Deşi titlul pare de pamflet, o sa fiu cât se poate de serios. După 17 ani de presă, în care am asistat la accidente şi naufragii în care s-au pierdut zeci de vieţi omeneşti, noul director general de la Autoritatea Navală Română mi-a dat vestea cea bună: statul român bagă mâna în buzunar pentru achiziţia primului elicopter Search & Rescue (SAR) din România. Conceptul există de mult în Occident, iar americanii l-au adus aproape de perfecţiune.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Pe scurt, dacă nu aţi văzut pelicula “The Guardian”, producţie 2006, în care celebrul Kevin Costner interpretează excelent rolul înotătorului – salvator  profesionist de la bordul unui elicopter al Coast Guard-ului american:  salvatorului Costner îi moare colegul de echipaj, se retrage, devine instructor şi, la final, se sacrifică pentru a scăpa alţii cu viaţă. Ei bine, dacă lucrurile merg în direcţia bună, vor avea un astfel deechipaj pe litoral, cu tot cu elicopter.

În caz de naufragiu, elicopterul este primul care ajunge la faţa locului, salvatorul sare în apă, evaluează starea răniţilor, după care, unul câte unul, ei sunt ridicaţi în elicopter. După cum spunea directorul ANR, timpii de supravieţuire în apa rece sunt de la două la 15 minute, după care orice operaţiune de salvare devine o simplă căutare de cadavre.

fotoCazan

Liviu Cazan

Liviu Cazan ne-a mai spus că, ori de câte ori este nevoie, apelează pentru un elicopter la armată sau la Regional Air Services şi GSP, dar aceste două companii private nu au întotdeauna o aeronavă disponibilă să acţioneze în numele statului român. Lucru perfect corect, dacă ţinem cont de convenţia ILO şi alte protocoale internaţionale privind asistenţa şi salvarea naufragiaţilor în apele teritoriale asumate de statul român, dar mai ales dacă ne gândim câte zeci de mii de tone de kerosen au consumat, consumă şi vor consuma aleşii neamului în deplasările aeriene, şi degeaba.

De la naufragiul cargoului Sadu încoace (pe vremea fostului Grup 59 de Elicoptere Tuzla, piloţii mi-au povestit, off the record, cum, în dimineaţa zilei de 2 decembrie 1988 “am fost cu elicoperele la dig, am zburat cât de jos am putut, am lansat scările, care au trecut chiar pe lângă marinarii din apă, dar erau prea amorţiţi să se apuce de ele“), ori de câte ori se întâmplă vreun naufragiu pe litoral, toată lumea se întreabă de ce dracu nu avem şi noi un elicopter ca americanii. În decembrie, anul trecut, am fost printre primii ajunşi pe malul lacului Siutghiol care au asistat la jenantele operaţiuni de salvare ale ISU în cazul elicopterului SMURD prăbuşit: salvatorii au dat la vâsle pentru că nu era benzină în rezervorul bărcii, armata şi-a scos elicoptere din hangar doar când ministrul Oprea a sosit la faţa locului, însă oricum nu puteau facă nimic fără salvatori la bord.

Doar atât vă mai spun: în octombrie 2012 velierul HMS Bounty a fost scufundat de, atenţie!, uraganul Sandy, la 145 de kilometri de coastele americane. Pe vreme de uragan, două elicoptere ale Gărzii de Coastă Americane au decolat şi s-au chinuit vreo două ore, copiloţii au făcut pe salvatorii, aproape au rămas fără combustibil, dar au reuşit să salveze 14 din 16 membrii echipajului, ultimii doi fiind daţi dispăruţi. La noi, patru oameni s-au înecat la 500 de metri de mal, pe un soare strălucitor şi un lac ca sticla.

(Citit de 1.882 ori, 1 afisari astazi)