Alegerile locale din 2016 aveau toate premisele pentru a fi interesante: primul scrutin după alegerea lui Klaus Iohannis în noiembrie 2014, primele alegeri după tragedia de la Colectiv, în urma căreia Guvernul Ponta a fost înlocuit cu unul tehnocrat, o parte dintre edilii reședințelor de județ au probleme cu legea, iar președintele PSD este condamnat definitiv pentru fraudarea referendumului din 2012. În același timp, însă, paradoxal, existau și premisele pentru ca aceste alegeri să fie plictisitoare, având în vedere că votul într-un singur tur este o formulă cu câștigători, în general, anunțați.

Promotii tablouri pecanvas.ro

La Constanța, toate aceste elemente au contribuit din plin pentru a ne da un tablou, spun eu, cu totul diferit de restul țării. În orașul care îl vota cu peste 50% pe Radu Mazăre, dar care votează dreapta la alegerile prezidențiale, până la alegerile din 5 iunie a. c. principalul obstacol în fața PSD-ului s-a dovedit DNA-ul, și mai puțin PNL-ul. Arestarea preventivă a primarului revoluționar, a președintelui Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, dar și trimiterea în judecată a viceprimarului Gabi Stan, a deputatului Eduard Martin, cărora li se adaugă oameni de afaceri importanți, apropiați grupului de la malul mării, au creat premisele schimbării în interiorul principalului partid politic. Primul semnal că la Constanța lucrurile stau altfel decât în restul țării a fost momentul în care Radu Mazăre și-a dat demisia din funcția de primar. Era evident altceva, în sensul că îi lăsa cale liberă lui Decebal Făgădău, o premieră, cred, între primarii municipiilor reședință de județ.

Cu moștenirea administrației Mazăre pe cap, cu problemele de imagine aferente, însă fără Radu Mazăre, noul candidat s-a îndepărtat ușor de amintirea carelor alegorice, de petrecerile opulente finanțate din banii constănțenilor sau de grobianismul politic cu care ne obișnuiserăm. De partea cealaltă, la PNL,  în opinia mea, de asemenea Constanța ne arată o excepție: candidatul Vergil Chițac era din afara partidului, nu făcuse politică și era cunoscut drept universitar/amiral.

Rezultatul este cunoscut la acest moment, Decebal Făgădău a câștigat cu 42% funcţia de primar al municipiului Constanța. În ciuda acestui scor, nu este o victorie asemănătoare cu cele cu care era obișnuit PSD-ul lui Radu Mazăre. Este un fel de victorie în înfrângere: prezența la vot a fost de puțin peste 40%, în 2012 fiind de 58% în municipiul Constanța, iar dacă Radu Mazăre obținea aproape 88 de mii de voturi (peste 60%), Decebal Făgădău nu a trecut de 50 de mii. Este adevărat, în 2012 PNL-ul nu a avut candidat propriu, fiind parte a USL-ului. În 2008, însă, când prezența la vot a fost scăzută, Radu Mazăre câștiga cu aproape 69%, în timp ce candidatul PNL, Victor Manea, obținea doar 11%. Pe scurt, cu excepția primei candidaturi, Radu Mazăre ar fi câștigat din primul tur, indiferent de sistemul de vot.

Vergil Chițac are și el parte de o victorie în înfrângere. Doar că în sens invers. El a pierdut funcţia de primar al Constanței, însă a ridicat partidul și a obținut un scor pe care liberalii constănțeni nu prea au cu ce să-l compare. Mai mult, Vergil Chițac este excepția din interiorul PNL și la nivel național. În fiefurile lor tradiţionale, cel puțin în orașele mari, candidații PSD nu au avut nici un fel de emoție. Iar aici, indiferent cine a avut ideea, PNL Constanța a arătat că mai are urme de rațiune politică: după o perioadă lungă de blat cu PSD-ul, a avut inspirația/decența să nominalizeze pe cineva din afară, după ce, inițial, se vorbise de cineva din interior. Cu siguranță, orașul de la malul mării, din acest motiv, a arătat un altfel de PNL, în comparație cu lamentabilul de la București. PNL Constanța a mizat pe o figură nouă, tocmai ce ceruse strada după Colectiv, iar din punct de vedere politic, aceasta poate însemna un nou început.

În acest tablou, în opinia mea avem câteva concluzii care ne dau o imagine originală:

  • Constanța însăși a repurtat o victorie în înfrângere. Victorie pentru că, în ciuda imaginii unui oraş cu corupţie endemică, principalii contra-candidați nu aveau probleme cu legea (cel puțin la ora încheierii scrutinului). Mai mult, este pentru prima dată după mult timp când constănțenii aveau și la stânga și la dreapta doi competitori de calitate,  civilizați, o noutate totală în ultimii 16 ani. Înfrângere pentru că prezența la vot a fost una foarte scăzută, ceea ce înseamnă că noul primar a fost votat de mai puțin de un sfert dintre cetățenii care aveau acest drept.
  • Decebal Făgădău nu a câștigat uşor comparativ cu alte fiefuri ale PSD, însă el a avut parte atât de un contracandidat redutabil, comparativ cu Radu Mazăre ai cărui contracandidați păreau aleși pentru a pierde, dar și de palmele de imagine ale anturajului politic (spectacolul din ultimele zile susținut de Nicușor Constantinescu și apoi arestarea acestuia, plus arestarea managerului Spitalului Județean ar fi doar două exemple).
  • PNL Constanța obține la municipiu un scor foarte bun, cu un candidat care s-a dovedit o locomotivă politică eficientă (Vergil Chițac a obținut un scor mai mare decât partidul, în ciuda intrării în scenă destul de târziu). Sigur, se poate spune ca nu e un rezultat atât de bun pentru că a pierdut, însă uitaţi-vă la sudul ţării! În același timp, PNL revine, după o pauză lungă de tot, pe tabla de șah a politicii locale, însă va fi interesant cum evoluează. PNL Constanța a primit din partea cetățenilor un vot pe care nu știu dacă îl merita, însă cu siguranță un vot care ar trebui să-i responsabilizeze pe liberali. Misiune destul de dificilă. După un deceniu în care s-au obișnuit cu prietenia PSD-ului, pentru PNL ieșirea din acest protectorat s-ar putea să creeze confuzie, exact ca la popoarele care ies din sistemul economiei planificate: o parte a populației în scurt timp regretă, pentru că libertatea și asumarea deciziilor implică riscuri.
  • În țară, lupta anticorupție nu doar că nu a avut efecte, dar priviţi la scorul unor candidaţi precum Lia Olguţa Vasilescu, Robert Negoiţă, George Scripcaru sau Cătălin Cherecheş. Paradoxal, la Constanța anticorupţia s-a reflectat în rezultatul general al alegerilor. Paradoxal, pentru că părea că aici corupția la nivelul administrației era o normalitate care nu va schimba vreodată comportamentul politic al cetățenilor. A avut efecte, spun eu, pentru că, fără DNA, PSD-ul ar fi câştigat cu peste 50%, Decebal Făgădau nu ar fi fost candidat, iar în faţa lui Radu Mazăre PNL-ul s-ar fi „chinuit” să propună un competitor comod.
(Citit de 506 ori, 1 afisari astazi)