„Romanul comunismului românesc nu s-a scris niciodată după căderea comunismului, ci înainte”, a spus ieri, la Constanţa, Doina Jela, în cadrul conferinţei „Ficţiune şi non-ficţiune în abordarea trecutului comunist: eficienţă şi impact”, organizată de Universitatea „Ovidius” şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. Doina Jela şi-a lansat, în contextul conferinţei, romanul „Villa Margareta”, prilej cu care a mărturisit că a amestecat în opera sa, încă de la început, procedeele literare cu cele istorice şi cele jurnalistice. Probabil că de aceea cărţile Doinei Jela par să oscileze între graniţele extrem de delicate ale ficţiunii şi non-ficţiunii, ale memorialisticii şi ale anchetei jurnalistice.

Promotii tablouri pecanvas.ro

La conferinţa de ieri au luat parte, alături de scriitoare, conf. univ. dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius”, prof. univ. dr. Angelo Mitchievici, conf. univ. dr. Lăcrămioara Berechet şi conf. univ. dr. Alina Buzatu, dar şi alţi profesori ai universităţii constănţene, precum şi numeroşi studenţi. În opinia lui Angelo Mitchievici, opera Doinei Jela face recurs la un exerciţiu moral aflat în relaţie simbiotică cu un exerciţiu al memoriei. Totodată, acesta consideră că, prin ceea ce a scris, Jela figurează pe lista scurtă a cercetătorilor care au studiat, care au disecat sistemul totalitar românesc.

 

„Să nu cumva să fiţi tentaţi să credeţi că înainte era mai bine”

Obişnuită cu publicul numeros, dar mai puţin cu „un public mai înfricoşător, care e publicul tânăr”, aşa cum chiar ea a mărturisit, Doina Jela a explicat cum anume ar trebui să se producă sensibilizarea tinerilor în raport cu trecutul recent: prin multă emoţie şi empatie puse în ceea ce se scrie. „Cred că este firesc să ne intereseze prezentul şi viitorul. Trecutul e de datoria celor care l-au trăit, ei trebuie să facă efortul să vi-l împărtăşească”, le-a spus Doina Jela studenţilor, încercând însă să-i facă să înţeleagă că, şi dacă aleg să plece departe de casă, de părinţi, de tot ce a însemnat viaţa lor până la un punct, nu trebuie să cadă în capcana lui „înainte era mai bine”. „Să nu cumva să fiţi tentaţi să credeţi că înainte era mai bine. Nimic nu e mai rău decât să trăieşti într-o lume de ucigaşi”, a declarat scriitoarea, care a continuat precizând că tocmai prin raportarea la trecutul recent şi foarte recent al României, tinerii au obligaţia „de a nu aduce la conducerea ţării vreo extremă dreaptă sau vreo extremă stângă”, fiindcă „trecutul nu e niciodată definitiv şi el se poate oricând întoarce”.

În funcţie de vârste, de experienţele personale, de epoca în care s-au format identitar, intelectual, cei prezenţi la conferinţa de ieri au încercat, fără îndoială, emoţii diferite faţă de discursul Doinei Jela. Astfel, aceia care au trăit suficient de mult în comunism cât să ştie ce a presupus realmente sistemul au retrăit momente dureroase, momente ale unei tristeţi ascunse. La polul opus, am putut citi mirarea, aproape consternarea pe chipurile studenţilor de 19, 20 de ani, atunci când au auzit-o pe Doina Jela spunând: „[în comunism] erai efectiv preocupat de dimineaţă până seara cum să faci rost de zece ouă”.

 

Doina Jela este scriitoare, jurnalistă şi traducătoare. Numele său este legat de explorarea sistemului totalitar şi de reevaluarea istoriei recente. A coordonat colecţiile „Procesul comunismului” de la Editura Humanitas şi „Actual” de la Curtea Veche Publishing. A fondat Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

(Citit de 359 ori, 1 afisari astazi)