Au auzit că suntem o ţară coruptă şi săracă. Despre stereotipiile care apasă România

Uneori devine obositor să încerci să explici diferenţa dintre român şi rrom, ţări comuniste şi URSS, română şi rusă, sau să demontezi diverse alte mituri despre români. Totuşi, cred că merită efortul.În ultimii ani, am întâlnit persoane din toate colţurile lumii şi momentul în care spun că sunt originară din România e cam ca atunci când ieşi de la coafor cu o tunsoare cam ciudată şi te simţi de parcă ai avea un papagal pe cap la care ştii că o să se uite toată lumea. Reacţiile cunoscuţilor la noul look sunt variate: unii se miră, alţii se prefac că nu observă schimbarea, puţini îţi zic oarecum voalat că nu îţi stă prea bine.  Am avut parte de tot felul de reacţii atunci când am spus că sunt româncă. De la „România e un oraş în Spania?” sau priviri compătimitoare, până la „am facut un tur de două săptămâni în România şi mi se pare o ţară minunată”.

În Spania, am observat că românii sunt văzuţi din două unghiuri: persoanele care au avut contact cu români care lucrează cinstit spun ca suntem un popor de oameni muncitori şi serioşi, iar cei care au auzit lucruri despre romani doar de la televizor sau de la cunoştinţe pun semnul egal între român, ţigan şi hoţ. E o realitate dureroasă pentru comunitatea de români din Spania, dar singura soluţie a celor oneşti de aici este să demonstreze zi de zi, prin propriul exemplu, că generalizarile duc la concluzii neadevărate despre noi.

Dacă vorbeşti cu un spaniol sau un italian şi spui că eşti român, o să auzi invariabil o poveste despre un român care a ajuns în Spania sau Italia fără să vorbească o boabă din limba de acolo şi care în două luni vorbea aproape perfect. Trebuie precizat că noi, românii, suntem mult mai exigenţi cu străinii care încearcă să vorbească româneşte şi ne amuzăm copios la auzul celor mai mici greşeli. În schimb, spaniolii şi italienii sunt mult mai toleranţi şi, dacă eşti în stare să întrebi în ce direcţie merge autobuzul X, ei vor spune că vorbeşti aproape perfect. Mulţi dintre spanioli şi italieni au aflat odată cu imigraţia din România că limba română are origini latine şi de aici uşurinţa noastră de a învăţa alte limbi cu aceleaşi rădăcini.

Francezii mi s-au părut puţin mai informaţi la capitolul limbi romanice, poate şi prin prisma faptului că, istoric vorbind, legăturile României cu Franţa sunt mai puternice. Unii dintre ei au auzit că suntem o ţară coruptă şi săracă şi sunt curioşi să afle dacă e adevărat ce se aude şi care e situaţia actuală în ţară.

Mergând mai spre Est, am observat de multe ori o camaraderie tacită între persoanele din ţări din Europa Centrală şi de Est. Parcă e mai uşor să „spargi gheaţa” şi te simţi asemănător persoanelor din fostele ţări comuniste. Cehi, polonezi, sârbi, bulgari zâmbesc atunci când aud că eşti din România, mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit vizitaseră ţara noastră şi nu ne văd ca pe rudele mai sărace de la ţară, aşa cum se întâmplă adesea cu locuitorii multor ţări din Vestul Europei.

Totuşi, reacţiile cele mai interesante au venit din partea oamenilor de pe alte continente decât Europa. Una dintre primele reacţii care m-auUn profesor de inginerie mecanică de la o universitate din Statele Unite mi-a spus că studenţii români sunt excelenţi la matematică, printre cei mai buni pe care i-a văzut în toată cariera lui. surprins pozitiv a fost cea a unui profesor de inginerie mecanică de la o universitate din Statele Unite. Mi-a spus că studenţii români sunt excelenţi la matematică, printre cei mai buni pe care i-a văzut în toată cariera lui. Alte persoane din sistemul universitar sau de la companii americane mi-au spus că toţi românii pe care i-au cunoscut acolo sunt foarte bine pregătiţi şi că, de obicei, ei excelează în domeniile în care activează.

În ceea ce priveşte sistemul universitar, cred că explicaţia multitudinii de studenţi foarte buni stă în faptul că majoritatea elevilor români cu rezultate excepţionale aleg universităţi americane. Cât priveşte câmpul muncii, cum imigraţia ilegală dinspre Europa e aproape zero, persoanele care merg să lucreze în Statele Unite sunt probabil atât de bune în domeniul lor, încât o companie de la mii de kilometri distanţă să facă efortul de a le aduce acolo.

În America Centrală şi de Sud, am întâlnit reacţii neaşteptate. De pildă, în Columbia, majoritatea populaţiei masculine oftează şi încearcă să În Columbia, majoritatea populaţiei masculine oftează şi încearcă să pronunţe Răducioiu şi Hagi atunci când aud că eşti din Româniapronunţe Răducioiu şi Hagi atunci când aud că eşti din România. Explicaţia? La Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, Columbia se vedea cel puţin în finală după ce bătuse Argentina în faza calificărilor cu 5-0. S-a împiedicat de echipa României, despre care nu ştia absolut nimic până la momentul meciului. Acolo au aflat cine erau Hagi&Co şi nu au uitat nici până în ziua de azi de Maradona din Europa şi de bătaia pe care au luat-o acum mai bine de douăzeci de ani.

Pentru majoritatea ţărilor din America Latină, românii sunt un fel de ruşi şi aici se crede că am făcut parte din URSS. Oamenii rămân complet uimiţi de faptul că telenovelele au avut succes răsunător în România şi că majoritatea reprezentantelor sexului amator de poveşti cu Jose Armando şi Maria Fernanda pot lega o conversaţie în spaniolă pe baza cunoştinţelor din telenovele.

Uneori devine obositor să încerci să explici diferenţa dintre român şi rrom, ţări comuniste şi URSS, română şi rusă, sau să demontezi diverse alte mituri despre români. Totuşi, cred că merită efortul. Cu paşi mici, cu multă răbdare şi cu puterea exemplului, atât românii din ţară, cât şi cei din afara graniţelor putem contribui la crearea unei imagini corecte despre ceea ce sunt românii astăzi în lume.