Constanţa are multe daruri, dar noi, constănţenii, neglijăm oraşul

Mă numesc Alina Manţu.

Am copilărit în Tomis Nord, acum locuiesc la Delfinariu.

Sunt o fire timidă şi introvertită.

La început îmi era frică să merg la şcoală.

Abia la facultate am început să mă simt bine.

Părinţii nu şi-au dorit ca eu să dau la teatru şi să mă fac actriţă.

Tata nu a venit să mă vadă în niciun spectacol.

Cu adevărat nu mi-am asumat oraşul până în momentul în care am decis să am o relaţie cu George şi, mai apoi, să avem un copil împreună.

Constanţa are multe daruri, dar noi, constănţenii, neglijăm oraşul.

Mă deranjează dacă profesorii ridică vocea la copilul meu şi-l sperie, mă deranjează dacă vânzatoarele de la casă îmi spun că am de plătit 2,80, când casa îmi arată 2,71, mă deranjează lipsa de respect.

Am fost crescută la genul că „nu poţi să faci nimic”, am o lipsă de încredere în mine.

Sufăr de atacuri de panică.

Am învăţat că ne putem elibera de suferinţă, de anxietate şi de nevroză. Propria noastră minte ne creează problemele. Nu alte persoane.

Chiar şi cele mai frumoase experienţe vin şi pleacă. Fundamental este sentimentul păcii. Uneori este foarte puternic, alteori este undeva în fundal.

Resentimentul, ura, autocompătimirea, furia, deprimarea, chiar şi cel mai slab sentiment de iritare – toate sunt forme ale durerii. Durerea este o formă de neacceptare a realităţii.

Durerea nu se poate hrăni decât din durere. Durerea nu se poate alimenta din bucurie.

Monologul Alinei Manţu poate fi ascultat în întregime sâmbătă, 1 aprilie, la ora 19, la Teatrul de Stat Constanţa, în „Jurnal de România. Constanţa”, un spectacol de  Carmen Lidia Vidu.

Mirela Pană, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Florina Stănculeț, Laura Iordan Adrian, Alina Manțu sunt cele şase actriţe care aduc în faţa spectatorilor tot atâtea confesiuni de o sinceritate răvăşitoare.

Grafica şi editarea video sunt realizate de Cristina Baciu, iar scenografia şi costumele, de Lăcrămioara Dumitrașcu.

Mai multe informaţii aici.