Căutaţi o oază de linişte sau vreţi un cadru romantic pentru luna de miere? Nu este nevoie decât să vă deplasaţi până la Cuibul Reginei (dana zero) din portul Constanţa. Acolo vă aşteaptă un yacht de mari dimensiuni, vopsit în gri şi echipat de lux. Mătase pe pereţi şi lemn de calitate, două cabine de lux care, înainte de 1989, erau denumite Cabinetul 1 şi Cabinetul 2.
Fost crucişător uşor port-elicopter, fost distrugător, a purtat de-a lungul timpului numele „Muntenia”, apoi „Timişoara”, pentru ca acum să se apropie de o binemeritată pensie sub steagul NATO şi denumirea de „Mărăşeşti”. Fosta navă-amiral a marinei militare, fregata cu numărul de bordaj 111 a fost privată, din motive de Revoluţie, de cele două nave – soră (planul comuniştilor prevedea construcţia a trei nave precum „Mărăşeşti”). Dar a muncit cât trei. La venerabila vârstă de 31 de ani, F 111 încă se mai joacă de-a războiul în Marea Neagră.
Depăşită fizic şi moral, a jucat luni rolul de gazdă pentru mass media în cadrul exerciţiului Sea Shield. De văzut nu am văzut mare lucru, că cele peste 20 de nave din şapte mări şi şapte zări nu se adunaseră încă, avioane nici atât. S-a tras puţin cu muniţie de manevră, s-a mimat un boarding.
Per ansamblu, slab, dar uite că bătrâna fregată, care zdrăngănea din toate încheieturile în timpul marşului, avea ceva viu, o speranţă. Nicoleta şi Andrei Pavăl, doi locotenenţi tineri de pe „Mărăşeşti”, s-au căsătorit sâmbăta trecută şi, în loc să plece în luna de miere, s-au prezentat luni la navă pentru a participa la grandioasa aplicaţie menită să îl sperie pe Putin. Vorba aceea: tinerei, frumuşei, cu uniforma de marină pe ei.
Omul bate oţelul, îmi zic eu, optimismul este o condiţie necesară acum în Forţele Navale, când bani nu sunt, iar România va juca rolul principal în noua flotă NATO din Marea Neagră. Dar, pe când mă adăposteam de soare sub tubul unei rachete navă-navă şi îl întrebam pe unul dintre militari într-o doară, aşa, de dragul conversaţiei, şi ciocănind cilindrul de metal, „avem rachete la bord?”, iar el îmi răspundea „nu!”, am realizat pe loc că mă aflu într-o croazieră de plăcere pe mare. Nici fregatele cumpărate cu bani grei de la britanici nu au rachete că, de!, aia era o altă afacere, pe alţi bani grei. Deci ne rămâne praştia ca să găurim ceva inamici.
P.S. Noi, civilii, ne-am simţit bine la aplicaţie. Aveţi dovada mai sus. Plus o plimbare cu RHIB-urile[i] de asalt ale GNFOS[ii], care ne-au preluat de la fregată şi ne-au dus în portul Mangalia.
[i] Rigid Hull Inflatable Boat
[ii] Grupul Naval al Forţelor pentru Operaţii Speciale
Foto wide: Gelu Strâmboaia
Nici un comentariu