Astăzi este ziua naşterii, cu 2060 de ani în urmă, a poetului Publius Ovidius Naso, iar ieri el a fost sărbătorit în teatrul urbei în care a murit, acum 2000 de ani. Astfel începe la Constanţa „Anul Ovidiu”, celebrat de majoritatea instituţiilor de cultură prin numeroase evenimente culturale.

Promotii tablouri pecanvas.ro

„Bucuria de a fi îndurerat la Tomis”, piesa dramaturgului Viorel Savin, a fost prezentată pe scena Teatrului de Stat într-o formă mai puţin obişnuită şi fără precedent (din câte ştiu eu) la Constanţa. Spectacolul – lectură a dat un plus de solemnitate evenimentului artistic şi a subliniat atât valoarea textului dramatic, cât şi talentul actoricesc.

Artiştii au fost îmbrăcaţi simplu, în alb şi negru, şi s-au aşezat pe scaune în semicerc. Regizorul Liviu Manolache a rămas ascuns în spatele scenei, asigurând ilustraţia muzicală[i] computerizată, efectele sonore, dar şi muzica live în momentele mai importante ale dramei.

A fost ca un teatru radiofonic, dar cu posibilitatea de a vedea mimica şi gestica actorilor şi a pătrunde, astfel, în laboratorul de creaţie al unei piese. Fireşte, o astfel de montare se adresează unui public mai elevat, obişnuit al sălilor de teatru, capabil de a suplini prin imaginaţie lipsa mişcării scenice, decorurilor şi costumelor.

Am convingerea că cei ce au reuşit să depăşească surpriza iniţială şi să se adapteze solicitării sporite a acestui gen de spectacol au putut să aprecieze varianta oferită de Viorel Savin pentru viaţa şi moartea poetului Ovidiu. O variantă pe care, în urma laborioaselor cercetări făcute pentru scrierea piesei, dramaturgul a mărturisit că o crede a fi cea reală.

Iulian Enache în rolul lui Ovidiu, Marian Adochiţei în rolul lui Boza Per Zirax, un renegat al dacilor care îi vine în ajutor poetului, Laura Crăciun în rolul Mugulei, femeia dacă a lui Ovidiu, Remus Archip în rolul centurionului Vestalis, cel ce încearcă să tragă foloase oferindu-i o protecţie iluzorie, Dan Cojocaru în rolul negativ al libertului Decius Strabo, care complotează pentru ca lui Ovidiu să-i fie confiscată averea rămasă la Roma, sunt cei ce se fac remarcaţi printr-o lectură inspirată, ceilalţi fiind şi ei la înălţime, chiar dacă au avut roluri mai puţin individualizante. Andrei Cantaragiu, Alina Manţu, Ionuţ Alexandru, Andu Axente, Florentin Roman, Cosmin Mihale şi Alexandru Iacov – aproape toţi au fost în permanenţă pe scenă, neavând nicio clipă de deconectare de la tensiunea dramatică.

Viorel Savin şi-a scris piesa înainte de 1989, dar ea nu a fost jucată din pricina numeroaselor „şopârle” care se potriveau mănuşă realităţilor regimului totalitar comunist. Nimeni nu ar fi putut să aprobe pe atunci montarea unui spectacol în care să se audă replicile următoare, cu referire la August şi Tiberius, cei doi împăraţi romani:

„Şi noaptea îl necăjeşte grija de patrie. N-o să avem un împărat mai bun, câte zile o avea el!”
„Cu toate că patria a ajuns să se confunde cu împăratul…”
„Nimic de acum înainte nu va putea întrece în viclenie, vorbe goale şi intrigi politice aceste timpuri.”
„Nu crede nimic din tot ce susţine împăratul… dar are marea calitate de a nu întreba şi de a fi supus.”
„Spune, spuneţi, pe zei, care tiran are nevoie de oameni aşa cum cere legea şi morala?”
„De s-ar găsi acum un Brutus, republica s-ar aşeza în vechile temeiuri.”

De fapt, prima şi ultima replică dintre cele pe care le-am reprodus mă fac să mă mir de şansa lui Viorel Savin de a-şi păstra libertatea şi integritatea fizică în timpul regimului lui Ceauşescu… Alţii au fost trimişi în puşcărie şi pentru mai puţin.

Deznodământul piesei „Bucuria de a fi îndurerat la Tomis” este uciderea lui Ovidiu, iar replica ultimă ne arată convingerea autorului că poetul şi-a dorit asta.  „Nu mai speram să fiu ucis la Tomis”, rosteşte el înainte de a-şi da sufletul.

Publicul din seara trecută a fost înţesat de scriitori, profesori universitari de diverse specializări, latinişti, filologi, jurnalişti, dintre care mulţi au participat şi la evenimentul care a precedat premiera, şi anume lansarea ultimului roman al lui Viorel Savin, ,,Cinesunta – fata cu trecutul amputat”.

De altfel, autorul a avut ocazia să vadă în acest weekend şi montarea recentă a piesei sale „Bătrâna şi hoţul”, cu Ileana Ploscaru în rolul principal şi s-a arătat încântat de realizarea artistică, exprimându-şi, în glumă, dorinţa de a fi adoptat de teatrul din Constanţa.

 

[i] În această privinţă, el are experienţa spectacolului colaj „Metamorfozele iubirii”.

(Citit de 445 ori, 1 afisari astazi)