În ultimii ani, mulți profesori – atât din ciclul primar, cât și din cel gimnazial şi liceal, dar şi din mediul universitar – se plâng de noile generații de elevi care vin din urmă și care – nici pe departe – nu sunt ca cele de dinainte. „Agitați”, „superficiali”, „neatenți”, „dezinteresați”, „nepregătiți”, „needucați” sunt doar câteva dintre etichetele puse pe acești copii și, uneori, pe bună dreptate. Pare din ce în ce mai greu să-i stăpânești și să-i canalizezi către învățare.
Îmi amintesc de doamna mea profesoară de fizică din școala generală. În ciuda staturii sale mărunte – se pierdea printre elevii din clasa a cincea –, înghețai doar dacă o zăreai pe hol. În laborator, colectivele de elevi – pe-atunci supradimensionate, cum le-am spune acum, uneori cu 42 de copii în clasă – încremeneau, iar în orele ei era liniște deplină, chiar și atunci când dispărea pentru câteva momente în sălița de alături, pentru a ne aduce scripeți, baghete de ebonită, electroscoape sau dinamometre. Să ai peste opt la fizică era o performanță de neatins, cine reușea mai mult devenea o legendă a școlii!
Peste ani, ne-am reîntâlnit în curtea aceleiași școli, eu profesoară, dumneaei pensionară. Am simțit instantaneu nevoia să iau poziția de drepți, cred că așa am și făcut. Am stat puțin de vorbă, pentru mine era aceeași profesoară pe care în clasa a șasea am început s-o admir atât de mult, încât m-am ambiționat să învăț fizica pentru a-i smulge zecele de neconceput. Și am reușit de mai multe ori, din câte îmi aduc aminte, ba chiar am avut și performanțe la olimpiada de fizică, deși punctul meu forte era limba română. La un moment dat, am auzit-o: „Ce bine că m-am pensionat! Nu cred că mi-aș fi putut ține orele cu așa copii”. Am încremenit. Elevii treceau pe lângă noi, unii alergând, alții râzând în hohote, alții țipând sau îmbrâncindu-se. Pentru mine, o imagine a pauzelor școlare de zi cu zi. Pentru doamna mea de fizică, o imagine terifiantă, am înțeles mai ales din expresia chipului său.Avem datoria să creștem, în sensul de a evolua, alături de acești copii absolut minunați, care pot afla instantaneu orice informație care-i interesează, care învață secretele tehnologiei celei mai sofisticate cu aceeași ușurință cu care noi învățam să ne jucăm Piciorușul sau Hoții și vardiștii, dar care sunt bombardați, din momentul în care pășesc în această lume, cu zeci, sau poate sute, mii de mesaje, care nu-și pot consuma energia alergând în fața blocului, cu cheia la gât, până se întunecă și nici nu-și mai pot face temele în liniște, sub privirile unei mame calme, senine și lipsite de grija zilei de mâine.
Am încercat să mi-o închipui în fața acestor copii și nu puteam să mi-i imaginez decât încremeniți, așa cum fuseserăm noi în urmă cu zeci de ani, ceea ce părea, totuși, de neconceput. Și, în acel moment, am conștientizat că elevii din ziua de astăzi nu sunt nici agitați, nici superficiali, nici neatenți, nici dezinteresați, nici nepregătiți, nici needucați, ci doar diferiți de cei de odinioară. Atât. Doar diferiți. Pentru a-i instrui și educa, noi, părinții și profesorii lor, avem datoria să ieșim din tiparul adultului clasic – pe care l-am adoptat, copiind, mai mult sau mai puțin conștient, atitudinea părinților și profesorilor noștri. Avem datoria să creștem, în sensul de a evolua, alături de acești copii absolut minunați, care pot afla instantaneu orice informație care-i interesează, care învață secretele tehnologiei celei mai sofisticate cu aceeași ușurință cu care noi învățam să ne jucăm Piciorușul sau Hoții și vardiștii, dar care sunt bombardați, din momentul în care pășesc în această lume, cu zeci, sau poate sute, mii de mesaje, care nu-și pot consuma energia alergând în fața blocului, cu cheia la gât, până se întunecă și nici nu-și mai pot face temele în liniște, sub privirile unei mame calme, senine și lipsite de grija zilei de mâine.
Nu, în niciun caz nu ne mai putem poziționa față în față cu elevii noștri, iar între noi – ca o baricadă – să fie catedra. Au multe de învățat de la noi, dar și noi de la ei. Și nu putem face asta decât dacă stăm printre ei. Cu echilibru, cu pasiune, cu dragoste, cu măiestrie didactică și, mai ales, cu multă răbdare. Noi suntem oglinda în care ei își răsfrâng nevoia de a fi iubiți, înțeleși și apreciați. În noi stau soluțiile și răspunsurile, trebuie doar să le căutăm. Și cel mai important este să înțelegem că elevii de astăzi nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât cei de odinioară. Ei sunt aceiași copii, doar lumea din jurul lor nu mai este aceeași.
Foto: ziarullumina.ro
Exact draga mea! Copii de azi, ca si cei de ieri, au nevoie de dragoste si rabdare, de prezenta noastra, nu numai fizica si monosilabica.Alaturi de ei cand au nevoie si toata viata ca un lampadar aprins in noapte. Am deviat putin de la subiect facand o reflectie ca din partea unui parinte vis a vis de copilul sau dar cred ca profesorul este o prelungire a parintelui de acasa .
Bonne continuation !
Dvs vorbiti de dna profesor Dutu , mi-o amintesc si eu . Inghetam la orele dansei , dar invatam si orele erau cu adevarat interesante . Imi amintesc ca am avut 2 ani la rand media 8 , ceea ce era extraordinar . Scoala 7 , a avut dascali adevarati : Topciu , Ispas , Burcea , Son , Petculescu , Dutu , Arau ….
Elevii de acum sunt diferiti este adevarat , insa si profsorii sunt diferiti . MUlt mai superficiali , lipsiti de inteligenta emotionala .
Copiii de azi vor sa fie importanti si responsabilizati , din pacate , se pune pe ei eticheta de „altfel” si gata .
In acea perioada aveam mai multi dascali decat profesori , acum avem profesori multi si dascali putini .
Subscriu 100%. Multumesc pentru comentariu, Julide!
Nu sunt elevii altfel ci modul de predare evaluare e diferit.
Credeti ca daca doamna profesor ar fi venit in clasa cu 10 – 15 minute intarziere si ar fi facut politie alte 5 minute, ar fi ascultat reproducerea notitelor din caiet si ar fi negociat nota cu elevii bineinteles sa ii noteze cu 10 ca sa poata intra la un liceu de top sa nu le strice media ca altfel strica relatia cu directorii si la final in loc sa predea ar fi cerut sa transcrie dupa dictare cateva notiuni folosind un vocabular academic fara corespondent in practica zilnica si experimentele le-ar fi facut cu desene pe tabla sau si mai bineptoiectand un filmulet in engleza la care elevii sa se uite ca la desene netitrate, acum v-ati mai fi amintit orele de fizica?
Asta e diferenta de abordare a elevului si e stiut ca acestia sunt mult mai evoluati cel putin la nivel TI C fata de profesorii lor , de unde si exploatarea cunostintelor in detrimentul profesoruli.
Daca acesta ar fi riguros, nu ar accepta referate copy paste pe care pune 10 neconditionat si neverificand daca copilul a retinut ceva sau nu. Cum sa te respecte elevul daca tu ca profesor nu esti in pas cu tehnologia nu ii demonstrezi ca ceea ce ii predai ii va folosi practic in viata ? Elevii vor invatamant modern, experimente, vor profesori nu prieteni vor parinti nu amici de barfa !