Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat cultural la Constanţa de un eveniment editorial de excepţie, lansarea volumului „Viaţa tăcută a naturii. Fructe, flori, delicatese şi obiecte în pictura modernă românească 1846 – 1916”, a cărui autoare este Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă din oraşul nostru. Pentru a sublinia importanţa
cărţii şi autoarei, e suficient să spunem că, înaintea lansării din Constanţa, a avut loc o lansare în capitală, cu participarea lui Andrei Pleşu şi a istoricului de artă Pavel Şuşară. Iar a doua zi după lansare Doina Păuleanu a primit, la Iaşi, unul dintre premiile speciale ale Galei „Oamenii Timpului”.
Manifestarea culturală de la Muzeul de Artă a fost prefaţată de un frumos concert de colinde internaţionale, interpretate de studenţii Facultăţii de Arte a Universităţii „Ovidius” şi de elevi ai Colegiului de Arte „Regina Maria” şi a atras un numeros public, intrat în atmosfera sărbătorilor Crăciunului.
Volumul conceput de Doina Păuleanu este despre şi cu ceea ce de obicei numim „natură moartă”, doar că autoarea a evitat graţios să pună pe copertă sintagma oarecum depresivă, preferând să accentueze prin titlu viaţa acestui tip de tablouri.
Anca Ivaşcu, redactor-şef la Editura Monitorul Oficial a făcut elogiul colaborării pe termen lung al unei edituri ultraperformante cu o scriitoare extrem de prolifică şi serioasă, care finalizează o carte la fiecare câteva luni de muncă intensă. Cea lansată vinerea trecută este un „răsfăţ vizual”, adunând laolaltă 200 de tablouri repere din istoria artei, printr-o selecţie realizată de filtrul foarte fin al autoarei.
Cu aceeaşi elocvenţă dintotdeauna, muzeologul prof. univ. Ioan Opriş a subliniat valoarea cadoului pe care Doina Păuleanu ni l-a făcut de Crăciun prin acest volum „necesar din toate punctele de vedere”, ce „ne atinge sufleteşte pe toţi”, arătând în ce lume au trăit pictori români celebri ca Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu şi Ştefan Luchian, cu amănunte biografice puţin cunoscute de publicul larg.
Opriş s-a referit mai ales la capitolul Ştefan Luchian, insistând asupra miracolului creaţiei sale realizate în numai 32 de ani de viaţă şi arătând cum se produce „sublinierea sublimată a aspectului naţional” în tablourile sale cu flori aşezate în vase ceramice cu motive populare.
Doina Păuleanu a vorbit puţin despre munca sa, vegheată de pisici geloase şi de un soţ răbdător, discursul său reuşind, ca de obicei, să extragă esenţialul şi să familiarizeze publicul cu principalul concept al naturii moarte, mimesisul, şi cu istoricul genului. Ea s-a referit cu regret la insuficienta marcare a comemorării a o sută de ani de la moartea pictorului Ştefan Luchian şi a vorbit despre relaţia extraordinară a pictorului cu florile în ultima sa perioadă, când boala l-a ţintuit între patru pereţi: „pe măsură ce puterile vitale şi energia îi scădeau, florile pe care le picta deveneau din ce în ce mai strălucitoare”.
Înainte de a începe sesiunea de autografe, Doina Păuleanu a arătat că cea mai veche natură moartă cunoscută din România se află la Constanţa, fiind mormântul pictat Hypogeu, din secolul al patrulea.
Nici un comentariu