Schimbul acesta de replici: Iohannis: „Nu voi nominaliza un premier cu probleme penale” PSD: „Da’ de ce?!!!” ne arată că infractorii nu au nici cea mai mică jenă faţă de cetăţenii României sau regret pentru faptele comise, ci le consideră un fel de incidente minore, ce se pot întâmpla oricui, mai puţin importante decât, să zicem, o absenţă de la serviciu, o ceartă cu nevasta sau scoaterea unei măsele de minte.
De fapt, ei se consideră nedreptăţiţi, cred că au fost cumva discriminaţi pentru că Departamentul Naţional Anticorupţie i-a cercetat tocmai pe ei. De ce, din mulţimea infractorilor printre care se învârt, tocmai pe ei a picat măgăreaţa?
Faptul că sunt în România idioţi care continuă să îi voteze deşi buzunarele lor sunt mai goale, mult mai goale, din cauza acestor hoţi, faptul că în societate sunt trataţi cu deferenţă pentru că au bani şi putere le dau tupeul formidabil de a vorbi ca şi cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le duhneşte.
Exemplul cel mai bun este Adrian Severin. După ce ne-a făcut de râs pe tot continentul şi n-a avut stropul de onoare care să-l facă să-şi dea demisia din Parlamentul European, vine şi ne spune că trebuie schimbate legile din România pentru a favoriza corupţii, deoarece sunt prea mulţi pentru ca regulile să nu fie făcute după ei. Un alt exemplu este Dragnea, care, condamnat pentru infracţiuni de natură electorală, ne spune că este îngrijorat pentru corectitudinea alegerilor parlamentare. Pun pariu că pe amândoi aceşti infractori condamnaţi vecinii îi salută cu respect, iar colegii îi gratulează cu strângeri de mână şi vorbe amicale. Şi se întâmplă la toate nivelurile, cu toate felurile de abateri de la regulile societăţii şi cu toate soiurile de impostori.
Genul ăsta de atitudine, nici măcar iertătoare, ci neglijentă a oamenilor a generat programe electorale ca acela al AMNISTIEI PENALE. S-a ajuns până acolo încât un partid a avut obrăznicia de a propune alegătorilor săi iertarea oricăror infracţiuni de corupţie, de furt din banul public. Am auzit şi un argument, de-a dreptul stupefiant: vezi Doamne, afaceristul român a fost confruntat cu o invazie a afaceriştilor străini, care au dat şpăgi ca să facă business în România. Şi atunci, ce să facă bietul de el… acelaşi lucru, fireşte. Putem să-l condamnăm? De fapt, intenţia lui a fost patriotică, n-a vrut să lase ţărişoara pe mânile străinilor. Chiar aşa, de ce să fure străinii din banul public, ce, noi nu ne pricepem? Să luăm de la săraci şi să dăm la bogaţi, dar numai la bogaţii români, să ne înţelegem! Un fel de haiducie naţionalistă pe invers, care va să zică. Este cea mai mare măgărie pe care am văzut-o în ultima vreme, şi am văzut foooarte multe în această campanie electorală.
Dacă un asemenea mesaj este înghiţit de electorat, de societate, îmi vine să cred că suntem cu totul defecţi şi că mai lipseşte foarte puţin până când or să ne bage la puşcărie pentru că suntem cinstiţi.
Şi, atunci, cine e mai potrivit decât preşedintele acestei ţări să le aducă aminte penalilor că sunt penali şi să-i forţeze, prin eliminarea de la evenimentele festive prilejuite de sărbătoarea Marii Uniri, să facă un pas sau mai mulţi înapoi, dacă nu înţeleg de bunul simţ comun şi de normele civilizate de comportament.
Ce prilej poate fi mai adecvat decât sărbătorirea Zilei Naţionale pentru a impune o atmosferă mai salubră, fără iz de Jilava, pentru a arăta că România nu e un cuib de hoţi?
Nici un comentariu