilor săi, ei înşişi dubioşi, cu persoane nefrecventabile.

Am fost din ce în ce mai dezamăgită, dar nu furnizase încă, până ieri, dovada concretă că este aşa cum faptele sale îl conturau. Empatia faţă de Antena 3 tradusă prin condamnarea unei instituţii a statului pentru că îşi face datoria şi prin punerea în discuţie a unei hotărâri judecătoreşti este piesa care lipsea din puzzle, picătura care a umplut paharul.

Faptul că preşedintele României se aliază cu hoţii şi mincinoşii este o ruşine naţională. În acest moment nu cred că mai este vreun votant al lui Iohannis care să nu-şi regrete alegerea sau să nu regrete că a ieşit din casă în 16 noiembrie 2014. Practic, legitimitatea acestui preşedinte a dispărut, iar el ar trebui să-şi dea demisia. Ştiu că nu o va face, dar trebuia să-mi cer votul înapoi…