În weekend-ul trecut, o manifestare culturală s-a încheiat – Caruselul COOLtural, iar alta a început – Festivalul Internaţional de Teatru Independent (FITIC) Blue Theatre. Başca un festival al chitarelor, ce a umplut sala teatrului şi a continuat în Piaţa Ovidiu. Dacă ne aducem aminte şi de recentul Festival de teatru antic, şi de Seathre Fest, aproape că începem să ne credem într-un oraş normal.
Sâmbătă, la Teatrul de Stat, a fost conferinţa de deschidere a Blue Theatre, avându-i ca amfitrioni pe actorul şi regizorul Lucian Iancu (în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Culturale Mişcarea Teatrală pentru Educaţia Tineretului, organizator al FITIC) şi pe scriitorul şi lingvistul Ion Coja (în calitatea sa de dramaturg constănţean). Alături de ei în încercarea de a oferi câteva coordonate ale conceptului de teatru independent s-au aflat actriţa Adriana Trandafir, George Remeş – directorul Godot-Café Teatru, Voicu Rădescu – directorul Green Hours, Daniel Vulcu – directorul Teatrului „Regina Maria” din Oradea şi jurnalista Alina Cristea (Telegraf).
Moderator a fost jurnalistul Valentin Ispas, care s-a ocupat (foarte bine) de comunicare pentru Carusel şi pentru acest din urmă festival.
Adriana Trandafir a adus un elogiu teatrului independent care, în pofida apropierii de pensionare, a însemnat pentru ea un nou început şi a făcut-o să fie conştientă de propria valoare şi identitate. Tot ea a atras atenţia asupra siglei foarte inspirate a festivalului, o cochilie stilizată de melc, şi a amănunţit metafora, descriind actorul independent ca pe un melc ce îşi poartă casa în spinare, cu greutate, dar cu hotărâre. „Am spălat scena, am călcat costumele, am aranjat decorurile…”, spunea actriţa, fără să se plângă, ci dimpotrivă. Sunt de menţionat cifrele pe care le-a dat Adriana Trandafir pentru a sublinia dinamica acestui tip de teatru: „Am jucat în 18 producţii de teatru independent, într-un timp foarte scurt, iar în acest moment joc în opt spectacole independente”.
După ce a subliniat „neatârnarea” teatrului independent faţă de finanţarea administraţiei locale sau faţă de influenţele politice, Lucian Iancu s-a simţit dator să-i aducă mulţumiri primarului pentru că a făcut posibilă organizarea unor manifestări culturale ce schimbă paradigma oraşului şi a menţionat nevoia constănţenilor de a avea un sediu adevărat pentru teatru, nu clădirea veche şi deteriorată a unui fost cinematograf, care este Fantasio.
George Remeş – directorul Godot-Café Teatru
De asemenea, în calitatea sa de director al unui teatru independent din capitală, Teatrul de pe Lipscani, Iancu a atras atenţia asupra condiţiei paupere şi nesigure a actorului din România, prost plătit şi fără siguranţa locului de muncă, idee ce a fost continuată şi de George Remeş, atunci când a încercat să clarifice cum privesc oamenii de teatru rezolvarea acestei probleme. O subvenţie a statului pentru fiecare actor în parte, nu pentru instituţiile teatrale, ar fi una dintre variante, care le-ar îmbunătăţi condiţiile de trai, şi/sau câte un leu dat înapoi teatrelor pentru fiecare bilet vândut şi impozitat, ceea ce ar însemna, practic, o micşorare a impozitelor şi ar stimula activitatea artistică.
Scriitorul Ion Coja a adus un alt subiect în discuţie: „Teatrul independent trebuie să înceapă cu autori independenţi, care nu fac jocul nimănui, decât al spectatorilor”. Exemplul pe care l-a oferit a fost situaţia în care s-a aflat cu ceva vreme în urmă, când un prieten i-a semnalat posibilitatea de a obţine o finanţare de la autoritatea locală pentru romanul său „Carnaval la Constanţa”, dată fiind pasiunea fostului primar pentru carnavaluri. Şi a refuzat să apeleze la el. „N-am putut s-o fac, din dispreţ pentru individul care m-ar fi susţinut”.
Pentru a arăta că până şi în perioada comunistă exista varianta independenţei, el a evocat punerea în scenă pe vremea aceea, la Constanţa, a două dintre textele sale, „Credinţa” şi „Jucătorul de table”, prima aducând în faţa spectatorilor figura lui Carol I, a doua problematizând existenţa lui Dumnezeu.
Leonte Năstase în procesul creaţiei
Nu a existat o concluzie a dezbaterii, dar a existat un rezultat concret, şi anume caricaturile pe care Leonte Năstase le-a desenat lui Lucian Iancu şi lui Ion Coja în timpul discuţiilor.
Concluzia mea este cea expusă pe scurt în titlu: să sperăm că toate aceste manifestări sunt de bun augur pentru cultură, să sperăm că vor exista şi gesturi mai consistente, care să lase Constanţa mai bogată măcar cu o clădire adecvată dedicată teatrului, să sperăm că nu vor mai apărea căpuşe „culturale” precum Fundaţia Fantasio, prin care să fie sifonate fonduri din bugetul local şi judeţean.
„În parc”, o producţie a Godot Café – Teatru a fost spectacolul care a deschis sâmbătă festivalul, urmat de „Shot sau Comedia Relaţiilor”, tot de la Godot.
Alte trei producţii au fost programate aseară, „Lungs”, al companiei Green Hours, „Copii răi” de la Teatrul Arte dell’Anima şi „Made in Ilva”, un spectacol al Companiei italiene „Instabili Vaganti”
Astăzi, de la ora 18, Teatrul de Artă Bucureşti prezintă „Cerere în căsătorie”, în regia lui Victor Olăhuț, de la ora 19.30 – „Happy End” de Zsolt Poszgai, cu Tudor Aaron Istodor (fiul Maiei Morgenstern), şi cu Raluca Aprodu (Teatrul Godot), iar de la 20.30, „Două liniuţe”, un spectacol de Lia Bugnar, cu Marius Manole şi Medeea Marinescu în rolurile principale (Godot). Programul detaliat al festivalului poate fi vizualizat aici, iar intrarea se face în limita locurilor disponibile.
Nici un comentariu