Ce şi-ar dori în acest moment constănţenii? După mine, ceva mai multă predictibilitate a zilei de mâine, a viitorului oraşului în care trăiesc. Deocamdată noul primar, Decebal Făgădău, nu şi-a declarat concret intenţiile în acele probleme critice, acute, dureroase pentru cetăţeni. Doar declaraţii generale, politicianiste, sensibil lipsite de autenticitate.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Şi care ar fi punctele critice? Iarăşi, după mine, în primul rând, curăţenia oraşului, deci contractul cu Polaris. Rămâne valabil, nu rămâne, vom plăti aceleaşi sume exorbitante pentru aceeaşi jalnică prestaţie, va căuta administraţia altă variantă, va demara o nouă licitaţie pentru a găsi alt contractant? Va continua după modelul „Curăţăm Constanţa noastră”, în care cetăţenii să şi plătească, să şi muncească? Ordinea de zi a primei şedinţe lucrative de Consiliu Local Municipal nu ne spune nimic despre asta. Deci mergem înainte şi aşteptăm în suspans stabilirea cuantumului taxei de habitat pe anul viitor, an, din păcate, neelectoral… Nu mă cuprinde optimismul, mai ales de când am văzut în convocatorul pentru şedinţa CLM de vineri proiectul prin care se majorează din nou gigacaloria de la 1 iulie (adică de la începutul lunii curente), după o efemeră (şi aducătoare de multe voturi) rezolvare a plăţilor exorbitante la întreţinere…

În al doilea rând, spaţiile verzi şi oprirea construcţiilor ce aglomerează oraşul şi-i iau aerul. Atacul asupra Parcului Tăbăcărie continuă, o mare bucată de spaţiu verde fiind deja stricată în urma încredinţării ei spre exploatare unui oengist de ispravă. Construcţiile pe spaţiile verzi dintre blocuri îşi urmează parcursul legal către planuri urbanistice zonale. Registrul spaţiilor verzi, promis de Făgădău încă de când era primar interimar, nu este gata încă, favorizând intenţiile dezvoltatorilor imobiliari. La fel se întâmplă cu planul urbanistic general (PUG),  neactualizat din 1999 şi de asemenea promis de interimarul D.F.. Singurul punct luminos este prinderea registrului şi a PUG-ului în bugetul pe anul 2016, dar rămâne de văzut dacă şi când se vor concretiza, cunoscute fiind abilităţile de temporizare şi de răzgândire dovedite de fosta administraţie, inclusiv Făgădău.

Aici mai trebuie menţionată şi lipsa de preocupare a puterii locale pentru realizarea unei dezbateri publice reale cu cetăţenii, dezbatere de care ambele documente pomenite au nevoie. Asta s-a văzut când a fost pus în discuţie planul de mobilitate urbană, ce a stârnit discuţii aprinse în ciuda formatului ales de administraţie pentru desfăşurarea întâlnirii cu cetăţenii. Şi nici că am mai auzit de vreo urmare a acelei dezbateri…

Un al treilea punct fierbinte al oraşului este poluarea generată, în primul rând, de transportul public. Atât din cauza gradului mare de poluare al autobuzelor regiei autonome şi al microbuzelor părăginite private, cât şi prin confortul redus – mizerie, căldură, aglomeraţie, hoţi de buzunare, discriminare pozitivă a romilor care profită de lipsa de apărare a controloarelor – ce determină alegerea autoturismului privat pentru deplasarea de zi cu zi.

Mai sus pomenitul plan de mobilitate urbană nu este decât o fantezie fără aplicabilitate în realitate, deocamdată. În bugetul de investiţii pe anul în curs nu este prevăzută achiziţionarea de autobuze nepoluante şi confortabile, iar unica pistă pentru biciclete de pe bulevardul Tomis, care nu este gata încă, poate fi calificată ca o încercare jenantă de a scoate ochii cicliştilor cu doi – trei kilometri de trafic civilizat într-un oraş supraaglomerat şi periculos. Parcare multietajată se face doar în Mamaia, în plin centru, şi nu undeva la periferie, pentru a încuraja folosirea mijloacelor de transport în comun şi a descongestiona staţiunea. Păi, chiar aşa, la ce bun un Ferrari, un BMW sau o decapotabilă dacă nu poţi să le foloseşti la agăţat când vii la mare?

Cultura este al patrulea subiect sensibil pentru constănţeni. Aici să zicem că avem două semnale bune: Festivalul verii, care deja a adus în Mamaia spectacole culturale de bună calitate în schimbul carnavalului măzărist de tristă amintire, şi prinderea în buget a restaurării Muzeului de Artă Populară. Ar mai fi declaraţiile ferme ale primarului că va face din Constanţa un pol cultural, însă, din punctul meu de vedere, şi acestea au o orientare mai mult spre turism decât spre valoarea culturală autentică. Fie şi aşa, tot ar fi bine să se ţină de vorbă!

Dar ar fi excelent dacă noul primar ar conştientiza că nu se poate face cultură la nesfârşit în spaţii improvizate, în mijlocul pieţei, în mijlocul parcului, pe scene mobile, în campusul universitar, şi că este nevoie de proiecte edilitare durabile. Constanţa nu are niciun teatru onorabil (mă refer la clădiri, nu la trupe) şi nu mai are nicio grădină de vară. Grădina Tomis, Grădina Soveja, Teatrul de vară din Mamaia, care ar fi putut găzdui atâtea manifestări culturale, au fost lăsate în paragină. Este imperativ ca aceste localuri să fie renovate şi folosite pentru atingerea obiectivului enunţat, acela cu polul cultural…

Constanţa nu mai are, de şase ani, nicio revistă culturală notabilă. Salut reapariţia revistei Tomis în mediul online, dar parcurgând (cu plăcere) site-ul, nu am găsit un colectiv redacţional, nu am găsit informaţii care să dea consistenţă şi seriozitate unui proiect cultural. Şi, chiar dacă nu este rentabilă, dar măcar pentru că „Tomis” este un brand al oraşului încă din anul 1966, ar trebui să apară şi o variantă tipărită a revistei. Regret să spun asta, dar, în forma actuală, Tomis nu se ridică peste revistuţele culturale de provincie care au supravieţuit ori s-au înfiinţat sperând să umple vidul. Este nevoie de implicarea unor personalităţi culturale prestigioase, atât locale, cât şi naţionale, pentru a readuce prestigiul pierdut nu doar de şase ani… Să recunoaştem, Tiţoiu nu a fost personajul ideal pentru a conduce o revistă cu anvergură!

Pe vremuri a vrut să se implice scriitorul şi criticul Marin Mincu, eu însămi l-am dus la Mazăre pentru a discuta despre asta. Degeaba, primarul de atunci avea alte priorităţi, printre care şi desfiinţarea revistei. Acum, pentru a ieşi din paradigma improvizaţiei, de ce nu s-ar implica preşedintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, reputatul scriitor şi critic Angelo Mitchievici? Cu condiţia să îşi şi dorească, având în vedere că nu am avut vreo discuţie pe această temă cu el sau cu vreunul dintre cei deja cooptaţi. Resuscitarea revistei la care au scris cei mai mari poeţi, prozatori şi critici români ar fi un proiect istoric pentru filiala USR, iar numele preşedintelui ar reprezenta o garanţie pentru atragerea unor colaborări valoroase care să readucă „Tomisul” la nivelul consacrat.

Este adevărat, pentru ca toate problemele de mai sus să fie rezolvate durabil, este nevoie de bani într-un flux continuu şi crescător. Ceea ce înseamnă că primarul Făgădău trebuie să soluţioneze, în paralel, şi problema atragerii de investiţii consistente care să creeze locuri de muncă pentru constănţeni. Pentru asta ar fi de folos transparentizarea activităţii executivului, a licitaţiilor din bani publici, instituirea unui dialog adevărat şi eficient cu mediul de afaceri românesc.

Însă nu mă îndoiesc că ar ajuta enorm şi angajarea manifestă a primarului pe calea satisfacerii nevoilor elementare ale constănţenilor, acelea de zeci de ani neglijate de cei ce ne colectează taxele. Nevoia de aer, nevoia de curăţenie, de spaţiu, de cultură, de minim confort, care ar face Constanţa un oraş locuibil şi decent. Investitorii alungaţi de Mazăre aşteaptă un semnal că dictatura, monopolul s-au încheiat. E timpul ca noul primar să nu ne mai ţină în suspans şi să dea acest semnal. Sau să tacă pentru încă patru ani, cum a tăcut în ultimii şapte, de când este în primărie.

(Citit de 410 ori, 1 afisari astazi)