Idee de subiect pentru bacalaureat sau pentru evaluarea naţională la limba şi literatura română:

Promotii tablouri pecanvas.ro

Citiţi următorul text: „Românii trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar sau în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătuşe”.

Cerinţa: Comentaţi în 100 – 300 de cuvinte textul dat, cu evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică si mijloacele artistice! Propuneţi un titlu pentru textul de mai sus!

Rezolvare: Textul dat reprezintă un stupefiant elogiu al corupţiei exprimat într-un limbaj metaforic. Ce vrea să spună poetul?

Substantivul „cătuşe” reprezintă o metaforă pentru lupta anti-corupţie care se desfăşoară în România şi al cărei reprezentant este Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Legătura o reprezintă faptul că presa a relatat în numeroase rânduri atunci când persoane publice care deţin sau au deţinut demnităţi importante în stat au fost aduse la DNA, reţinute pentru fapte de corupţie, având cătuşe la mâini. Alte reprezentări metaforice ale corupţiei sunt cuvintele „denunţ” şi „dosar”, ştiut fiind că mulţi dintre corupţi au fost reţinuţi, arestaţi sau condamnaţi în urma unor denunţuri şi că munca procurorilor este reprezentată de elaborarea unor dosare.

Discursul se bazează pe prezentarea în antiteză a unor concepte. De o parte, lupta anti-corupţie, de cealaltă parte, un nivel de trai mai bun. Acest ultim termen al antitezei este înfăţişat prin sintagmele „alimentare cu apă”, „pâine mai bună” şi prin cuvântul „şcoală”. Deci românii au de ales între un nivel de trai mai bun şi lupta anti-corupţie, cele două excluzându-se una pe alta.

Prin schimbarea semnului celor doi termeni ai ecuaţiei, putem să concluzionăm că, în opinia poetului, corupţia duce la un nivel de trai mai bun, deci corupţii ar trebui lăsaţi să fure, pentru ca şi poporul român (sau populaţia României) să o ducă mai bine, să aibă alimentare cu apă, şcoală şi o pâine mai bună. În caz contrar, într-o viziune aproape apocaliptică, după ce vor fi denunţaţi, corupţii vor purta cătuşe şi vor avea dosare, iar poporul va muri de foame şi de sete, într-o stare de analfabetism total. Este, cumva, un nonsens, întrucât nu reiese din discursul poetic ce se va întâmpla cu banii care nu vor fi nici furaţi, pentru că hoţii vor fi la puşcărie, şi nici nu vor fi investiţi în pâine, apă şi şcoală.

Dat fiind că emitentul textului este, în chiar momentul emiterii, în postura de personaj convocat la DNA pentru rolul său într-un dosar privind fapte de corupţie, el însuşi se situează în antiteză cu exponentul luptei anti-corupţie, şi anume DNA, asumându-şi, metaforic, dar curajos, rolul.

Textul, de o elocvenţă rar întâlnită, ar putea fi considerat un manifest al corupţilor din România şi ar putea fi gravat pe stema Partidului Social Democrat, mai ales că a fost rostit chiar de preşedintele acestui partid, pe care postura de condamnat penal îl face de două ori mai reprezentativ.

Întrucât poate fi considerat şi un text argumentativ, un fel de pledoarie (pro domo sua) pentru corupţie, propunem titlul „Aria corupţiei”, cu trimitere la „Aria calomniei” din opera Bărbierul din Sevilla de Rossini, în care un personaj îi arată celuilalt cum se poate folosi de calomnie în detrimentul rivalului său. Fără vreo aluzie la alura de bărbier/ frizer a emitentului, mai ales că personajul care cântă Aria calomniei nu este Figaro.

(Citit de 174 ori, 1 afisari astazi)