Curtea de Apel Constanţa a pus punct, astăzi, telenovelei cu perfuzii pe care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa ne-a oferit-o în ultimele luni, într-o încercare disperată de a scăpa de celulă. Bolnav sau nu, în cârje sau nu, pe targă sau nu, pe moarte sau nu, Nicuşor Constantinescu a primit senţinţa definitivă în dosarul Centrului Militar Zonal. Cinci ani de puşcărie bătuţi pe muchie, fără drept de apel, fără echipaje SMURD, fără leşinuri. Decizia instanţei vine după ce, iniţial, Tribunalul Constanţa l-a socotit vinovat şi l-a pedepsit pe Constantinescu la trei ani şi jumătate de închisoare pentru subfinanţarea Centrului Militar Zonal.
Dar omul nu a fost mulţumit şi a făut apel, iar magistraţii celei mai înalte instanţe de pe litoral au plusat cu încă un an şi jumătate de puşcărie. Şi ce este cel mai rău pentru fostul preşedinte CJC, din urmă vin alte cinci dosare, la unul dintre acestea fiind pronunţată, luni, o decizie care nu este definitivă, dar potrivit căreia Nicuşor Constantinescu merită încă şase ani de închisoare în dosarul Regiei Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri. Asta a decis Tribunalul Bucureşti, iar dacă nu este mulţumit, Constantinescu poate merge cu jalba în proţap la Curtea de Apel din capitală, bineînţeles, cu acelaşi risc de majorare a perioadei de detenţie cum a fost şi la Constanţa.
Potrivit noului Cod Penal, ne-am “americanizat”. Înainte, condamnatul român care primea mai multe pedepse cu închisoarea o executa pe cea mai mare. În SUA, cum bine ştiţi, sau dacă nu ştiţi, aflaţi acum, bunul şi grijuliul stat american îţi adună aritmetic pedepsele de ajung unii sa facă 200 de ani de închisoare. Ei, bine, la noi s-a găsit o cale de mijloc şi aceasta se cheamă sporul de pedeapsă. Condamnaţii execută toţi anii de puşcărie la pedeapsa cea mai grea (pedeapsa principală), plus încă o perioadă de detenţie, denumită spor de pedeapsă şi care se calculează în mod normal ca fiind o treime din suma celorlalte condamnări.
Sursa foto: cugetliber.ro
Nici un comentariu