Domnule primar,
Vă scriu acum, în iunie 2016, după alegerile locale, în speranţa – nu ştiu dacă naivă, dacă stupidă, dar, în orice caz, legitimă – că iubiţi oraşul ăsta, aşa împuţit cum a ajuns el, că vă pasă de el, că vă doare de el. Vă scriu la aproape doi ani după ce am căzut în faţa blocului meu, ca-n filmele cu proşti. Da, e greu de crezut că un om normal care merge pe stradă, fără tocuri, poate să cadă aşa, ca şi când ar fi făcut din spuma mării. Greu, dar nu imposibil. În faţa blocului meu, tot drumul, tot aşa-numitul asfalt respectă principiul Marlboro adventure. Dacă aţi venit în campanie în cartierul meu sunt sigură că aţi putut să remarcaţi asta. Nu, situaţia nu e aşa de ieri, din 2015, din 2014. E de cel puţin patru ani. Patru, domnule primar. Dacă mi-aş fi rupt piciorul, ar fi fost pentru a treia oară. E drept, în dăţile trecute nu mi l-am rupt în faţa blocului. Ce voiam de fapt să vă spun este că sper, că vă rog să aveţi grijă de infrastructura acestui oraş, de gropile lui, de trotuarele lui pe care le pot măsura cu o riglă de 30 de cm. O pun o dată şi-ncă o dată şi… Ba nu! Nu e nevoie. Fiindcă trotuarele nu au mai mult de 50 de centimetri lăţime. Incredibil, nu-i aşa?!
Vă scriu la şase ani după ce administraţia Mazăre a lichidat revista de cultură „Tomis”, cu acceptul consilierilor locali. Şi al celor de la PSD, şi al celor de la PNL. Ştiu, cultura n-a contat prea mult în ultimii 15 ani la Constanţa. Au contat videoclipurile cu funduri goale pentru promovarea staţiunii Mamaia, carnavalurile de prost gust plătite din bani publici, carele alegorice pe care le-am evitat cât am putut. Mi-a fost întotdeauna scârbă de cultul personalităţii dus la paroxism, de kitsch, de penibil. Şi, ah, Doamne, cât penibil a văzut Constanţa în ultimii 15 ani… numai ea ştie. Dar ştiţi ce-am mai „văzut”, domnule primar? Am „văzut” cum arată tăcerea, domnule primar. Aia urâtă, apăsătoare. Aia de care ţi-e ruşine. Dar de care te laşi acoperit, înghiţit. Consilierii locali din mandatul 2008-2012 trebuie s-o cunoască bine. Nici cu cei din mandatul 2012-2016 nu mi-e ruşine. Ştiţi ce este mai grav? Că în tăcerea asta stă un soi de complicitate. Vă rog, aveţi grijă de cultura din oraşul ăsta, chiar şi aşa, manifestată în enclave! Aveţi grijă de ea nu doar în an electoral.
Domnule primar, vă scriu pentru că vreau să particip şi eu la o dezbatere publică, dar una autentică, privind bugetul acestui oraş. O dezbatere care să nu fie organizată cu doar 24 de ore înainte ca bugetul să fie aprobat. Vreau să vă organizaţi ca la carte, să fiţi profi, să fiţi corect, principial. Să nu aud motive de genul nu-ştiu-cine de la nu-ştiu-ce instituţie nu a trimis la timp cifre, rapoarte, estimări. Sunt convinsă că, dorindu-vă binele Constanţei şi-al celor care plătesc taxele şi impozite locale, sunteţi în stare să faceţi asta. Până la urmă, nu dezbatem bugetul NASA, nu-i aşa?
Domnule primar, vă scriu de la răscruce de gunoaie. Dintr-un cartier frumos al Constanţei, la care ţin mult. Un cartier liniştit, un cartier cu „oameni frumoşi”, că tot a devenit expresia asta clişeu. Ei bine, mă aflu în faţa unui liceu de cartier. Vizavi de poarta liceului sunt două ghene de gunoi. E iunie, domnule primar, iar gunoiul n-a fost ridicat azi. Şi miroase urât. Tare urât. E frumos? E normal? E de bun simţ? Vă scriu din nou, de pe strada Dragoş Vodă. Ştiţi bine că e exact lângă primărie, nu e nevoie să vă desenez. Vă place? Vă inspiră gunoiul ăsta neridicat? Ştiţi cât de „inspiraţi” au fost constănţenii în ultimii doi ani, atunci când au plătit aberanta, nesimţita taxă de habitat, cu gunoiul sub nas? Ştiţi cât? Atât de tare încât au început să se manifeste nervos, să înjure, să se tooot întrebe de ce atât de mult, atâta vreme cât Polarisul oricum şi-a făcut treaba cu mari, uriaşe deficienţe şi restanţe? Vă scriu de la răscruce de gunoaie în speranţa că de-acum înainte nu vom mai avea parte de aşa ceva.
Domnule primar, vă scriu de la Trei papuci, plaja copilăriei mele, plaja din visuri, plaja virgină. Aici, unde mi-am petrecut toate vacanţele de vară şi unde revin acum, chiar dacă rar, cu mare, mare plăcere. Ştiţi cât mi-a luat să ajung jos, pe plajă? 26 de minute. Ştiţi de ce? Pentru că nu există niciun drum amenajat. Nici măcar unul. E o plajă în plin centrul Constanţei, paralelă cu bulevardul Mamaia. Ca să ajungi pe plajă eşti nevoit să mergi prin bălării, să te înţepi în buruieni, să mergi prin praf, prin gunoi. Vă întreb din nou: e frumos? E normal? E decent? Suntem în 2016, totuşi.
Ca să nu vă mai reţin. Ce voiam, de fapt, să vă spun… Vă cer decenţă. Vă cer bun-simţ. Transparenţă. Dar transparenţă reală, nu scenete de doi bani, bune de păcălit constănţenii creduli.
Domnule primar, îmi pasă mai puţin cum vă numiţi şi din ce partid proveniţi. Nici n-am să vă spun dacă v-am votat sau nu. Votul e secret. Dar reţineţi, vă rog: e singura şansă pe care o aveţi, prima şi ultima. Nu vă bateţi joc!
Probleme multe rididcate stimată ziarist! Însă ele sânt aşa de multe în totalitatea lor încît uneori stai şi te întrebi dacă s-ar cuveni să le rezolvi pe toate ori să faci un alt oraş.Să-l lăsăm pe acesta părăsit ca pe un Cernobâl al indiferenei,neglijenţei şi autodistrugerii.Cu o lozincă la intrare pusă pe corăbiile eşuate pe chituci: „Aşa Nu!” Vânzoleala din jurul funcţiei ce se va vacanta după plecarea brigandului (care culmea a avut mandatul cel mai lung de când e urbea), nu este de bun augur. Pe toţi îi mână în luptă aceiaşi lăcomie,aceiaşi dorinţă de rezolvare a propriilor probleme. Constănţenii vor trebui din nou să mai aştepte. Din păcate.
Constanta plateste pretul ignorantei si al non-combatului de dupa revolutie. Ca localnici, am acceptat orice gunoi care ne-a fost servit si nu am reactionat la nimic iar acum ne intrebam,” de ce asa?”. Atata timp cat lumea va aplauda o sticla de ulei, un kilogram de zahar si un pui umfalat cu chimicale nu avem pretentii. Din utimii 30 de ani, Constanta arata cel mai rau acum!
Toti sunt niste hoti, din ce am vazut un sigur candidat e curat.