Promotii tablouri pecanvas.ro

De-a lungul timpului, dar mai cu seamă în ultimii ani a crescut numărul celor care au afirmat că urbea tomitană nu s-a bucurat de o viaţă culturală autentică, asemenea unor centre culturale precum Bucureşti, Iaşi sau Cluj-Napoca. În mod cert, aceştia au dreptate… Fără a încerca să găsim vreun contraargument suntem nevoiţi, totuşi, să le reamintim faptul că în zorii modernităţii situaţia Dobrogei şi, implicit a Constanţei, a fost diferită, comparativ cu cea a Ţării Româneşti, a Moldovei şi a Transilvaniei.

Cu excepţia ultimelor două decenii, secolul al XIX-lea din istoria României Transdanubiene poate fi considerat drept unul întunecat, în special din cauza conflictelor militare care nu au ocolit acest areal. Atacurile cazacilor din 1809, dar mai cu seamă războaiele din 1828-1829, 1853-1856 şi 1877-1878 şi-au lăsat amprenta în mod pregnant asupra Dobrogei şi a locuitorilor ei, împrejurările deosebit de dificile specifice stării de război fiind depăşite cu jertfă şi suferinţă.

Afirmam şi cu alte ocazii că între cele mai importante realizări ale României de până la Primul Război Mondial se numără, cu certitudine, Dacă autorităţile de la Bucureşti s-ar fi implicat după 1878 nu doar la nivel economic, ci şi în plan cultural-ştiinţific, prin înfiinţarea unor instituţii de învăţământ superior care să pregătească atât absolvenţii cursurilor secundare din judeţele Constanţa şi Tulcea, cât şi pe cei din judeţele învecinate, situaţia s-ar fi schimbat radical.construirea podului de la Cernavodă şi a portului modern Constanţa, ambele purtând pecetea ilustrului Anghel Saligny. Destinul a făcut, poate, ca două investiţii strategice, succesive, pe tărâmul Dobrogei, atât de primitor de statornicire pentru diverse neamuri, să transforme un spaţiu slab dezvoltat, într-unul cu un nivel superior, pe de-o parte, dar şi să sporească bugetul statului, cu consecinţe benefice la scara întregii ţări. Practic, în contextul dezvoltării economice a arealului cuprins între Dunăre şi Marea Neagră se vor ivi germenii unei vieţi culturale autentice şi în urbea tomitană.

Dar, în ciuda efortului celor care au încercat în epocă să recupereze avansul cultural de care se bucurau oraşele sus-amintite, rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor. În mod cert, dacă autorităţile de la Bucureşti s-ar fi implicat după 1878 nu doar la nivel economic, ci şi în plan cultural-ştiinţific, prin înfiinţarea unor instituţii de învăţământ superior care să pregătească atât absolvenţii cursurilor secundare din judeţele Constanţa şi Tulcea, cât şi pe cei din judeţele învecinate, situaţia s-ar fi schimbat radical.

Cum bine se ştie, nu poate exista o viaţă culturală autentică fără sprijinul financiar al autorităţilor. Pentru a vedea la ce nivel se situa oraşul nostru în primii ani ai secolului al XX-lea am considerat util să prezentăm două documente din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, extrem de grăitoare, în opinia noastră. Prin urmare, la data de 14 martie 1906, Cercul de Lectură al Tinerimii din Constanţa „Cultura” avea să solicite Primăriei Constanţa alocarea unei sume necesare achitării chiriei imobilului:

 

                                                      Constanţa în 14 martie 1906

„CULTURA”      

CERCUL DE LECTURĂ AL TINERIMEI 

DIN 

CONSTANŢA         

                             No. 42 

 DOMNULE PRIMAR, 

Sunt acum doi ani de când o mână de tineri funcţionari şi meseriaşi, călăuziţi de un spontaneu îndemn, au pus bazele unui cerc de lectură numit „CULTURA” în scopul de a strânge cât mai mult legăturile de camaraderie şi prietenie prin înfiinţarea unei biblioteci şi prin mici disertaţiuni cu subiecte literare, ştiinţifice ori economice în limitele cunoştinţelor lor, căutând în acelaşi timp să-şi îmbogăţească acele cunoştinţe cât mai mult posibil.

Scopul acesta s-ar atinge mult mai bine şi cu mai multă înlesnire când grija de existenţă a instituţiunii nu ne-ar răpi timpul preţios şi munca ce depunem pentru a-i asigura fiinţa. Şi, cu atât mai multă muncă trebuie să depunem în această direcţiune, cu cât mijloacele ne sunt absolut neînsemnate şi lipsiţi de orice sprijin.

Astfel ce bruma strângem din cotizaţiuni şi din produsul rarelor spectacole ce dăm – spectacole date numai cu membrii cercului şi cu concursul lor – deabia dacă ajunge pentru plata chiriei localului – destul de scumpă – precum şi cu iluminatul şi încălzitul în timpul iernii, astfel că foarte rar mai putem da bani şi pe cărţile de care avem cu toţii atâta trebuinţă, sau să ajutăm – după cum ne-am propus – pe şcolarii săraci şi silitori din localitate.

Expunându-vă cele de mai sus ne-am bazat foarte mult pe sentimentele Româneşti ale Domniei-Voastre, Domnule Primar, şi pe acelea ale Domnilor Consilieri, cu credinţă că veţi binevoi a întinde o mână de ajutor modestei noastre Instituţiuni, scăpând-o de grija zilei de mâine – fantoma ce se ridică ameninţător „CHIRIA”. Această grijă, dintre cele mai mari, constituie o serioasă piedică în dezvoltarea Instituţiunii şi dacă Dvs. aţi binevoi a ne acorda un ajutor, înscriindu-ne în bugetul Comunei suma necesară pentru plata chiriei 600-700 lei anual, v-aţi atrage cea mai mare recunoştinţă a tineretului grupat în jurul cercului „CULTURA”; aţi da o frumoasă pildă încurajând singura Instituţiune culturală naţională din DOBROGEA (Sic!). 

Sunteţi prea bun Român, Domnule Primar, ca şi Domnii Consilieri; aţi dat atâtea dovezi de iubire de neam şi simţămintele Domniei-Voastre Româneşti se afirmă de la sine prin faptele meritorii ce cu orice prilej le manifestaţi şi nu ne îndoim un singur moment că nu veţi da sprijinul Domniei-Voastre unui mănunchi de tineri inimoşi care nu cer alta decât să afirme cu un cuvânt mai mult ideea de Românism în Dobrogea.

Binevoiţi, vă rog, Domnule Primar, asigurarea prea distinsei noastre consideraţiuni.

 

PREŞEDINTE,

C.V. Dumitrescu 

Secretar, 

Ion Papadopol

Domniei – Sale

Domnului IOAN BĂNESCU Primarul Oraşului CONSTANŢA

 

În şedinţa extraordinară a Consiliului Comunal Constanţa, desfăşurată între 16-18 martie 1906, consilierii aveau să voteze alocarea sumei de 300 de lei.

La data de 18 martie 1906,  Cercul Artistic-Literar „Constanţa” avea să solicite, la rândul său, Primăriei Constanţa alocarea sumei necesare achiziţionării unor instrumente muzicale:

Domnule Primar, 

Cercul artistic-literar „Constanţa”, cu deosebită stimă vă roagă să binevoiţi a-i da un ajutor de 500 (cinci sute) lei pentru cumpărarea de instrumente muzicale. Domnia-Voastră, Domnule Primar, cunoaşteţi rolul cultural românesc al acestui cerc, care prin o activitate de câteva luni a dovedit că are titluri de a trăi chiar prin însuşi rolul său, dar nu se poate fără un ajutor din partea Domniei-Voastre să-şi procure instrumentele muzicale între care în prima linie este un pian de concert.

Contând pe sentimentele Domniei-Voastre generoase şi animate de tot ce este spre folosul românismului, vă rugăm a primi asigurarea osebitei noastre stime şi expresiunea mulţumirilor noastre anticipate.

                    Preşedintele Cercului Artistic-Literar

                              Dr. Al. Tălăşescu   

Domniei – Sale

Domnului Primar al Urbei Constanţa

 

Membrii consiliului aveau să voteze, în aceeaşi zi, alocarea sumei de 450 de lei.

După cum se observă, pe măsură ce oraşul nostru începea să se dezvolte, viaţa culturală se anima, autorităţile locale oferind, în limita bugetului disponibil, un anumit sprijin financiar. Nu este însă mai puţin adevărat faptul că, din cauza lipsei unor instituţii de învăţământ superior la Constanţa, tinerii de valoare din oraşul nostru au fost nevoiţi în această perioadă să urmeze cursurile unor facultăţi din Bucureşti şi Iaşi, consilierii votând, an de an, alocarea unor sume de bani pentru cei care nu aveau posibilităţi financiare. Roadele „investiţiilor” în aceşti fii ai Constanţei au fost culese mai cu seamă între cele două războaie mondiale, mulţi dintre ei contribuind la ridicarea nivelului cultural al urbei tomitane, în timp ce alţii s-au remarcat la nivel naţional.

Sursa foto: Cugetliber.ro

(Citit de 311 ori, 1 afisari astazi)