Cum  se distrau odinioară constănţenii în perioada sărbătorilor pascale

Paştele, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, reprezintă un bun prilej pentru toţi creştinii de a primi cu sufletele deschise minunea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dar şi de a petrece cu mare bucurie. 

Curioşi să aflăm cum se distrau odinioară constănţenii în perioada sărbătorilor pascale, am parcurs o serie de documente din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, astfel încât am putut să ne conturăm o imagine edificatoare, în opinia noastră.

Concursuri de tir

Potrivit unui document din 24 martie 1904, trasul la ţintă cu armele cu aer comprimat a reprezentat un punct de atracţie pentru constănţenii care doreau să se înveselească :

„Domnule Primar!

           Subsemnatul, Ştefan Hintz, locuitor din acest oraş, voind a instala, pe locul ce comuna îl posedă în Piaţa Carol I, o ţintă cu tir sau sală de arme cu aer comprimat, pentru distracţiunea publicului pe timpul sărbătorilor care se apropie, cu respect vă rog, Domnule Primar, să binevoiţi a-mi da cuvenita permisiune obigându-mă a plăti taxa cuvenită Comunei, după legea maximului“.

Prin rezoluţie, ajutorul de primar, Ion Sântu, avea să dispună: „D-l inginer este rugat a delimita locul cerut de petiţionar şi a ne comunica suprafaţa lui”.

Corturi cu diverse atracţii

Într-o altă solicitare, datată 8 aprilie 1908:

„Domnule Primar,

          Subsemnata  <Roza Lazăr>, cu respect vă rog să binevoiţi a mi se da un loc în Piaţa Carol, pe locul onor Primăriei <pentru> a instala un cort de pânză <şi> a pune la vederea publicului un fotoplastic cu diferite vederi optice pentru zilele de sărbători”.       

Analizând cererea, primarul Constanţei, Virgil Andronescu, avea să dispună: „Serviciului Tehnic spre a referi ce loc putem să dăm petiţionarei”.

„Umblatul” cu păpuşile, cu maimuţa şi scripca

La 11 aprilie 1908, Jeliu Dobre şi Iordan Ivanov aveau să transmită Primăriei Constanţa următoarea solicitare „Cu onoare vă rog să binevoiţi a ne elibera cuvenita permisiune de a umbla cu păpuşi numai în partea de sus a oraşului şi numai de sfintele sărbători pentru distracţia publicului”, primind permisiunea de a-i înveseli pe constănţeni. În aceeaşi zi, Stoiciu Jeliu obţinea autorizaţia „de a umbla prin oraş cu o maimuţă şi scripca pentru distracţia publică şi numai în partea de sus a oraşului şi numai pentru zilele de sărbătoare”.

Restricţii la distracţii în perioada premergătoare intrării României în Marele Război

Atmosfera tensionată din anul în care România intra în Marele Război avea să se resimtă şi la nivelul locuitorilor Constanţei. Astfel, pe timpul sărbătorilor pascale, dar şi pentru perioada următoare, autorităţile abilitate a asigura ordinea şi liniştea publică din urbea tomitană au impus o serie de restricţii. În acest sens, Poliţia Oraşului Constanţa solicita, cu adresa nr. 7711, datată 31 martie 1916, următoarele:

„Domnule Primar,

          Am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune, ca de sărbătorile Paştelui ca şi pentru viitor, să nu se mai acorde nici un fel de autorizaţiune pentru baluri, baluri mascate, serate, şcoli de dans, jocuri mocăneşti etc. în localurile de berărie, cârciumi sau cafenele,  aceasta <având> în vedere că orice aglomeraţie poate tulbura ordinea şi siguranţa publică, starea spiritelor în oraş în aceste vremuri anormale nefiind din cele prielnice unor asemenea distracţii populare”.

Prin rezoluţie, ajutorul de primar, Ion Berberianu, avea să dispună: „Urgent. Se va avea în vedere”.

Cu flaşneta şi papagalul

Se pare că restricţile nu au fost aplicate cu stricteţe. La data de 5 aprilie 1916, Gheorge Fătulescu avea să înainteze Primăriei Constanţa solicitarea „de a umbla pe piaţa şi stradele oraşului cu o flaşnetă şi cu un papagal pentru distracţia publicului”. Analizând cererea, acelaşi Ion Berberianu avea să dispună: „Se acordă permisiunea cerută plătind comunei suma de 8 lei. Permisia e valabilă 15 zile cu începere de la 10 aprilie 916. Are voie să meargă numai în partea de sus a oraşului până în str. Ştefan cel Mare”.

În perioada interbelică, documentele atestă desfăşurarea pe timpul sărbătorilor pascale, într-o oarecare măsură, a aceloraşi genuri de distracţii. Spre exemplu, la 18 martie 1936 Ion T. Bălan solicita Primăriei Constanţa o „autorizaţie de a instala pe locul viran numit Piaţa Călăraşilor un leagăn cu lanţuri, o încercare de putere şi arenă sportivă pentru a distra tinerimea de sfintele sărbători ale Paştelui şi în fiecare duminici şi sărbători de sezonul de vară”. La 2 aprilie, Petre Roussiere cerea autorizaţia „de a deschide o baracă de «Tragere la Tir» cu puşti cu aer comprimat, pe locul viran în Piaţa Călăraşi, lângă lanţul lui Bălan”.

Serată dansantă la Cazinoul Comunal

O solicitare extrem de interesantă este cea a Asociaţiei Studenţilor Dobrogeni „Publius Ovidius Naso” din Iaşi, datată 7 aprilie 1936, din care aflăm că tinerii dobrogeni care frecventau cursurile Universităţii ieşene au ales să petreacă în a doua zi de Paşti la Cazinoul Comunal:

„Domnule Primar,

          Subsemnatul Botea Vasile, preşedinte al Asoc. Stud. Dobrogeni «Publius Ovidius Naso» de la Universitatea din Iaşi, cu onoare vă rog să binevoiţi a-mi aproba saloanele Cazinoului Comunal pentru o serată dansantă în seara zilei de 13 aprilie 1936 (a doua zi de Paşti)”.

Ajutorul de primar, Scarlat Huhulescu, avea să dispună: Se va interveni concesionarului p<entru> a pune la dispoziţie sala Cazinoului p<entru> a 2 –a zi de Paşti”.

Sunt grăitoare, în opinia noastră, cele câteva mărturii documentare din patrimoniul Arhivelor Constanţei scoase la lumină din dorinţa de a cunoaşte cum petreceau locuitorii urbei noastre cu prilejul sărbătorilor pascale, în primele decenii ale secolului al XX-lea.