Gheorghe Zamfir, maestru al naiului, a primit, ieri, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Considerat un artist crossover, Gheorghe Zamfir reuşeşte să dozeze perfect, în creaţia sa, folclorul, pop-ul simfonic, jazz-ul şi muzica clasică. Muzician prodigios – solist, compozitor şi orchestrator -, maestrul Gheorghe Zamfir şi-a făcut cunoscută opera pe toate continentele. Despre ceea ce înseamnă, pentru el, naiul, Gheorghe Zamfir a vorbit, ieri, în cadrul evenimentului de decernare a titlului: „Când am descoperit naiul, am descoperit alte valenţe, viaţa mea căpătase alte valenţe. Niciun instrument din lume în afara naiului nu permite un contact atât de profund şi de hotărât cu cel care îl poartă şi prin care se exprimă”.
Ideea acordării acestei distincţii maestrului Zamfir îi aparţine prof. univ. dr. Lucica Tofan, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe Agricole din cadrul Universităţii „Ovidius”. În ceea ce priveşte comisia de redactare şi evaluare a laudatio-ului, din aceasta fac parte, alături de Lucica Tofan, prof. univ. dr. Ana Maria Munteanu, de la Specializarea Jurnalism a Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Adina Ciugureanu de la Facultatea de Litere şi, totodată, director al C.S.U.D. şi conf. univ. dr. Florentina Nicolae, prodecanul Facultăţii de Litere.
Renaşterea muzicală şi spirituală a naiului în spaţiul european dar, în egală măsură, în cel occidental modern i se datorează, în mare măsură, lui Gheorghe Zamfir. Asta fiindcă a revitalizat un instrument tradiţional, „traducându-l” în toate muzicile posibile, în zeci de ţări, în sute şi chiar mii de note.
Gheorghe Zamfir nu s-a sfiit să vorbească despre relaţia sa cu Dumnezeu, fără de care, susţine el, parafrazându-l pe Eliade, totul ar fi cenuşă. În acelaşi registru, muzicianul a vorbit şi despre ceea ce simte pentru ţara sa: „Sufletul meu n-a ştiut, de la naştere, decât să bată pentru România”. La finalul festivităţii de ieri, maestrul naiului a cântat, în faţa profesorilor şi a studenţilor ovidieni, două dintre compoziţiile sale.
1 comentariu