Îl cunosc pe comisarul şef de poliţie Tudorel Dogaru, actualul comandant al Poliţiei Municipiului Constanţa, de prin 1997 – 1998, când era poliţist operativ la Rutieră, probabil cel mai priceput în a explica reporterilor evenimentele din trafic. Din curriculum vitae reiese că 1997 este anul în care şi-a început munca în Poliţia Română, după absolvirea Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza”. L-am întâlnit pe parcursul anilor în diferite funcţii, unde a fost nevoie de el, de la adjunct, la şef de birou sau la şef de serviciu, de la Poliţia Rutieră la Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă al DGIPI sau la Serviciul pentru Acţiuni Speciale, mai cunoscut sub denumirea veche, DIAS.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Este prototipul poliţistului modern, şcolit, care ştie să explice pe înţelesul tuturor o infracţiune, ştie să comunice atât cu infractorii cât şi cu ziariştii. De altfel, nici la capitolul educaţie nu s-a oprit la Academia de Poliţie sau la cursul post-universitar în Ştiinţe penale, la Universitatea din Bucureşti, ci a obţinut şi o licenţă în Psiho-sociologie, a absolvit modulul psiho-pedagogic şi apoi un masterat în Drept maritim şi portuar, toate acestea din urmă la Universitatea „Ovidius”.

Din 15 ianuarie a.c. a preluat cu împuternicire postul de comisar şef al Poliţiei Municipiului Constanţa (PMC). După două luni şi jumătate în funcţie, le transmite constănţenilor că trăiesc într-un oraş sigur şi că nu-şi va permite niciodată să invoce probleme reale, cum este deficitul de personal, pentru a se scuza pentru eventuale nereuşite.

 

«Numărul persoanelor care au „beneficiat” de o măsură preventivă, dintre care multe sunt arestări, a crescut cu 20 la sută faţă de anul trecut» 

Reporter: Când îmi concepeam întrebările pentru interviu mi-am dat seama că munca poliţiştilor este, de fapt, invizibilă atunci când nu există probleme.

Tudorel Dogaru: Partea de rutieră şi de ordine publică este vizibilă, partea de secretariat este invizibilă, dar volumul este foarte mare. O să vă dau exemple de lucruri care nu se văd, căci toată lumea se gândeşte că poliţistul ar trebui să fie exclusiv pe stradă, în punctele fierbinţi, alături de cetăţean, să acţioneze, să prindă hoţii, să-i trimită la puşcărie. Realitatea este că sunt foarte multe activităţi care se desfăşoară departe de ochii publicului, nu pentru că am avea ceva de ascuns, ci pentru că activităţile alea nu se văd pur şi simplu, sunt în birouri. Spre exemplu, activitatea de citare: tot ce înseamnă citaţii trimise din alte structuri, ajung aici, se procesează, se dau la compartimentul de profil pentru citare; mandatele de aducere trimise de parchet, de instanţe, de alte poliţii, afişarea proceselor verbale de constatare a contravenţiei, şi acelea trebuie executate de cineva. Este un volum foarte mare de informaţii care se prelucrează. Activitatea cu executorii judecătoreşti, cu cei fiscali… Asta pentru că poliţia este prinsă aproape în orice presupune aplicarea legii sau constatarea neaplicării legii. Plaja este imensă, începând de la fumat până la deplasarea vehiculelor pe plajă, toate presupun atribuţii pentru poliţia română.

R.: Este prea multă birocraţie? Ar putea fi simplificate procedurile?

T.D.: Dacă vorbim de diminuarea volumului de hârtii, întotdeauna este loc să mai umbli, dar pe segmentul acesta despre care am discutat, chiar nu, aici lucrurile sunt foarte clare.

R.: De ce necazuri îi scutiţi pe constănţeni fără ca ei să ştie, de fapt?

T.D.: Acţiunile de prevenire sunt executate de biroul de profil (Biroul de Prevenire şi Combatere a Criminalităţii Organizate), la nivelul inspectoratului judeţean, dar foarte multe activităţi se concentrează pe municipiul Constanţa, în colaborare cu secţiile urbane sau rurale, în special prin poliţia de proximitate – acţiuni care se desfăşoară în mediul şcolar, universitar, în situaţia în care apare un anumit mod de operare sau apar împrejurările care pot favoriza comiterea faptelor, trebuie să le gestionăm ca atare şi să îndreptăm activitatea de prevenire spre zona respectivă.

De exemplu, ultimele fapte, furtul prin împrietenire – metoda detergentul, pomana, orezul, numiţi-o cum vreţi… – aici avem o problemă la momentul acesta, adică cinci fapte în decurs de o săptămână şi trebuie să informăm populaţia. Se profită de vârsta celor care cad victime, adică vârsta a treia, peste 75 de ani, de regulă.

Şi este o vârstă care, alături de minori, de copii, este vizată de toate acţiunile de prevenire. Începând de la partea rutieră până la ceea ce ţine de prevenirea criminalităţii. Şi aici acţionează biroul de prevenire în colaborare cu poliţia de proximitate, având nişte priorităţi pe care noi le stabilim.

 

În spargerile de locuinţe e ca în modă. Au reapărut omul cu butucul şi furtul prin împrietenire

La această oră, acţionăm pentru prevenirea furturilor din locuinţe, indiferent că avem de-a face cu clasicele spargeri, prin metode consacrate, de genul forţării ferestrei de termopan la parter sau smulgere a gratiei, sau, mai nou, prin forfecarea butucului cu metode confecţionate artizanal. Asta este o metodă reapărută. Şi în acest domeniu este ca în modă, sunt lucruri care reapar ciclic, în general când se eliberează din penitenciar oamenii cu metoda, pentru că fiecare are un anumit modus operandi. Deci a revenit omul cu butucul, sau oamenii (sună aşa, sinistru, parcă-i din Twin Peaks…). La chestiuni de genul acesta, intervenţia poliţiei pentru prevenire este aceea de a recomanda oamenilor să-şi asigure locuinţa cu  mai multe sisteme de încuiere, să-şi monteze un sistem de alarmare…

În  cealaltă parte, la furtul prin împrietenire, ne confruntăm cu o oarecare inventivitate a infractorilor pentru a diversifica metodele, dar, în esenţă, ele sunt aceleaşi. Se asigură pătrunderea în locuinţă cu un anumit pretext, se asigură distragerea atenţiei victimei cu un anumit motiv, iar cât timp victima este atentă la ce-i explică persoana respectivă – în general sunt femei, şi, în general, de etnie romă –, cealaltă persoană scotoceşte prin casă, identifică bani sau bijuterii.Sesizarea de urgenţă a poliţiei dă mai multe şanse pentru recuperarea prejudiciului

Este şi un oarecare timp care se scurge până când victima îşi dă seama că a fost păgubită, ceea ce le asigură infractorilor posibilitatea să scape, să se îndepărteze de zona respectivă. La o sesizare venită imediat, se scotoceşte zona, sunt proceduri pe care le avem pentru prinderea infractorilor, dar în aceste situaţii trece destulă vreme până îşi dau seama, îşi sună mai întâi copiii, copiii le spun să sune la 112, iar timpul scurs este suficient să ne îngreuneze munca. Asta nu înseamnă că nu vor fi prinşi la un moment dat. Problema este cu recuperarea prejudiciilor pentru că, dacă fură bani, îi cheltuiesc, iar respectivii nu au nimic pe numele lor şi nu desfăşoară nicio activitate aducătoare de venituri, aşa că, evident, nu ai ce să recuperezi de la ei. Sigur că asta ar trebui să constituie un temei ca pedeapsa să fie mai aspră, dar asta excede activităţile noastre.

R.: Legenda urbană spune că nu prindeţi hoţii din locuinţe, că doar trimiteţi specialiştii să murdărească pereţii, mobilele şi clanţele. Că nu vă daţi suficient interesul pentru bunurile cetăţenilor. Aveţi să ne daţi exemple care să contrazică aceste legende?

T.D.: Bine că este doar o legendă. Sigur că-i prindem. Însă hoţii din locuinţe sunt printre cei mai buni hoţi. Unii acţionează în alte oraşe decât cele de domiciliu, adică azi sunt la Constanţa, mâine sunt la Galaţi, peste câteva zile sunt la Târgu Mureş, dar asta nu înseamnă că sunt de neprins. Oricum undeva toate lucrurile astea sunt centralizate. Chiar în urmă cu vreo două săptămâni am prins o grupare, am folosit armamentul, au fost trase treisprezece focuri de armă. Au fost prinşi imediat după o faptă, în flagrant, sunt arestaţi, unul dintre ei în două cauze, iar de atunci e linişte. Acum, se lucrează la probarea faptelor pentru că sunt mai multe.

R.: Câţi sunt în grupare?

T.D.: Sunt mai mulţi, nu vreau să dau cifre precise pentru că este o anchetă în curs de desfăşurare şi este posibil să mai fie vreo două rămăşiţe din grupare, pe care le avem în vedere. Probabil că legenda asta a apărut în urma realităţii că gradul de recuperare a prejudiciului este relativ mic, mai ales pentru că fură bani şi îi cheltuiesc, sau fură bijuterii şi telefoane pe care le vând la întâmplare, într-o parcare, să zicem, nu neapărat prin filiere dinainte stabilite. Din punctul nostru de vedere, reprezintă o prioritate recuperarea bunurilor corp delict, pentru că ne ajută în ceea ce priveşte probaţiunea, deci avem în vedere şi acoperirea prejudiciului, dar şi probarea cât mai multor fapte. Nu trebuie să-şi imagineze oamenii că dăm la o parte aspectul acesta, că, pur şi simplu, nu ne interesează. Noi trebuie să probăm cât mai multe fapte întrucât pentru fiecare faptă infractorului îi creşte pedeapsa.

 

„Da, este un deficit de poliţişti, dar asta nu poate fi o scuză, nu putem pune genunchiul în pământ!”

R.: Din cauza deficitului de personal, care este o problemă foarte mediatizată şi bine-cunoscută, ce aspecte ale siguranţei cetăţeanului au fost neglijate?

T.D.: Da, există un deficit considerabil de personal, şi ca urmare a faptului că au fost mai bune, în ultima perioadă, condiţiile de pensionare, şi pentru cei care împlineau vârsta, şi pentru cei care se puteau pensiona anticipat, deci numărul prevăzut de pensionări a fost depăşit de realitate. Acum, ce să facem, să punem genunchiul în pământ şi să capotăm? Asta nu este o variantă. Chiar dacă este foarte greu, mult mai greu, nu putem să renunţăm şi nici nu pot să am o astfel de scuză faţă de cetăţenii care sună la 112 şi au nevoie de ajutor. Nu pot să le spun „ştiţi, am un deficit de Nu pot să le spun cetăţenilor „ştiţi, am un deficit de personal, aşa că o să vină oamenii nu în trei minute, ci în 13 minute…” personal, aşa că o să vină oamenii nu în trei minute, ci în 13 minute…” Este exclusă modalitatea asta de abordare şi atunci trebuie să găsim soluţii. Şi le găsim. Mai scoatem pe stradă, în anumite intervale de timp, dintre cei care aveau activităţi de birou, mai suplinim cu oameni de la poliţia de proximitate, până când o să se reuşească angajarea, dar asta excede competenţele mele. Orice şef de unitate, de post, aţi întreba, o să aflaţi acelaşi răspuns: da, am vrea ca numărul de poliţişti să fie mai mare, dar nu suntem noi cei care decid dacă se angajează poliţişti, cel mult putem să propunem. Dacă mă întrebaţi pe mine, evident că este nevoie, raportat la situaţia operativă.

R.: Care este deficitul de poliţişti la nivelul municipiului Constanţa?

T.D.: Circa 15 la sută. Prognoza este că până la sfârşitul anului va fi acoperit, dar întâi să vedem şi apoi să discutăm. Nu aş vrea să induc un sentiment de îngrijorare, pentru că la ora aceasta municipiul Constanţa reprezintă o localitate sigură. Nu avem nişte probleme majore, infracţiuni caracterizate de violenţă excesivă. Sigur, există probleme, dar, raportat la ceea ce a fost cândva în Constanţa, vă spun că lucrurile sunt acceptabile. Zic acceptabile pentru că, sigur, ne-am dori şi noi, şi cetăţenii să nu se întâmple nimic, dar nu este posibil şi nu va fi niciodată, cum nu a fost niciodată în istoria omenirii.

R.: Cum este organizată Poliţia Municipiului Constanţa?

T.D.: Avem cinci secţii urbane, trei birouri – biroul de poliţie pentru staţiunea Mamaia, biroul de investigaţii criminale şi biroul rutier – şi două secţii rurale care au în sfera de intervenţie nişte localităţi limitrofe oraşului Constanţa, dar cu problematică la nivel de oraş – Valu lui Traian, Cumpăna, Agigea, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Grădina, Lumina. Deci aria de intervenţie cuprinde, de fapt, zona metropolitană.

 

Traficul de etnobotanice – constatări săptămânale

R.: Infracţionalitatea în şcoli, traficul de droguri sau de etnobotanice în şcoli – cum credeţi că pot fi combătute? Ce se face în acest moment?

T.D.: Când am spus că municipiul Constanţa este un oraş sigur, m-am referit inclusiv la asta. Evident că există şi aşa ceva. Parte din competenţă, dacă este vorba de grupări organizate, aparţine Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate, nu Poliţiei Municipiului, dar cazuri izolate, în sensul unor indivizi care acţionează singuri, au existat, nu neapărat în şcoli, ci în zone aflate în apropierea şcolilor şi în alte zone. Constatări au fost făcute săptămânal – în general este vorba de etnobotanice, nu de alte droguri.

R.: Este vorba de persoane majore sau minore?

T.D.: Sunt şi majori, şi minori. Dacă ne referim la consum, sunt în majoritate minori. Sunt constatări făcute şi de jandarmi, şi de cei de la secţii. Dar siguranţa în şcoli este o prioritate a Poliţiei române şi, prin urmare, şi a Poliţiei Municipiului Constanţa.

Trimitem poliţişti la ieşirea de la cursuri. Poliţistul, prin prezenţa lui fizică, are rolul să descurajeze infracţiunile.Niciodată nu poţi fi mulţumit de ceea ce se realizează aici pentru că, de la o generaţie la alta, noi, părinţii, suntem tentaţi  să-i supraveghem din ce în ce mai mult pe copii, apar şi alte pericole care altădată nu existau – consumul de droguri, infracţionalitatea cibernetică, hărţuirea pe internet – noi avem în vedere aceste chestiuni şi , din ianuarie, am  instituit o măsură ca, la unităţile şcolare la care au fost raportate stări conflictuale, între elevi, între elevi şi persoane din imediata apropiere a şcolii, între părinţi şi elevi, între profesori şi părinţi sau profesori şi elevi, la intrarea la cursuri, la ieşirea de la cursuri, mai ales dimineaţa, să trimitem poliţişti de proximitate zilnic. Pe bulevardele mari i-am angrenat şi pe cei de la Rutieră, să-şi facă simţită prezenţa la orele dimineţii. Le-am transmis să ia legătura cu cei care asigură paza la unităţile de învăţământ, să-şi asigure prezenţa acolo şi măcar o dată pe săptămână să ia legătura cu factorii de conducere din şcolile respective pentru ca astfel să colectăm informaţiile de care avem nevoie  despre potenţiala organizare sau săvârşire a unor fapte şi să putem interveni eficient. Ideal ar fi să avem posibilitatea de a trimite poliţişti la toate unităţile şcolare, dar suntem nevoiţi să facem o selecţie, fără ca asta să însemne că acelea la care trimitem sunt şcoli unde domină insecuritatea sau că riscul este foarte ridicat. Nu, noi ne-am luat după incidentele raportate în trecut. Poliţistul, prin prezenţa lui fizică, are rolul să descurajeze faptele infracţionale.

 

Cerşetoria – peste 60 de contravenţii, cinci dosare penale, acţiune concertată cu Poliţia locală şi Protecţia copilului

R.: Cum colaboraţi cu Poliţia locală? Care sunt mecanismele de colaborare? Ce pot ei să facă şi nu puteţi dvs. şi invers?

T.D.: Colaborez cu oricine care îşi manifestă disponibilitatea în a gestiona împreună problematica de ordine publică şi de asigurare a respectării legii.

R.: Şi ei şi-o manifestă?

T.D.: Ei sunt puţini. Dar da, şi-o manifestă, ca idee. Însă, la momentul actual, ei acţionează doar pe partea de Rutieră şi punct. Sunt puţini pentru că nu au putut angaja până acum. Înţeleg că acum ar vrea să angajeze 30 – 40 de poliţişti pe partea de ordine publică, dar nu am nişte informaţii sigure, de la sursă.

Sigur, competenţele sunt diferite; în măsura în care poliţia naţională are anumite zone pe care nu le poate acoperi prin prisma competenţelor, intervine competenţa poliţiei locale, spre exemplu spaţiile verzi, consumul de băuturi alcoolice în alte locuri decât cele publice, au şi partea de panotaj, de comerţ, corpul de control, partea de ordine publică în măsura în care ne acordă sprijin pentru stoparea cerşetoriei, vagabondajului.

R.: Exact, cerşetoria – ce măsuri luaţi ca să o eradicaţi? Nu e intersecţie mare în Constanţa fără cerşetorii ei.

T.D.: Am să vă contrazic. De mai mult de trei săptămâni PMC a demarat o acţiune amplă exclusiv pe cerşetorie. Sunt mai mult de 60 de contravenţii constatate, sunt bani confiscaţi, sunt cinci dosare penale întocmite pentru fapte în legătură cu cerşetoria, evident, fapte săvârşite de majori, şi căutăm, şi împreună cu protecţia copilului, şi cu poliţia locală (am avut nişte întâlniri informale în sensul acesta), să găsim nişte soluţii: pe de-o parte să descurajăm fenomenul, pe de altă parte să-l combatem. Partea represivă, reactivă ne revine nou, partea preventivă ne revine şi nouă, dar în colaborare cu instituţiile pe care le-am menţionat. De altfel, colaborarea asta cu Protecţia copilului se realizează în sensul că la orice constatare de cerşetorie pe care noi o facem – în sens larg – vin cei de la direcţie, indiferent de oră, ne asistă şi ne dau sprijin. Îşi iau măsurile pe care le prevede legea, pe palierul lor de activităţi, noi le luăm pe ale noastre, sancţionăm părinţi, contactăm şi instituţiile ce gestionează persoanele cu handicap care apelează la mila publicului.

Am spus că vă contrazic pentru că ieri special m-am deplasat prin municipiu, prin zonele unde ştiam că îşi fac veacul, şi nu erau.

R.: Ieri erau cerşetori la intersecţia de la Casa de cultură.

T.D.: Iar eu vă spun că ieri a fost constatată o faptă: o majoră cu doi minori de 3 şi 5 ani, acum are dosar penal. O să-i trimitem în judecată şi sperăm că acolo va interveni măsura decăderii din drepturile părinteşti, iar copiii să-i ia statul.

R.: Dar există nişte reţele? Pentru că cerşetoria este deseori astfel organizată, iar la capătul firului există nişte profitori.

T.D.: În momentul de faţă avem în vedere şi chestiunea asta, dar cei mai mulţi, undeva la 95 la sută, nu sunt organizaţi. Dacă înseamnă reţea un părinte care are cinci minori şi îi trimite la cerşit…

R.: Cam înseamnă…

T.D.: Da, atunci puteţi să-i spuneţi reţea, dar, în realitate, din punctul de vedere al organizării, şi discutăm strict pe Codul Penal, nu este reţea. Oricum, li se întocmesc dosare penale şi se iau toate măsurile care se impun.

R.: Piaţa Griviţei este, de multă vreme, un focar de infracţionalitate: ţigări de contrabandă, hoţi de buzunare…

T.D.: Şi intervenţia poliţiei se desfăşoară cu ritmicitate. Şi pe palierul de ordine publică, şi de investigaţii criminale, şi economic, deşi noi, poliţia municipiului, nu avem o structură specializată pe economic, dar se desfăşoară şi astfel de activităţi. Ca să vă faceţi aşa, o idee: numărul persoanelor care au „beneficiat” de o măsură preventivă, dintre care multe sunt arestări, a crescut cu 20 la sută faţă de anul trecut. Deci fermitatea este cuvântul de ordine. Că poate ne-am dori noi ca pentru anumite fapte să avem instrumente ca să fim mai fermi… lucrăm cu ceea ce prevede legea. Concret, sunt circa 60 de persoane care sunt în arest preventiv, în arest la domiciliu, sub control judiciar şi Sunt găşculiţe de cartier care trebuie monitorizate astfel încât să nu devină o problemă.desfăşurăm şi activităţi pe alte forme de organizare sau cristalizare a unor grupuri, în special în cartiere.

R.: Este vorba despre grupuri care au sau pot dobândi caracter de pericol public?

T.D.: Este vorba despre găşculiţe de cartier care trebuie monitorizate astfel încât să nu devină o problemă.

 

Combaterea terorismului: „Credeţi-mă că avem posibilitatea să intervenim indiferent de nivelul de alertă!”

R.: Are Poliţia municipiului şi judeţului Constanţa capacitatea de a interveni într-o situaţie de criză, există efective, există planuri de acţiune conjugată împotriva terorismului?

T.D.: Poliţia este obligată şi face treaba asta. Am avut recent o situaţie la gară, cu un bagaj suspect, şi eu consider că am acţionat corespunzător. Trebuie să precizez că nu a fost un exerciţiu, pentru că nu ne-am permite să facem un exerciţiu fără să anunţăm, întrucât nu vrem să inducem o stare de teamă populaţiei.

Sunt nişte planuri de cooperare, sunt stabilite atribuţiile tuturor acestor structuri. Suntem pregătiţi să facem faţă oricărui nivel de alertă, oricărui gen de sesizare.

R.: Aveţi mijloace tehnice adecvate, aveţi, spre exemplu, lunetişti dotaţi corespunzător?

T.D.: Nu vreau să intru în chestiuni de proceduri interne. Eu vă spun că suntem pregătiţi să intervenim în orice situaţie, pe actuala legislaţie şi cu procedurile de lucru pe care le avem. Forma în care se intervine n-o s-o dezvălui pentru că nu ar fi corect şi nici legal. Dar, când am spus da, credeţi-mă că avem posibilitatea să intervenim indiferent de nivelul de alertă şi indiferent de ce anume s-ar putea întâmpla. Oamenii sunt pregătiţi, au participat şi participă la cursuri, inclusiv organizate pe fonduri europene, pe partea de pirotehnică şi aşa mai departe.

Avem dotarea pe care noi, ca societate, ne-o putem permite. Că ar fi bine să avem tehnică mai nouă, sigur, ar fi mai bine, dar faptul că unele dotări sunt mai vechi nu înseamnă că sunt lipsite de eficienţă. Şi, oricum, dotarea de acum este superioară dotării pe care a avut-o poliţia de-a lungul timpului. Din punct de vedere strict al resurselor logistice totul este perfectibil, dar nu avem absolut nici un motiv de îngrijorare, spre exemplu, pe partea de comunicaţii şi informatică suntem foarte bine. Foarte bine! Nu are rost să ne plângem sau să ne găsim motive de scuze. Că ar putea să fie arme mai noi şi mai performante, sigur că da! Că ar putea să fie maşini mai puternice, de asemenea!

R.: Şi există vreo şansă de îmbunătăţire, de updatare?

T.D.: Eu cred că da. Există un  trend în ceea ce priveşte investiţiile inclusiv pe zona asta. Şi ca urmare a ceea ce se petrece în Europa. Dar, la acest moment, România nu are un motiv de îngrijorare.

R.: De când sunteţi în Poliţie?

T.D.: De 19 ani. În total 23, cu tot cu Academia.

 

„Mult-hulita Poliţie Română trebuie respectată!”

R.: Cum s-a schimbat Poliţia Română de când o ştiţi dumneavoastră?

T.D.: Foarte mult. Sunt şi lucruri foarte bune, sunt şi lucruri mai puţin bune, dar nu o să vi le spun, pentru că astea se rezolvă în familie. Dar, una peste alta, poliţia s-a transformat de la an la an, şi nu numai. Gândiţi-vă numai la ceea ce se întâmplă pentru combaterea corupţiei! Nu ştiu dacă mai este vreo instituţie care are alte două instituţii menite să combată fenomenul – Direcţia Generală Anticorupţie şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă. Mă îndoiesc că mai este vreun  minister care să aibă două unităţi care acţionează concertat cu unităţile de parchet în direcţia asta. Şi lucrurile astea se văd. Se văd în reacţiile oamenilor, în schimbarea procedurilor de lucru. Iar mult-hulita Poliţie română – pentru că nimeni nu o să iubească o instituţie care te sancţionează pentru ilegalităţile pe care le faci – poliţia română trebuie respectată pentru că şi în situaţii grele sau foarte grele nu-şi permite să se întoarcă cu spatele sau să pună genunchiul în pământ. Nu există alternativa retragerii, trebuie să mergem înainte. Eu ţin extrem de mult la instituţia asta – nu vreau să fiu nici patetic, nici altfel, dar instituţia asta chiar s-a transformat. Şi comportamentul oamenilor.Poliţia română trebuie respectată pentru că şi în situaţii grele sau foarte grele nu-şi permite să se întoarcă cu spatele sau să pună genunchiul în pământ. Nu există alternativa retragerii, trebuie să mergem înainte.  

România este un loc sigur dacă ne raportăm la ce se întâmplă în alte zone mult mai civilizate din punctul lor de vedere. Poliţia noastră este o instituţie foarte eficientă, are nişte colaborări excepţionale, din punctul de vedere al combaterii criminalităţii, cu rezultate foarte bune, cu aprecieri care vin de la parteneri.

Poliţia română are nişte valori, are o tradiţie, am avut beneficiul să învăţăm de la unii care ştiau meserie, care au făcut-o din pasiune, şi eu personal cred că este o meserie de vocaţie, la fel cum trebuie să ai vocaţie să fii medic, să fii preot. Poliţia nu se face de la 8 la 16, trebuie să ai înţelegerea familiei, să te sprijine, pentru că, de fapt, nu te sprijină numai pe tine, ci sprijină întreaga societate. Iar celor care intenţionează să se angajeze cu gândul că este un job ca oricare altul, cu un salariu sigur şi fără nicio grijă, le spun că au o problemă. Aici trebuie să vii să încerci să faci bine oamenilor, chiar dacă nu va fi fericit unul pe care îl sancţionezi. Dar şi el va aprecia că, în esenţă, poate nici asistenta care îţi face injecţie ca să te faci bine nu îţi este simpatică. Îţi urăşti profesorul care îţi dă teme multe sau ţi-a dat o notă mică, dar peste ani îţi dai seama că el avea dreptate. Am început să fac filosofie… Cam aşa e şi aici, nu sancţiunea în sine este scopul, nu este o vânătoare, ci este importantă ideea de a-l determina pe respectivul să aibă un comportament social acceptabil.

(Citit de 1.431 ori, 1 afisari astazi)